Când eram adolescentă și am descoperit definiția pe care Heraclit a dat-o fericirii, am ridicat, țin minte, din umeri, neînțelegând mare lucru. “Fericirea este un CUM, nu un CE” – spunea faimosul filozof grec.
Pe la acea vârstă și multă vreme de atunci încolo, în mai toate definițiile date fericirii, cam toți încearcăm să înghesuim lucruri materiale. Lucruri care credem noi că ne definesc starea de fericire. Unii sunt fericiți să aibă mulți bani. Averi, mașini, case, pământuri, cât mai mulți oameni care să depindă de ei. Se simt bine în topuri, își lustruiesc medaliile și trofeele care, odată primite, nu mai fac decât să hrănească orgolii și să adune praf pe strălucirea lor de odinioară. Pentru alții, noțiunea de fericire înseamnă să aibă mulți prieteni, să se distreze copios în preajma lor, să muncească cât mai puțin ( dacă se poate, deloc și să aibă timp de hoinăreală, de joacă și jocuri, să schimbe femeile precum șosetele și să se laude cu performanțele lor la o bere cu amicii.
Se află printre noi și unii pentru care fericirea înseamnă să aibă frigiderul plin, eventual un frigider nou, să-și îmbrace copiii cu haine noi măcar o dată pe an, să aibă bani de meditații si să-i vadă realizați, eventual peste Ocean, chiar dacă acest îi va sărăci pe părinți.
Până la urmă, toate cele de mai sus gravitează în jurul ideii de “a avea”. Este acel “CE” al lui Heraclit, care prinde între contururile sale o “fericire primară”, goală de miez. “A avea” mai mult sau mai puțin, în functie de inspirația ursitoarelor , de scrisul în stele și de inspirația lui Doamne-Doamne – iată țelul pe care mulți îl așează în fața lor, subscriindu-i toate faptele lor viitoare. Dar, mai niciodată, la capătul drumului nu-i va aștepta râvnita fericire…
Mai există însă și un altfel de fericire. N-o descifrezi de la început, iți trebuie mulți ani în spate, pentru a o înțelege și multă înțelepciune pentru a ajunge să o simți pe pielea ta. Dacă recitiți cugetarea filozofului Heraclit, este fericirea aceea, ascunsă îndărătul cuvântului “CUM”. Fercirea este un “CUM”. Va trebui să aluneci multă vreme prin viață, slalomând printre dorințele de a avea cât mai mult și cât mai bun, de a fi cât mai sus și cât mai tare, până să înțelegi că toate acestea sunt, de fapt, deșertăciune. Și că degeaba ești bogat, dacă devii sclavul banilor, și degeaba ai, dacă gâfâi sub obsesia de a cheltui nesfârșit, amăgindu-te că asta-ți va aduce fericirea. Odată înghesuite în șifoniere, garaje, safe-uri și conturi în bănci, bogățiile tale vor ajunge la un moment dat să nu te mai bucure, căci vei înțelege că, în goana ta teribilă pentru a le aduna, ai ratat de fapt șansa de a te bucura de anii ce ți s-au scurs printre degete, de oamenii care ți-au ieșit în cale și pe care i-ai ignorat, considerându-i mai puțin importanți decât scopurile tale…
Dacă este să-i dăm grecului antic crezare, adevărata fericire constă , prin urmare, în acel “CUM”. CUM trăiești, CUM te bucuri de puținul pe care îl ai, CUM construiești lucruri frumoase în jurul tău, CUM îi faci fericiti pe cei dragi ție . Căci, de multe ori, dar numai pentru oamenii cu suflet ales, fericirea celor din jur este măsura supremă a propriei fericiri.
…Au trecut ani destui peste mine și mai ales PRIN mine. Ridurile de pe chip sunt fleacuri, față de cele din suflet. Se încolonează în urmă-mi destule izbânzi, chiar dacă nu sunt întotdeauna mândră de deciziile luate. Și recitind, peste ani, acel gând al lui Heraclit, descoperit în acolescență, mă bucur că mă număr printre cei – puțini? mulți? – pentru care “CE” nu a reprezentat niciodată o religie , pe când “CUM” a fost întotdeauna firul călăuzitor al pașilor mei prin viață.
…Dacă sunt fericită? Chiar și numai pentru această ultimă concluzie, aș spune că DA. În rest, am destui oameni minunați în jur, pe care am învățat să-i desprind din mulțimea celor mânați de interese.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SLABOFICAT SLIM
Comentează