“Atenție mare la Christiania! E periculos să mergeți acolo singure! “ Să nu care cumva să fotografiați! S-ar putea să o pățiți rău de tot!” “E mai bine să evitați astfel de zone!”… Dacă ați fi două sirene, mici, blonde si neajutorate, așa cum eram noi două – eu și Elena 😂😂 – și cineva v-ar fi făcut acest instructaj, cu o voce dramatică și cu o oarecare încruntare in priviri, ați mai porni-o spre locul cu pricina?!? …Poate doar dacă ați fi inconștienți!
Ei, iată, după ce câțiva români care trăiesc de decenii în Copenhaga și sunt unși cu toate alifiile, ne-au strecurat în minte aceasta stavilă, noi totuși am decis să mergem. E-adevărat, nu singure. Ne-am luat alături…bodyguard!
…A zâmbit amuzat, tânărul bariton Vlad Alexandru Robu, atunci când i-am propus la telefon să ne însoțească prin Christiania pe post de “gardă de corp”. Dar cum nici el nu mai fusese niciodată în celebrul cartier al Copenhagăi ( deși locuiește (si cântă) aici de peste 10 ani ) a incuviințat.
…Ne-am întâlnit în față la SMK, fiecare din noi având în minte fotografia celuilalt, pentru “recunoaștere”. Ca să fim siguri că nu uităm de acest detaliu necesar cărții, ne-am făcut și o fotografie de grup, pe care i-am promis că o voi publica în Jurnalul meu de călătorie, asociind-o interesantului interviu pe care Vlad mi l-a oferit, ca român de succes ce trăiește in Danemarca și recomandat mie de Ambasada României la Copenhaga. După care ne-a încărcat în mașinuța lui cu două uși și…pe-aci ți-e drumul! Destinația : “Christiania”!
Dar pentru a înțelege mai bine locul despre care vă voi vorbi astăzi, vă voi reaminti cateva elemente despre mișcarea HIPPIE. Am prins-o și eu, adolescentă fiind, singurele elemente care s-au infiltrat atunci în garderoba mea fiind o pereche de pantaloni evazați si una de sandale cu platformă, pe care le încălțam când nu mă vedea tata!🙉
…Subcultura hippie a luat naștere în Statele Unite ale Americii, la finele anilor ‘60, după care întreaga omenire s-a îmbibat cu ea. La origini, hippioții erau niște rebeli protestatari. Se răzvrătiseră împotriva societății materialiste americane, constituindu-se într-o mișcare atât politică, cât si culturală. La originile sale se afla filozofia hindusă. Susținători ai socialismului și adepți ai “păcii”, hipioții au devenit inclusiv arme de luptă folosite de URSS impotriva ideologiei SUA, dar și contestatari ai războiului împotriva Vietnamului, pe care îl declanșaseră Statele Unite. Hippioții ( termenul vine de la “hipsteri” – tinerii americani din San Francisco ce copiau atitudinea nonconformista a generației “beat” ) ascultau rock psihedelic, promovau promiscuitatea sexuală și consumul de hașiș și LSD. Așadar, ideologia hippie era caracterizata de “flower-power”, atotputernicia dragostei, eliberarea de tipare, hedonismul . Personaje total atipice în comparație cu restul populației, “colorate” și la propriu, și la figurat, hipioții traiau după legile facute de ei înșiși, nu după cele impuse de guvernul american. Drogurile, după cum spuneam, făceau parte din protest. Unii, din păcate, intrau însă în aceasta miscare doar pentru droguri. Protestele au generat si mai multe evenimente iar punctul culminant a fost, cel mai probabil, festivalul Woodstock, unde 500.000 de hipioti s-au adunat pentru a scrie istorie. Timp de trei zile se poate spune că acesti oameni au trăit în pace si armonie.
Nu se stie exact ce anume a dus la finele acestei miscari. Poate că sfârșitul războului din Vietnam, poate lupta pentru drepturile civile. În cartea sa “Hippies from A to Z” lansată in 1999, Skip Stone declara că miscarea hippie a schimbat intr-adevăr lumea, generând o revolutie culturală și chiar politică. Unele schimbări produse de acea generatie sunt vizibile până astazi: liberatea sexuală, protejarea mediului, diferite cauze umanitare precum și toleranța pentru diversitatea culturală sau religioasă.
