În anul 1974, când eram școlăriță și purtam cravată roșie cu tricolor, la capătul celălalt al lumii, în orașul Xi’an, niște țărani săpau un puț. Au găsit, în pământ, niște cioburi de ceramică, pe care s-au gândit să le vândă, pentru a-și cumpăra apoi, probabil, o bere pe care s-o bea, ca-ntre prieteni. Un arheolog a văzut întâmplător cioburile, le-a intuit valoarea și a alertat departamentul cultural al Provinciei. O echipă de arheologi a demarat săpăturile și, de pe o suprafață de aproape 1000 de metri pătrați, au scos la lumină peste 500 de statui omenești din lut ars, 18 care de război din lemn , peste 100 de cai și o mare cantitate de obiecte și arme din bronz. O adevarată armată a fost recompusă, cu ajutorul restauratorilor și din această primă “groapă”, dar și din celelalte două care i-au urmat, a fost scos la lumină cel mai mare muzeu militar subteran din lume. Nu întâmplător, armata de Teracotă de la Lin Tong este considerată a fi cea de-a opta minune a lumii.
… Ne numărăm, iată, printre cele 5 milioane de vizitatori, câți adună anual obiectivul turistic aflat la 30 de km de Xi’an. Dar nu distanța față de oraș este importantă, ci cei 1500 de metri care ne despart de Mormântul Primului împărat Qing. Statuile din teracotă au fost confecționate concomitent cu construirea mormântului și au fost îngropate în gropile funerare, impăratul dorindu-și ca și în viața de apoi să fie însoțit de armata sa. Se estimează că există în jur de 6000 astfel de piese, deocamdată nefiind scoase din adâncuri decât 1000.
Privim, de sus, suprafața imensă pe care sute de războinici, frumos rânduiți, stau într-o veșnică încremenire. De pe platformele de vizitare, sute de turiști concomitenți cu noi, fotografiază de zor, transmițând în eter exclamații in toate limbile pământului. Suntem privilegiați și ghida Muzeului ne invită dincolo de cordonul roșu, pe platforma oficială, cea destinată personalitaților si de unde vizibilitatea este optimă. Că veni vorba, peste 200 de lideri mondiali s-au aflat aici, de-a lungul vremurilor, făcând din extazul lor un numitor comun cu celelalte milioanele ce cetățeni planetari.
Fără doar și poate, groapa nr.1 este cea mai spectaculoasă. Imaginați-vă un stadion imens, împărțit în șiruri populate de vajnici oșteni înarmați, gata de luptă . In partea de est sunt înșirate trei rânduri a câte 68 de soldați infanteriști, cu fața orientată spre răsărit. Este avangarda armatei, urmată de forța principală a armatei, alcătuită din 38 de rânduri, intercalate de care de război și infanteriști. Pe laturile din sud, nord și vest se găsește câte un rând orizontal de soldați cu fața orientată spre direcțiile sud, nord și vest.
În groapa nr.2, descoperită la doi ani după prima și aflată în imediata sa vecinătate, Figurile din teracotă pot fi împărțite în 4 categorii: rânduri de arcași în poziții în picioare și în genunchi, rânduri de care de război, rânduri amestecate din infanteriști, călăreți și care de război, rânduri de călăreți. ele alcătuiesc o armată mixtă, disciplinată, invincibilă, care poate trece la ofensivă sau apărare după caz.
Groapa nr. 3. prezintă camerele laterale și încăperea pentru căruțe și cai. S-au găsit aici 68 de figuri de soldați și cai. Judecând dupa amplasare, figurile și echipamentul militar, aici este comandamentul armatei. Ghida ne iferă informațiile în engleză. Abia prididesc să notez, fiind însă sigură că sunt informațiile “de la sursă” si nu viciate de internet.
Figurile pot împărțite în două categorii: soldați și ofițeri, aceștia din urmă de gradul inferior, mijlociu și superior, diferiți prin uniforme militare și echipare. Soldații nu poartă șapcă, ofițerii da.
Înălțimea oștenilor este, în medie, de 1,80 m, calul are o înălțime de 1,72 m, și o lungime de 2,03m. Le privesc chipurile, imaginandu-mimla ce s-ar putea gândi, dacă ar fi viață în ei… Obrazul, mimica, poziția, statura, expresia, sprâncenele, ochii, tunsoarea, precum și vârstă diferă de la soldat la soldat, ceea ce ni se pare tuturor un lucru spectaculos.
