Dilema. Se agață cu nerușinarea gândului nedeslușit de orice himeră și trage, fără să conștientizeze că durerea unei nesiguranțe, unei letargii prelungite poate fi mai cruntă și mai devastatoare decât dezastrul în sine. Spiritul ei catastrofal are un fel anume de a instiga, de a dărâma, încât propria-i măcinare este lipsită de sens, într-o tămăduitoare nebunie a unui nonsens. Mă întrebam în ultima vreme, acum, mai mult ca niciodată, de ce oare trebuie să asist la o dezrădăcinare a complexului, la parada fără nuanță, vitregită de rafinament, în care vetustele principii ocupă loc primordial, în care fixistele idei despre ce ar fi corect și “ normal “ devin ordin. Musai cavaleresc, alminteri s-ar putea să fii excomunicat.
Nu, și cu părere de rău, menționând că ritmul percepției mele despre lume este răvășitor, privesc cum jocul devine regulă, cum regulile în sine ajung să fie conduite, cum spiritul e sugrumat între dileme, cum oglinzile și sclipirile minții, ale trupului, ale vieții sunt camuflate într-o carapace. Și-apare dilemma, pe care mulți o transpun în cuvinte. Cuvantul aduce in sinea lui o mascarada desueta, o intreaga parada de intelesuri si nonsensuri, o secventa dintr-aia in care iti pui picioarele in functiune si alegi varianta comoda, simpla, confortabila. Cuvantul ucide, naste, descoase, incita si excita, implineste, desavarseste.
Intotdeauna m-am simtit plenitudinar EU cand am avut puterea de a forma, uneori reforma, de a cuprinde si transmite, de a descrie ori lovi, prin maiestria cuvantul. Fie ca vine din planul paradigmelor, ori din ordinul acela numit talent, cuvantul amortizeaza anumite porniri, poate darama o viata, poate crea o alta si mai poate face ceva. Arta! Nu ascund faptul ca murdariile acestuia pot lasa dare adanci in constiinta unora si ca limitarea nu ar fi la fel de fascinanta daca nu ar fi cuvantul care sa o poate incuia si ulterior, tot prin dansul, defini. Pasiuni navalnice, metamorfoze, toate au un alt vesmant atunci cand cuvantul ataca emotia.
N-as vrea sa fiu partinitor, dar anumite cuvinte nu se spun decat o singura data. Restul devin reverberatii ce, ma scuzati, dar repetate la infinit, diminueaza calitatea, esenta. A imbraca viata, joaca de-a rasu’plansu, mima cu personaj neidentificat in cuvinte marete, la infinit, e ca si cum ai plasa o placa zgariata pe un aparat de inalta definitie. Uneori, e de ajuns un cuvant. Acel cuvant, care te definește și care te face altfel!
Eu unul, ca ultim romantic, rup și răsfrâng, caut un sens captivant si elimin din mine, oricât de dureros ar fi în unele variante, ideea confortului moral. Prefer judecăți și eliminări, decât captivitatea într-un conformism hilar, lipsit de exprimarea demnă a omului frumos. Între luminile acceptării, între toate mărturiile și repercusiunile ce vin, printr-o depresie indusă și exhaustivă, împreună cu asumarea, se poate distinge la orizont o lipsă a demnității. A integrității umane în file simpliste, care, paradoxal, nu e condiție imperios necesară pentru admiterea în rândurile umanității.
La fel de banal sunt și eu, cel ce îmi construiesc cu virtuți și înțelepciune, cu expectanțe si măriri, o fugă printre oameni, cum e și cel care, toropit de greutatea moralității intelectuale, preia alternativa ca fiind un principiu valabil, transformându-l într-unul vandabil, alături de care se aruncă confortabil într-o stare convenabilă, uitând ca oamenii, imaginea și însăși personalitatea sunt generate de asumări, de veridicitate, de sinceritate, de curaj. Curajul de a transmite, de a respinge rolurile involuntare ce trezesc pasiuni acerbe e mai mult un termen ce are însemnătate puternică în momentul rostirii, dar nici o relevanță în cel al aplicării.
Curajul implică în mod direct, fără teorii exhibiționiste și direcții avangardiste, sinceritatea, cea care e, în aparență, simplistă, cu trăsături unicamerale și argumente irefutabile, dar care, în esență, a devenit doar un subterfugiu, o caracteristică simulantă ce răspândește, prin aroganța-i specifică, vise spulberate, himere triste refulate în eșecuri, obsesii, dezamăgiri și regrete.
https://www.youtube.com/watch?v=PDae_K3elKc
FOTO – ANA MARIA HALALAI
Comentează