Hipioții anilor ‘70 au rămas însă numai în fotografii și secvențele de arhivă. Și totusi, NU peste tot. În Danemarca, mai precis în Copenhaga a rămas să ființeze un “oraș în oraș” , locuit de hipioții secolului XXI. Se numește Christiania. I se mai spune “Orașul liber” și nu-i deloc poziționat pe la periferii, ci chiar foarte central. Iar de existat, el există de aproape 50 de ani…
…Am ajuns. Vlad parchează ceva mai depărticel, pentru că în Christiania accesul mașinilor personale este interzis. Ne fotografiem la intrare, cu emoția celor ce se pregătesc să săvârșească o întoarcere în timp, în acele vremuri în care erau prea mici pentru a le înțelege, dar despre care au auzit atâtea…Facem poze oarecum și din prudență : dacă în interior nu vom avea, într-adevăr, voie să fotografiem?
Odată trecuți de Poarta de intrare ( n-ai cum s-o ratezi, datorită curcubeului de culori și desene din care e “alcătuită”!), ne trezim într-un spațiu absolut diferit de restul capitalei daneze : clădirile ne zâmbesc toate din fațade colorate, pictate cu sprayuri multicolore de mâinile unor artiști amatori, dar cu talent, dar și de artiști consacrați, adepții unui trai liber, fără constrângeri de niciun fel. Mesajele picturilor murale sunt toate de pace și libertate. Îmi vine în minte acel “Make love, not war”, atât de actual și astăzi, prezent în continuare pe tricourile inscriptionate ale tinerilor din întreaga lume.
De fapt, clădirile din Christiania nu sunt niste blocuri propriu-zise. Am citit că în 1971 câteva sute de hipioți au ocupat barăcile unei baze militare abandonate , încercand să-și construiască aici propria utopie, să-și instaureze propriile legi. Ce spun autoritățile de astăzi? Unii danezi susțin că acestea îi tolerează. Alții – că poliția e mână în mână cu . hipioții din Christiania. Nici vorbă! Poliția daneză monitorizează permanent cartierul, fiind cumva însă multumiți că “Răul” se afla concentrat într-un singur loc. E mai simplu așa! Raziile periodice se soldează cu arestarea vânzătorilor de droguri, de aceea și sunt atât de suspicioși localnicii din Christiania față de orice turist care-și îndreaptă aparatul de fotografiat spre ei. În special în zona în care se comercializează substanțele interzise. Dar ce spun locuitorii de rând ai Copenhagăi? Nu puţini sunt danezii care susţin că „Statul Liber” sau „Oraşul Liber” nu este altceva decât un rai pentru infractori. Printre criticii cei mai aspri ai cartierului se numără guvernele Suediei, Finlandei şi Norvegiei, care privesc zona ca pe un centru regional al comerţului cu droguri şi ca pe un refugiu pentru adolescenţii fugiţi de acasă.
Iată și două recomandari, pentru cei ce riscă să se aventureze aici : niciodată să n-o iei la fugă, în Christania! ( un astfel de gest provoacă o panică de nedescris! ) și întotdeauna să ceri permisiunea localnicilor, atunci când vrei să faci o fotografie care să-i includă.
Ah! Și mai e ceva! Dacă vrei să vezi, brusc, cum liniștea dimprejur se metamorfozează brusc intr-o panică generală, toată marea de dileri rupând-o la fugă spre toate zările Pământului, atunci nu ai decât să urli, cât te țin rărunchii, “Ost! “ În limba daneză, “ost” înseamnă, în mod normal , “brânză”, în limbajul codificat din Christiania înseamnă însă: “Șase, Poliția!” . Poliția daneză știe acest lucru, de aceea a și făcut public anunțul potrivit căruia oricine va striga acest cuvânt în Christiania cu ocazia raziilor, va fi el însuși, în primul rând, arestat.
Dar chiar și în pofida opozantilor săi, Christiania continuă, iată, să existe. Locuitorii săi se numesc “ Christianit” sau “Christianshavner” , chiar și “Amagerkaner”, avand în vedre că acest cartier se află localizat pe insula Amager. În anul 1976, melodia protestatară „I kan ikke slå os ihjel” („Nu ne puteți omorâ”) , compusă de Tom Lunden, membru al grupului rock flower power “Bifrost”, a devenit imnul neoficial al Christianiei. Și, țineți-va bine, cartierul danez are și steagul său : un drapel roșu, cu trei discuri galbene, reprezentând de fapt, supradimensionat, cele trei puncte de pe “i”-urile conținute în numele cartierului.