Păstrez, ca cireașa de pe tort, o fotografie pe care sunt lasată s-o fac gratis, printre oșteni, într-un loc în care, de obicei, turiștii plătesc (Că veni vorba, intrarea este de 150 Yuani, ceea ce reprezintă echivalentul a 20 E). În album, o voi așeza alături de oștenii zilelor noastre, alături de care care mă fotografiez, cu tupeu, la intrarea în Muzeu!…
Cert este că, după ce am făcut cunoștință cu faimoasa Armată de teracotă (obiectiv inclus în patrimoniul UNESCO!), orice alt lucru vizitat astăzi mă tem că mă va lăsa rece… Sau măcar ceva mai… răcoroasă!
Următorul obiectiv ne introduce în lumea budismului din China. Da Ci’en este cel mai vestit templu budist din Xi’an, iar vârsta lui “din buletin” este de 1350 ani. El a fost construit de prințul Li Zhi, în memoria mamei sale. “- Asta da, iubire fiu-mamă!” – am grijă să punctez, in sincronul în care-l filmăm la intrarea în templu.
Atmosfera liniștită, specifică templelor budiste, combinată cu starea de ploaie care tot plutește deasupra noastră și cu aroma bețisoarelor fumegande, pe care le țin în mâinile împreunate, cei ce se roagă, creează o anume senzație, tare specială, în fiecare din noi. Urmărim, pe furiș, ritualul rugăciunilor budiste, căscam apoi gura la monumentalele statui ale lui Buddha adăpostite de sălile templului și fireste, filmăm, cu camera îndreptată către cer, celebra pagodă “Cocorul Mare”, simbol al orașului, care erupe maiestuoasă din curtea nesfârșită a templului. Contruită în anul 652 e.n., în timpul dinastiei Tang, ea are 7 etaje și o înălțime de 64,5 m. O adevărată enciclopedie ambulantă, domnul Luo ne povestește, la umbra unei statui în formă de elefant, cum călugărul budist Xuanzhuan a pornit într-o istovitoare călătorie în India, de unde, după 13 ani de ședere, s-a întors în țara sa, a construit pagoda, ca adăpost pentru sudrele budiste aduse din India, și traduse, timp de ani întregi.
Seara continuă cu o activitate culturală. Deși suntem îmbrăcați mai mult decât sport (eu fiind tare mândră de pantofii mei Nike, proaspăt achiziționați la un preț dubios de mic, pentru a fi originali!) suntem poftiți să luăm loc la masa din primul rând a Teatrului de operă Yisuhe , unde vom asista la un spectacol de operă 
tradițională Qin Qiang. Teatrul este unul din cele trei “cele mai vechi teatre din lume”, alături de Marele Teatru din Moscova și Teatrul Regal din Marea Britanie, creat fiind la 1 oulie 1912 de către Sun Renyu. Până să înceapă spectacolul, avem privilegiul de a filma cabina unde se machiază actorii, un machiaj special, despre care amărâtele mele fotografii, făcute cu iPhone-ul vorbesc mai bine decât aș putea face-o eu, în cuvinte. Duo Jin Lou, unul din actorii principali, ne spune în cateva cuvinte, în fața camerei, despre ce este spectacolul pe care-l vom urmări. Pe scurt, disputa dintre doi părinți ai două fete de măritat, fiecare având propriile variante de gineri, care oricum nu coincid cu dorințele fetelor. Un judecător ințelept va rezolva conflictul, în final fetele măritându-se fiecare cu alesul inimii lor. Iată că, si în China, dragostea învinge. Apropo, mâine (28 aug) aici este Ziua îndrăgostiților, așa că piesa pică taman la fix! În sala împânzită de mese, publicul e în delir: chinezilor le place opera lor traditională, iar strainii o găsesc, la rândul lor, extrem de exotică, de la costume și machiaje, până la muzică, vocile pițigăiate, înghesuite în note înalte, jocul actorilor, mimică, instrumentele muzicale tradiționale care însoțesc, live, dintr-o culisă pe jumătate “la vedere”, povestea de pe scenă.
Mai un ceai verde, mai un biscuit, nici nu simți cum trec cele 3 ore (da,da! Ați auzit bine! Atâta durează un spectacol de operă tradițională!) .
Desertul serii îl constituie o raită prin “Saga” – cel mai mare mall din Xi’an, iar mai apoi o plimbare nocturnă, pe patru roți (căci picioarele nu ne mai țin!) prin orașul feeric luminat.
Iar pentru mine personal, desertul (sau, mai bine zis, păhărelul de “digestiv”!) îl reprezintă scrierea prezentului articol de zi cu zi, care mă împinge mai totdeauna mult, după miezul de noapte!🙂
Călătorie oferita de Asociația de Prietenie a Chinei cu Popoarele Lumii, filiala Shaanxi
Mulțumim pentru sprijin Ambasadei Chinei la București și Companiei Paralela 45
Comentează