La un moment dat, la finalul unei zile de filmare, după ce reflectoarele din platou și-au încheiat strălucirea, cineva – n-are importanță cine – m-a ajuns din urmă, in culise, și m-a întrebat, în șoaptă:
– Stii ce se vorbeste despre tine?
Deși eram ruptă de oboseală , total lipsită de chef de vorbă și, în plus, abia așteptam să-mi arunc cât colo tocurile de 12 cm, pe care înfruntasem cele trei ore de filmare, m-am oprit totuși din drum.
– Stai putin – i-am retezat-o scurt persoanei cu pricina, săgetând-o cu privirea. – Inainte de a vorbi, filtrează, te rog, tu însuti, prin trei filtre succesive, lucrul pe care vrei să mi-l spui.
…Și, pentru că respectivul căscase ochii mari, am continuat :
-Trece-l, mai întâi, prin filtrul Adevarului : ești sigur că acel lucru, care zici că “se spune despre mine”, e adevărat?
– Aaa, nnnnnuuu….e, cu siguranță, o simplă bârfă….- s-a fâstâcit “binevoitorul” din fața mea.
Deși , în jurul nostru, era o vânzoleală de invitați, tehnicieni și spectatori, care se-ndreptau care-ncotro, am continuat, calmă dialogul:
– Buuun. Hai sa aplicam acum filtrul Binelui. Recunoaște, sincer : ceea ce vrei să-mi spui, este de bine?
– Nu…nu prea. Dimpotrivă…
– Pefect. Eram sigură. Hai să aplicăm si cel de-al treilea filtru: cel al Utilității. Mă ajută, oare, la ceva, să aflu acel lucru?
Respectivul s-a pierdut cu totul . S-a gandit o clipă, după care a aplecat ochii în pământ:
– Nu. Mai mult ca sigur că nu..
L-am privit adânc în ochi, pregătindu-mă să-i ofer și lui, lecția pe care, la rându-mi, o învățasem cândva, demult de tot, de la înțeleptul Seneca:
– Atunci, dragul meu, dacă ceea ce vrei să-mi spui, nu e nici adevărat, nici de bine si nici nu-mi folosește la nimic, de ce, oare, ar trebui sa-mi spui acel lucru?…
Jenat, colegul meu a îngăimat ceva, si-a cerut scuze și s-a pierdut în întunericul din culise.
“- La revedere, doamna Marina, a fost foarte frumoasă emisiunea de astăzi! “- am mai apucat să mai aud, în urma mea, vocea caldă a uneia din spectatoarele mele cele mai fidele..După care am intrat în cabină și mi-am zvârlit, cât colo, pantofii incomozi. Doamne, cât de puțin îi trebuie , de fapt, omului, ca să fie fericit!
Rubrică oferită de :
Da, ai fost înțeleaptă! L-ai descurajat „din fașă” pe acel „binevoitor”. Poate se vor molipsi și alții după exemplul tău!
Va mulțumesc pentru faptul ca-mi citiți “bombănelile”!
Va doresc un an frumos, cu multă sănătate!
Eu vă mulțumesc și vă sunt recunoscător că mi-ați acordat atenție, oferindu-mi un răspuns! Chiar meritați, din plin, să fiți citită! Pentru că oferiți oamenilor, cu atâta generozitate, ce aveți mai bun în dv. Vă doresc un an în care femeile de 10 să triumfe!
Felicitări ! foarte frumos articolul si sunt intru-totul de acord cu tine, Marina!! :* :*