Amintiri din…valiza LAMONZA. Episodul 35: “In vizită la… hobbiți!

“..Ești truli?!?” – m-a întrebat o prietenă, la telefon, când i-am spus că am de gând să-mi repornesc călătoriile prin lume. Ea, săraca, se gândea la binele meu, la musforul nepoftit la omenirii -nenea COVID19 – , însă mie vorbele ei n-au reușit decât …să-mi trezească o nouă amintire! “TRULLI”…unde mai auzisem eu acest cuvânt?!? Ah, daaaaa! Era denumirea celor căsuțe cu moț, pe care le descoperisem, cu mare emoție, într-unul din însoritele orășele din Italia, vizitate cu vreo doi ani în urmă…Am dat fuga la valiza mea cu amintiri – LAMONZA mea dragă de pe dulap – și am prins scotoci printre fotografii….M-am întors cu o “pradă bogată”, numai bine cât să colorez un nou episod din prezentul serial. Așadar…la drum!

…..Când spun “Alberobello”, mintea mea îmi așează în fața ochilor ceva alb și foarte frumos. Asta fără să fiu vorbitoare de italiană, ci doar simpatizantă a limbii. “Albero” mie îmi sună a imaculat. Iar “Bello” n-are cum să nu fie ceva legat de frumusețe. De fapt, așa și este orășelul istoric italian, situat in Italia de sud. Casele originale – cele care îl fac cunoscut în întreaga lume prin forma lor – sunt numite „Trulli” (la singular : „Trullo”). Grație lor, Alberobello a fost inscris in anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

…Mă plimb fascinată pe străduțele înguste, flancate de căsuțele albe cu acoperișuri țuguiate și răsfoiesc un pliant
care-mi vorbește despre trecutul acestor locuri. Istoria orasului datează din a doua jumătate a secolului al 16-lea. Atunci, o mână de fermieri de prin părțile locului, au primit acordul familiei feudale Acquaviva, Conti de Conversano, sa-si construiasca aici locuinte. S-au pus pe treabă și, cu o imaginație care i-a adus în istorie, au pus bazele unui orășel inedit, care seamană, privit de sus, cu o mulțime de cușme albe de pitici, una lângă alta, răspândite în teritoriu…

Orasul în sine, situat la 50 km de Bari, este destul de mic având sub 12.000 de locuitori. De aceea mi-am și permis să-l numesc “orășel”. Numărul “sufletelor” creste însă considerabil în sezonul de vârf și în week-end-uri, când este pur și simplu invadat de turisti, dornici să se vânture pe străduțele pitorești ale acestui locas istoric. Mi-am rupt și eu ceva pingele, străbătând străduțele respective ( suficient de “înclinate”, pentru simți mereu nevoia să-mi trag sufletul!). Deliciul plimbării îl fac însă desele opriri pe la pravălioarele adăpostite de astfel de căsuțe “moțate”, și în care poți târgui te-miri-ce, în special suveniruri..

Străzile înguste și clădirile tipice Italiei colorează ( în alb, e drept! 😁) și Centrul orasului . Și aici e plin de căsuțe “trulli”, pe care însă proprietarii le-au transformat în baruri, cafenele și restaurante, puternic personalizate și pline mereu de clienți. Cele mai pitoresti și ciudate parti ale orasului, rămân însă cele doua zone compuse aproape integral din case trulli. Nu le-am numărat, dar statisticile indică aproape o mie de astfel de locuinte! În aceste două zone, căsuțele sunt într-atât de inghesuite una langă alta, încât îți creează pur și simplu senzatia unui oras de hobbiti.