Sunt peste tot.
Cata frunza si iarba.
S-au opus navalirilor si au intampinat marile prietenii.
Au inflorit mereu la mijloc de iunie, alegandu-si drept mirese albinele, cum bine glasuia “fratele lui Eminescu”, Grigore Vieru.
In Copou inca mai troneaza teiul Poetului si al Veronicai Micle.
A iubit-o intr-atat incatt a cerut-o in casatorie fiind gata precum o sora a lui sa treaca la Catolicism pentru a isi implini dragostea.
Dar Veronica l-a lasat in Cult Ortodox, cu marile lui patimi cu tot.
”E cheltuitoare”- spunea Titu Maiorescu,
”A trecut si prin iatacul meu”- se confesa Caragiale.
Dar pentru Eminescu nu conta.
Iubirea ei era mai mult decat i-ar fi oferit poezia cu toata gloria ei postuma.
Intrebat daca ii e bine in Campiile Elizee pe care si le-a dorit atat de mult, Ahile ii raspundea versatilului prieten Ulise:
“As da vesnicia de aici pe cea mai umila slujba a unui vietuitor de pe pamant…”
A numarat plopii fara sot de pe strada Cleopatrei Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca.
S-a indragostit de Mite Kremnitz, fata Doctorului de Curte al Regelui Carol Intai, Wilhelm.
Mite i-a tradus poeziile in germana si s-a bucurat de cele ce i-au fost dedicate.
Pornind de de la Eufrosina Poenaru nenumarate au fost actritele si subretele pe care le-a iubit prin turnee.
Din toate aceste amoruri au rasarit tei.
Floarea lor e perena.
Arghezi ne avertiza cu calmu-i patriarhal:
”Pasiti incet, cu grija tacuta, fetii mei,
Sa nu-i striviti nici umbra, nici florile de tei…”
Asa cum a dorit, se afla la umbra unui tei in Cimitirul Bellu.
”Cum n-oi mai fi pribeag de acum inainte,
M-or troieni cu drag aduceri aminte”.
Sunt paduri de tei ce au devenit seculare in geografia fizica a literaturii noastre.
Cosmin-Stefan Georgescu
15 Iunie 2022
FRANTA
grafica : Alexandra Mihalache
Comentează