De când emisiunea mea, “Ceaiul de la ora 5”, pătrundea în casele românilor, lor – aducandu-le
bucurie, mie – deschizându-mi drumul spre celebritate, această băutura miraculoasă mi-a rămas lipită de suflet pentru tot restul vieții. Din acest motiv, am tresărit de bucurie, primind de la Ambasada Republicii Chineze la București o invitație inedita : o ceremonie a ceaiului urma să aibă loc la sediul Ambasadei. De fapt, acesta era “capul de afiș” pentru un eveniment mult mai amplu, o adevărată Gală a culturii chineze, adunând sub pălăria sa evenimente diverse : demonstrații de pictură și caligrafie, momente muzicale, demonstrații de arte marțiale.
Având alături unul dintre cei mai valoroși regizori de televiziune din România – am numit-o aici pe Luminița Dumitrescu – am dat curs invitației. Repetatele mele vizite în China m-au apropiat foarte mult de aceasta țară fabuloasă. Sentimentul era împărtășit și de prietena mea : după ce o bătusem la cap ani în sir, Luminița mi-a călcat și ea pe urme, călătorind la rându-i în China. Si cum nu poți călători în China fără să sfârșești prin a te îndragosti de ea, eram , iată, două fane, pornite la întâlnirea bucureșteană cu ..cultura chineza!
Soare torid, la București. Zi de marți, fără ceasuri rele. Șiruri de oaspeți, frumos împachetați, trec pragul somptuoasei clădiri a Ambasadei Chineze, la doi pași de unul dintre cele mai frumoase parcuri bucureștene . Intrăm în holul luminat puternic – la concurență cu soarele de afară – parcurgand un coridor flancat de șevalete. Poartă pe ele frumoase desene în acuarelă, ilustrând aspecte din tradiția chinezească a pregătirii ceaiului, imaginile reflectând felurite perioade istorice. Le admirăm pe-ndelete, trăgând în același timp cu ochiul în jurul nostru : lume multa, îmbrăcată elegant, amestecând romana cu chineza, și afișând pe chipuri un interes vădit față de ceea ce se întâmplă.
O recunosc și îmbrățișez pe Christiana Mongol Budica, una din prezențele de top ale emisiunii mele de la TVR, “Femei de 10, Bărbați de 10”. Cristina este campioană mondială la kickboxing, iar prezența sa aici nu este întâmplătoare : evenimentul va fi amprentat și de prezența artelor marțiale.
O masă întinsă se zărește, prin mulțime. În jurul său, câțiva artiști chinezi își dezvăluie public talentul : unii pictează tablouri cu desene tradiționale chinezești, alții transformă niște mici evantaie de carton în adevărate opere de artă, așezând pe ele , cu penelul înmuiat în culorile curcubeului, frumoase flori ce nu se vor scutura niciodată, oricat de energic vor fi legănate evantaiele.
În timp ce un dragon roșu se naște pe coala din vecinătate, artistul așezat în fața noastră îmbracă și pentru noi , în culoare, evantaiul pe care i-l întinde Luminița. Cu câta grație alunecă nasul vopsit al pensulei pe albul hârtiei! Și cat de măiastru prind viață, in mâna artistului, flori multicolore, a cărei mireasmă parcă incepe chiar să pluteasca prin aer! Ne facem o fotografie cu evantaiul-amintire și urmăm sirul invitaților, care se scurge încet către marea sala a Ambasadei – cea în care, la fiecare început de octombrie, sute de invitați se adună pentru a sărbatori Ziua Natională.
Sala arata însa altfel ca de obicei : locul destinat recepției oficiale este acoperit cu șiruri lungi de scaune, o scenă impunătoare încheind șirurile paralele. O prezentatoare drăgălașă, prezintă bilingv, cu farmec si aplomb, oaspeții de seamă ai evenimentului : Excelența Sa, dl. Han Chunlin, ambasadorul Republicii Populare Chineze la București, o impresionantă delegație din China, numeroase personalități de top din politica romanească, dintre cele care, cu siguranță s-au remarcat în actiunea de strângere a relațiilor de colaborare , cooperare și mai ales prietenie, dintre cele două țări. Rostirea numelor – românești și chineze deopotrivă, sunt urmate de ropote de aplauze : lumea e zâmbitoare, relaxată, nerăbdătoare să se bucure de programul tentant, înscris pe invitația primită.
Gazda tinerică ne adreseaza zâmbitoare îndemnul său : Haideți să ne întoarcem cu mii de ani în urmă , să savurăm ceai, să dezbatem idei, să ascultăm muzică la Guzheng, și să admirăm caligrafia și picturile tradiționale chineze!”. Haidem, așadar! rostesc în gand, gata să savurez primul moment al spectacolului. Este și cel așteptat cu emoție de mine. Trei siluete albe cu chip angelic se așează la cele trei măsuțe joase, amplasate pe scenă și , cu miscări atât de grațioase, înlănțuie pașii de preparare a ceaiului tradițional. Nu este unul oarecare, este ceaiul de Xueya, al cărui nume, tradus, înseamnă : “frunzele noi din zăpadă, de pe Muntele Emei. Asistăm, după cum ni s-a spus la microfon, la “Demonstrația ceaiului care conferă înțelepciunea budistă de pe Muntele Emei”. O muzică relaxantă ce coboară lin din mileniile de istorie ale poporului chinez, învăluie ritualul întâmplat pe scenă…
Și dacă în ceaiul de pe Muntele Emei stă ascunsă, precum o perlă într-o scoică, înțelepciunea budistă, iată că din vârful munților sacri – Munții Wudang, izvorâște spiritul taoist. Dacă auziti acest nume : Wudang – să știți că aveți de a face cu una dintre cele mai importante școli de arte marțiale din China. În acest loc de altfel s-a născut taoismului. Am tras cu coada ochiului și am descoperit chipul concentrat al Christianei Mongol, privind spre scena transformată în ring de arte martiale . Stilul Tai Chi Chuan este una dintre cele mai faimoase tehnici de luptă ale școlii Wudang, punând accent pe flexibilitatea, puterea și coordonarea corpului și oferind o experiență estetică plăcută. Spectaculoasa evoluție se încheie, în aplauzele furtunoase ale asistenței.
