Ea și El Legea e de partea ta

Când orgoliul te orbeşte!

 

​Toată vara am primit zeci de telefoane din partea mămicilor, şi deopotrivă tăticilor, mai ales în urma redifuzării emisiunilor „Femei de 10, Bărbaţi de 10” de pe TVR care abordau problematica copiilor cu părinţi divorţaţi, cu privire la petrecerea vacanţelor copiilor cu părinţii cu care nu locuiau. Am rămas neplăcut impresionată, deloc uimită pentru că sunt obişnuită cu aceste situaţii, să văd cum orgoliile întunecă minţile maturilor, setea de răzbunare depăşeşte orice limită a bunului-simţ, lupta pentru supremaţie depăşeşte orice urmă de educaţie şi civilizaţie, influenţele nefaste se răsfrâng asupra sufletelor pure ale copiilor, indiferent de vârstă, în esenţă distrugerea copiilor pentru „mofturi şi pofte” ale unor adulţi, pot să le spun imaturi şi inconştienţi total. Pot să înţeleg foarte multe, în cazuri extreme în care taţii sau mamele cu care copiii nu locuiesc în mod obişnuit au comportamente deviante, suferă de alcoolism, deviaţii sexuale, manifestă violenţă etc, şi este evident că nu ne-am lăsa copiii în prezenţa acestora, dar să nu laşi copiii să plece în vacanţă cu celălalt părinte cu care nu locuiesc sau măcar să îl vadă, doar pentru că nu vrei tu, pentru că ţi se pare că ţi se va îndepărta copilul sau, „mai rău” s-ar putea să îi placă să se distreze şi cu celălalt părinte sau „şi mai rău” cu „aia” sau „ăla” cu care părintele şi-a refăcut viaţa, ca şi când copiii ar fi nişte bunuri pe care le poţi pune în cufăr la păstrare şi asupra cărora îţi poţi exercita dreptul de proprietate după bunul plac, asta nu o mai înţeleg şi nu am s-o accept în veci.
Copiii nu sunt proprietatea noastră! Sunt fiinţe umane cărora le-am dat naştere, dar care au propria personalitate, propriile gânduri, dorinţe, gusturi, sentimente etc şi pe care avem obligaţia să îi educăm, creştem şi dezvoltăm astfel încât la maturitate să se poată descurca singuri. Nu avem dreptul să îi instigăm împotriva nimănui, în niciun caz împotriva celuilalt părinte cu care nu stau în mod constant sau al familiei acestuia, ci, mai mult, chiar avem obligaţia să le dezvoltăm ataşamentul şi respectul faţă de aceştia, astfel încât să se dezvolte armonios şi echilibrat. Copiii au nevoie de ambii părinţi şi de ambele familii extinse pentru a se dezvolta şi creşte frumos. Orice derapaj de la acest comportament este interzis nu numai de psihologi, ci şi de legislaţie, acţionând în sens contrar putem ajunge în cazul alienării parentale, iar părintele care o provoacă s-ar putea mai mult ca sigur să răspundă nu numai pecuniar, dar, în cazuri care se dovedesc grave, putem ajunge şi la schimbarea domiciliului copilului la celălalt părinte sau intervenţia Protecţiei copilului, instanţei judecătoreşti, ceea ce nu este de dorit.
​În acest sens, art. 18 alin.3 din Lg. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului stipulează: „Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte”. Aceste relaţii pot fi: întâlniri cu acesta, vizite la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată la părintele cu care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, sub supraveghere sau fără, în funcţie de interesul superior al copilului, corespondenţă sau altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informaţii copilului cu privire la celălalt părinte, transmiterea de informaţii cu privire la copil, inclusiv fotografii ale acestuia, evaluări medicale sau şcolare, către părintele celălalt, de către părintele la care copilul locuieşte în mod constant, întâlniri ale copilului cu celălalt părinte într-un loc neutru cu sau fără supraveghere în funcţie de interesul superior al copilului. Pentru menţinerea şi restabilirea relaţiilor personale ale copilului cu părinţii la care nu locuiesc în mod constant sau al familiei extinse pe care copilul are dreptul să o cunoască şi cu care are dreptul de a menţine legături fireşti de rudenie, se poate apela şi este foarte bine s-o faceţi, la serviciul public de asistenţă socială şi protecţia copilului care au obligaţia de a oferi consiliere atât copilului, cât şi părinţilor acestuia, la solicitarea unuia dintre ei – art. 18 alin. 4 din Lg. 272/2004.
„În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de părinți, celălalt părinte poate cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.” – art. 18 alin. 5 din Lg. 272/2004.
​”Monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta. Totodată, monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință definitivă.” – art. 18 alin. 6 din Lg. 272/2004.
​”La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoana cu atribuții de asistență socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinți sau a ambilor, precum și o serie de măsuri pentru îmbunătățirea relației personale dintre copil și părintele la care nu locuiește.” art. 18 alin. 7 din Lg. 272/2004. Raportul poate fi folosit ca probă în instanţă.
​Art. 20 din Lg. 272/2004 – „În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, precum și pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptățite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanții:
a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menținere a relațiilor personale ale copilului;
b) depunerea unei garanții reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menținerii relațiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;
c) depunerea pașaportului sau a unui alt act de identitate la o instituție desemnată de instanță și, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relații personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorității consulare competente.”
Recomand celor care nu au stabilit pe cale judecătorească sau notarială un program de păstrare a legăturilor cu minorii (aşa-zisul program de vizitare), în cazul în care nu se înţeleg cu părintele la care copiii locuiesc în mod obişnuit, să se adreseze instanţei şi să solicite fixarea unui program de păstrare a legăturilor cu minorii, astfel încât copiii să aibă parte de ambii părinţi. În cazul în care celălalt părinte nu va respecta programul dispus de instanţă, aveţi posibilitatea să vă adresaţi executorului judecătoresc, organelor de poliţie, protecţiei copilului şi până la urmă veţi petrece timp cu copiii dvs. În cazul în care copiii sunt atât de îndoctrinaţi de către celălalt părinte şi nu mai doresc să vă vadă, să vorbească cu dvs etc, în cadrul executării silite, dacă se constată refuzul minorului de a-şi însoţi părintele şi în urma programului de consiliere psihologică dispus de către instanţă, minorul în continuare nu doreşte să însoţească părintele la care nu locuieşte în mod constant, la cererea acestuia, instanţa poate institui o penalitate în favoarea lui de la 100 de lei la 1000 de lei stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, astfel că o să-i cam treacă pofta celuilalt părinte să îşi influenţeze copilul împotriva părintelui celuilalt. – art. 913 alin. 5 rap. la disp. art. 906 alin. 2, 4 şi 6 din Noul Cod de Procedură Civilă.
​În final, vă sfătuiesc să lăsaţi orgoliile şi luptele cu foştii/fostele deoparte când este vorba de copii. E destul că vă distrugeţi propriile vieţi cu acest gen de preocupări şi resentimente, măcar de vieţile copiilor să vă pese şi să-i protejaţi împotriva acestor preocupări distrugătoare de suflete şi minţi, care nu denotă decât un egoism fantastic al adultului în detrimentul propriului copil, şi chiar afecţiuni de natură psihică. Lăsaţi copiii să îşi trăiască frumos copilăria, având parte de ambii părinţi şi familiile acestora şi când copiii pleacă şi cu celălalt părinte, încercaţi să vă odihniţi mai mult, sunt sigură că o să vă priască.
​Până data viitoare, gândiţi profund înainte să acţionaţi!

Publicitate