Dar să revenim la interdicții! Excluzând fizionomiile localnicilor ( și chiar și aici selectiv, căci unii îți încuviințează prietenos, daca le ceri voie! ) în rest ai voie să fotografiezi cât Profitând de o zonă gen bazar și de sumedenia de tarabe la care localnicii iși vând produsele hand-made ( în principal bijuterii) obtin și eu câteva astfel de acorduri de a face o poza-două. În rest, Elena, ceva mai prudentă, preferă să inspecteze marfa de pe tarabe, în loc să-și exercite functia de fotoreporter, așa că, în inconstiența-mi caracteristică, preiau eu această îndeletnicire, căutând însă să mă focusez pe fațadele clădirilor și pe lucrările unor artiști locali, expuse din loc în loc, pe străduțele cartierului.
Dacă suntem singurii temerari vizitatori? Ași! Christiania este unul din locurile cele mai aglomerate din Copenhaga! Și nu numai noi am auzit de vestitul cartier, există destulă literatură pe această temă, prin urmare pe străduțe e plin de turiști. În zilele noastre începe să devină chiar “posh” să vizitezi Christiania. La fel ca și noi, vizitatorii de diferite vârste – unii veniți chiar în grup și păstoriți de ghizi cărora nu le tace gura – surprind, pe telefon, frânturi din “Orașul liber” și – pe retină doar! – acel Green Light District în care, la mici tarabe, o mulțime de indivizi dubioși, îmbrăcați ușchit, te îmbie cu marfa lor interzisă, încercând să te convingă să cumperi de la ei săculețele pline cu canabis, care te vor ajuta să vezi viața în roz. Doamne, cât aș vrea să pot fotografia sau macar să schimb cateva vorbe cu un astfel de dealer de pe strada numită “Pusher Street”, însă companionii mei mă străfulgeră cu câte o privire încruntată, menită să mă reașeze în parametrii cumințeniei și ai prudenței. Din loc în loc, pe clădirile acestei felii din cartier descopăr desenate niște aparate de fotografiat supradimensionate, cu un “X” uriaș, roșu, suprapus peste ele…De precizat : drogurile sunt ilegale in Danemarca ( nu și căsătoriile intre gay, care au fost legalizate. A fost o simplă paranteză) .
Ceea ce puteți încerca însă în Christiania , în condiții de maximă securitate și prețuri avantajoase, este să faceți un shopping “light” cu produse gen “Fondul plastic” de altădată al românilor. Sau să luați masa la unul din numeroasele restaurante si cafenele din zonă și care practică, zice-se , prețuri mai mici chiar decât cele din restul Copenhagăi. Iar dacă vă prinde seara în Orașul Liber, veți putea deveni spectatori la unul din numeroasele concerte de rock, jazz și pop, desfășurate în diferite locații ale zonei. De joi până vineri, muzica se revarsă din Christiania spre restul lumii, transformând cartierul într-unul dintre cele mai cool ale Capitalei daneze.
Ca o concluzie, o plimbare prin exotica porțiune din Copenhaga este cât se poate de “safe” și toate atenționările severe care circulă “în piață” și pe care inclusiv noi le-am primit, nu sunt , iată, decât simple mituri! Așa se face că “Orașul Liber” din Copenhaga figurează pe locul 4 în topul atracțiilor sale turistice, cu jumătate de milion de vizitatori pe an. Două dintre toți aceștia am fost și noi, vajnicele jurnaliste de la Televiziunea Română.
…Oricum , sentimentul care m-a însoțit de-a lungul vizitei în “Freetown Christiania” – alias “ orașul din oraș” , a fost cam același cu cel pe care l-am avut în Amsterdam, cutreierând Cartierul Roșu și privind jenată către vitrinele în care femeile ușoare își prezentau “averea fizică” în așteptarea clienților de-o noapte…
P.S. Nu-ți trebuie bilet, ca să vizitezi Christiania. Intrarea este liberă! 😁
Comentează