Și, iată, …schimbare de registru! Luptatorii învesmântați în roșu aprins se retrag în culise. Din difuzoare începe să curgă o muzică diafană si două dansatoare cu umbreluțe din Leshan ne prezintă metafora lor unduitoare : – Dansul ceaiului de iasomie. Undeva, în planul doi, cuminte și tăcut, unul din marii artiști ai delegației chineze execută caligrafic picturalele litere chinezești. Este o demonstrație live de caligrafie, executată de Tang Guo, care , în final, își prezintă publicului lucrarea impresionantă, ce devine magnet pentru aplauzele privitorilor fascinați. “Ceaiul și lumea” – silabisește artistul, la rugămintea prezentatoarei, dezvăluind taina literelor precum cărbunele, caligrafiate pe cartonul uriaș.
Până la următoarele surprize artistice, pe scena evenimentului se perindă deopotrivă personalități chineze și române, cu scurte dar dense discursuri : Excelența Sa, dl Ambasador Han Chunlin, domnul Wu Hailong, președintele Asociației de Diplomație Publică a Chinei, doamna Guo Jie, directorul Departamentului de Promovare al Comitetului Municipal al orașului Leshan, domnul Shi Lilong, Vicepreședintele Comitetului Permanent al Adunării Populare a Orașului Shiyan, doamna Gabriela Crețu, Vicepreședintele Comisiei pentru Cultură și Media a Senatului., dl. Președinte Emil Constantinescu, cei doi foști prim-miniștri dl.Adrian Năstase și doamna Viorica Dăncilă , urmați de doamna Maria Lazăr, Secretar General al Organizaţiei Femeilor Social Democrate. La unison, vorbitorii de la tribună au subliniat importanța relațiilor bilaterale, istoricul cooperării și colaborării dintre cele două țări, prietenia de nezdruncinat ce leagă popoarele noastre , tradiția acesteia și perspectivele sale pentru viitor.
Arte marțiale din nou! Demostratiile au și de data aceasta nume grăitoare: „Spada Wudang” și „Pumnul Voinței”. Ele îi poartă pe maeștrii săi de la calmul mișcărilor încărcate de grație, la flacăra celor energice, specifice luptelor crâncene din istoria trecută a Chinei. Aplauzele fac din nou puntea între luptele marțiale și – de data aceasta – muzica tradițională chinezească.
“Prima vioară” a momentului este de fapt o …harpă! Este o harpa aparte, răspunde la numele Guzheng ( harpa chineză ) și este unul dintre instrumentele muzicale reprezentative ale Chinei. Poate candida cu succes la Cartea Recordurilor ca fiind unul dintre cele mai vechi instrumente renumite din lume. Scoate sunete minunate însă …doar dacă îi ciupește corzile, cu talent, Guzheng Li Zhiying, voluntară la Institutul Confucius din Sibiu. „Dansul tradițional al etniei Yi” – melodia pe care ne-o oferă, pune harpa în valoare intr-un mod divin : gâdilat de degetele delicate ale artistei, instrumentul are un sunet unic și o expresivitate ce transmite emoții contradictorii : liniște și pasiune în același timp.
Maestrii de arte marțiale inundă din nou scena. Învesmântați în alb precum niște năluci dintr-o poveste plină de mistere, ei ne oferă un moment de „Tai Chi – Arta Marțială a Lumii din Muntele Wudang”. Aplauzele marchează finalul demonstrației, însă…surpriza! Maestrul chinez lansează auditoriului o provocare inedită : Cine vrea să învețe o mișcare de arte marțiale? Câțiva temerari și o tânără frumușică se înscriu pe loc și , făcând deliciul publicului, care îi încurajează cu aplauze, învață de la Maestru cateva mișcări pe care, marturisesc, le repet și eu, în minte! 😁
Ultima demostratie a serii le aparține din nou artelor marțiale. Trupa de arte marțiale Wudang interpretează”Ritmurile marțiale din Wudang”. Aplauzele sacadate ce nu par a se încheia, marchează finalul evenimentului artistic și adună în scena participanții – deopotrivă artisti, sportivi si vorbitori. Scopul este unul nobil : poza colectivă de final, cea care va vorbi, peste secole, pe limba ambelor popoare, despre această nouă cărămidă, așezată la temelia prieteniei trainice între cele două țări.
Dar nu, evenimentul “Seeing China” nu s-a terminat! Anticamera marii săli de spectacole a fost inundată de bucate alese, evident chinezești. Aprecierea de care se bucurăm în general, mâncarea chinezească, se traduce și aici, iată, într-o îmbulzeală de zile mari, toți invitații dorindu-și cu ardoare să pecetluiasca această seară cu o degustare ca la carte, a delicateselor chinezești. Adio, cură de slăbire, așadar! 😁 …Și un BRAVO din toată inima Chinei, pentru darul său superb – evenimentul din aceasta seară, dar mai ales pentru darul său cel mai de preț : prietenia pe care ne-o arată constant și în feluri diferite, poporul chinez!
Comentează