…Anul ăsta n-am avut niciun chef să-mi serbez ziua de naștere. “Ia să îmbătrânesc eu fără să fac tam-tam!” – mi-am zis și…pe 7 iunie am fugit de lume, m-am pitit de ochii săi și m-am aruncat în scris, ca să mă amăgesc că “nimic nu s-a întâmplat” și că, de fapt, am tot vârsta de anul trecut. …După care, am început să am remușcări. La lăsatul serii am trecut pe la ai mei si m-am pierdut în îmbrățișarea lor, bucurandu-mă de darurile simbolice pe care pensia li le-a îngăduit. Dar despre ce dar mai poate fi vorba, atunci cand bătrâneii aceștia doi din fața ta ți-au dăruit, de fapt, cel mai de preț dar : viața?!?…Apoi..am lăsat să treacă o zi-două și…n-am putut rezista presiunii lui Victor si a Anei, care m-au “sorcovit” cu tot dragul lor de copii cuminți, așezându-mi în poșetă cadoul lor spectaculos, despre care v-am vorbit într-o postare de acum câteva zile. A trebuit, așadar, ..să sărbătorim! …Apoi…au venit la rând fratele meu, cu Flori și Horia. Și cum să mă ascund de ei, oamenii atât de dragi mie, care-mi umplu viața de bucurie și îmi sunt alături, când mi-e atât de pustiu? Așa că…a trebuit să mă sărbătorească și ei, într-o frumoasă călătorie la Deva, unde, indirect, ne-a fost alături și Victor, cel de pe coperta cărții mele…
Iar dacă tot m-am lăsat, până la urmă, sărbătorită- oarecum împotriva voinței mele lăuntrice- cum să-mi ignor eu familia de la serviciu?!? Pe acei oameni minunați, alături de care clădesc, de atâția ani, povești pe sticla micului ecran, făcând împreună , cu entuziasm, din r- – – – t bici, care mai și pocnește câteodată? Pe acei colegi de 10, cărora le știu toate poveștile sufletului și ei mie, pe ale mele, alături de care ne-am bucurat și întristat de atâtea ori?… Și uite-așa, astăzi, când aproape că uitasem deja că s-a mai adunat un an în urma mea , am avut parte de o sărbătoare strașnică, o sărbătoare de suflet, pe ponton la “nea Bebe”, nașul meu și al lui Victor și gazda atâtor “Ceaiuri de la ora 5”… Nea Bebe și echipa sa s-au întrecut pe ei înșiși în a configura aniversarea perfectă, iar petrecerea s-a încheiat cu o dublă surpriză : o croazieră pe lacul Herăstrău și un super-tort hand-made, “inventat” și meșterit de maestra Maria Dinu ( da, știu că și voi sunteți fani DULCEMANIA!) și adus în scenă după toate regulile finalurilor la înălțime, ca o pecete a unei aniversări “ca la carte”! Ce bine că , nemaiîncăpând pe tort, lumânările au fost înlocuite… cu o artificie! 😇
…încă de pe vremea “Ceaiului de la ora 5”, zilele de joi însemnau duminicile sufletului meu. Astăzi, într-o zi de joi, o mână de oameni frumoși mi-au transformat toamna în primăvară! Mulțumesc, Victor, Luminița, Elena, Mugur și Alex, Liana, Sașa, Marian, Gini, Cami, Dani, Laura, Bogdănel, Roxana, Vali, Maria cu Tudor și nea Bebe cu toată echipa sa! ❤️❤️❤️
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : MAXIMAG ANTISTRES
Comentează