Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 227 Cum petrec norvegienii de Ziua Natională

 

Extrag, dintre amintirile pitite în valiza LAMONZA, nu una legată de un loc anume, ci de o dată anume. Am avut șansa să mă aflu la Oslo fix de Ziua Natională. Interesantă experiență! Unică. Desprind așadar, din jurnalul m eu personal, o filă dedicată acestei întâmplări. 


….Doamne, simt că mă ia cu amețeală! Mă grăbesc să fotografiez un cuplu îmbrăcat în frumoase costume tradiționale, care-mi trece prin față….Uite și un prichindel, împachetat sărbătorește ( papion, la sugari?!?)  și culcat într-un cărucior ornat cu stegulețe naționale ale Norvegiei! Click și spre el! …Dar, vai, ce fete drăguțe ne trec prin față! Hop, o poză si cu ele! ….Nu pot să cred!!! Și cățeii sărbătoresc, alături de stăpânii lor! Uite un caniche, care poartă o vestuță-drapel …Tiiii! Uite și ce tânăr drăguț, parcă e un personaj de poveste!… A, nu e costum de prinț, e o ținută tradițională norvegiană… Îi cer totuși voie să mă fotografiez cu el, acceptă bucuros, fac poza,  îi mulțumesc frumos tânărului și-i urez “La mulți ani!”, cu ocazia Zilei Nationale. Căci da, am iată șansa de a bifa o experiență de neuitat : petrec Ziua Națională a Norvegiei cot la cot cu norvegienii, în miez de Oslo, într-o zi ce pare decupată din cărțile cu povești, despre un soare arzător care luminează oameni frumoși și buni.

Tocmai  traversăm Parcul Regal, a cărui liniște, cu care ne obișnuise în zilele trecute, s-a transformat brusc intr-o forfotă nemărginită : pe aleile sale e un du-te vino fără leac : familiile de norvegieni, înveșmântate majoritatea în straie tradiționale sau oricum sărbătorești au obligatoriu asupra lor fie o cocardă prinsă în piept, fie măcar un steguleț norvegian fluturat energic sau plasat strategic, la pălărie, la cărucior sau la zgarda câinelui.

Tineri și vârstnici, bărbați și femei, familii cu vechime sau cupluri tinere, norvegieni bălai sau chipuri pe care le asociezi imediat unor îndepărtate colțuri de lume, ba , uite, chiar și persoane țintuite în scaune cu rotile, cu toții se îndreaptă spre “km zero” al sărbătorii : în fața Palatului Regal , pe aleea luuuungă, care începe înca din zare, de la Karl Johans Gate, a început defilarea. De la balconul Palatului, familia regală își salută poporul, iar de jos, mulțimile își privesc cu dragoste și prețuire Regele.  După cum v-am mai spus, norvegienii îl iubesc foarte mult pe Harald al V-lea, iși iubesc foarte mult și țara, iar Ziua Națională este un bun prilej de a o demonstra. 

Dar, cu respectul cuvenit, voi spune că nu Regele Norvegiei este personajul principal al zilei! Lucrul cel mai impresionant este , de fapt, spectaculoasa paradă umană, care curge, preț de câteva ore bune, prin centrul orașului. Și nu e o paradă oarecare, ci una a copiilor norvegieni. Pâlcuri-pâlcuri, elevii școlilor din Oslo, defilează frumos îmbrăcați, însoțiți de însemnele scolilor lor și sub privirile celor mari și mulți, rânduiți într-un soi de “tribună”ce colorează lateralele coridorului creat până spre Palat. E o delicioasă hărmălaie în jur, toată lumea vorbește cu toată lumea, fanfarele școlilor se suprapun unele peste celelalte, e un zumzet general, pe care nici măcar săgețile agresive ale soarelui nu-l pot cuminți. Pe sub cușmele verzi ale arborilor, direct pe gazon, stau grupați ciorchine cei ce vor sa-și tragă sufletul. Se fac poze în stânga și-n dreapta, vânzatorii ambulanți își ademenesc clienții, oferindu-le te miri ce:  de la băuturi răcoritoare și înghețată, până la omniprezenta vată de zahăr – roz! – cu care defilează, în vârf de băț, copiii care au fost cuminți și au meritat-o. 

Nu toată lumea se distrează însă,  unii mai și muncesc, chiar dacă este zi liberă. Și nu mă refer nicidecum la noi, ci la Poliția norvegiană, care veghează liniștea evenimentului, la gărzile Palatului, aflate la datoria lor în “foc continuu”, la Televiziunea natională norvegiană, care transmite live, la paramedicii  mereu pe faza, retrași în câte un loc vizibil, ferit din calea mulțimii.

Pare că întreaga populație a orașului Oslo este adunată în locul în care ne aflăm. Dar nu este așa. Ne pierdem pe străduțe lăturalnice , unde constatăm că este la fel de multă lume, la fel de veselă, vorbăreață și pusă pe sărbătorit. Parcă cineva de acolo, de Sus, a deschis robinetul mulțimii, care se revarsă în șuvoaie multicolore, pe toate căile de acces. Practic, toate arterele orașului au devenit un soi de catwalk, pe care defilează superbele costume populare norvegiene, atât de frumos colorate și atât de iscusit îmbrăcate în broderii. 

Cineva ne spunea că pentru astăzi toate restaurantele și cafenelele din oraș au fost rezervate cu zile în urmă și că , până dincolo de miezul nopții, norvegienii vor petrece. Și asta atât în spațiile publice, cât și în curțile caselor lor, unde se vor reuni familiile și se vor rotunji cercurile de prieteni. Încerc să strecor aparatul de fotografiat, cu ajutorul selfie-stick-ului,  prin gardul viu al unei vile din vecinatatea Ambasadei noastre și mă bucur să pot surprinde o familie adunată la masa din curte. Se numește cumva “violarea vieții private”?…

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/