Amintiri din valiza LAMONZA

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 45. “Dom-Dom să ‘nălțăm!”- Azi vorbim despre Domul din Milano!

Tocmai am dat peste o fotografie…plină de calorii! ( așa mi se întâmplă întotdeauna, cand încep câte o cură de slăbire!) . Evident, am descoperit poza printre amintirile adunate de valiza LAMONZA, cea care mă însoțește prin toată lumea largă, nu doar ca depozitar al bagajelor mele, ci și ca martor ocular al trăirilor pe care le iscă în mine fiecare întâlnire cu destinații fabuloase de pe Terra.
…dar să revenim. Spuneam de o fotografie cu iz culinar, în care se îngrămădesc caloriile dar care “desemnează” o plăcere pe care nu mi-o pot refuza niciodată : ori de câte ori drumurile vieții mă aduc la Milano și mi se întâmplă destul de des), una din marile mele bucurii este…NUUUU!!! nicidecum shoppingul pe care l-ar fi numit, cred, orice reprezentantă a sexului frumos, ci savurarea unui “gelato” în Piața DOMULUI! Fotografia care mi-a stârnit acest episod, adună într-însa fix cele două bucurii : imaginea majestuoasa a acestui magnific simbol al orașului ( ce spun eu, al Europei chiar! ) – DOMUL și profilul țanțoș al unei înghețate profilată pe cel dintâi….
Așadar, vorbim astăzi despre Domul din Milano, un loc de neratat și nu numai din punctul de vedere al ședințelor foto ( dacă observați pozele mele, veți constata că sunt făcute în călătorii diferite!), ci mai ales al încărcăturii istorice și culturale pe care o duce “în spate” această atracție turistică de top a Italiei.

Celebra catedrală gotică și-a început viața în anul 1386, finalizată fiind abia după 6 secole!
Lucrurile n-au mers “liniar”, respectând cu strictețe un plan inițial. Catedrala a fost modelată în diferite stiluri, drept care cei care se pricep cât de cât la artă, vor amesteca într-înșii, simultan, și extaz și nemulțumire. Unul din criticii de artă ai lumii explică, ironic, ce anume genereaza aceste amestec de stări : “Catedrala a furat câte ceva din toate stilurile lumii: și fiecare stil a fost prost redat”.
Dar criticii, nu-i așa? sunt făcuți pentru a critica. Dincolo de veninul analizei lor docte, catedrala milaneză a fascinat întotdeauna omenirea , printre vizitatorii sai amestecându-se nu numai oameni obișnuiți, fără carte sau cu o carte neavând legătura cu arta, dar și celebrități ale planetei. Scriitorul Mark Twain, bunăoară, a fost copleșit de măreția ei și nota entuziast: “Oricum te-ai uita la extraordinara catedrală, este nobilă, este frumoasă!”

Măreția și opulența Catedralei va fi ceea cu ce veți rămâne, după ce o veți vizita. Și pentru că stiu că detaliile fac deliciul oricarei “cărți de vizită” , iată câteva date inedite, de reținut:
Suprafața interioară a Domului din Milano este de 11.700 metri pătrați, ceea ce il situează pe locul trei în topul celor mai mari biserici din lume. ( primele două locuri sunt adjudecate, potrivit unor statistici, de Bazilica Sfântul Petru din Vatican și Basílica do Santuário Nacional de Nossa Senhora din Aparecida, Brazilia)

Italienii numesc Domul ceva mai pompos : Basilica cattedrale metropolitana di Santa Maria Nascente.
Denumirea definește și destinația Catedralei : ea a fost întotdeauna dedicată Fecioarei Maria. De altfel, statuia Madonninei este amplasată în cel mai înalt punct al Catedralei. Și nu are decât..4 metri!
După secole întregi, Napoleon Bonaparte este cel care a finalizat fațada Domului. De fapt, încoronarea sa ca rege al Italiei s-a întâmplat chiar aici. 7 ani s-a lucrat la fațadă, iar inițiativa lui Napoleon a fost răsplătită printr-o statuie cocoțată în vârful unei turle.

Apropo de statui, se zice că nu există nicio o altă catedrală în lume care să depășească Domul din Milano, în ceea ce priveste numărul de statui. Cifrele numesc 200 basoreliefuri, peste 3600 de statui, 55 de vitralii, 135 de turle, 96 de garguie. Se spune că toate statuile, puse una peste alta, ar depăși 5 km!
….și încă un detaliu : n-ai făcut nimic, dacă nu te-ai cocoțat și pe acoperișul Domului! Este o incredibilă aventură să te afli sub cer, printre turle și statui. De aici, de sus, vezi ca-n palmă orașul, cu viața și ritmul lui trepidant. Iar dacă ai noroc de o zi senină, poți vedea la orizont chiar și munții.

 

 

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/

Publicitate