Cu totii greșim. Nu există un manual pentru “atitudini corecte”. Există doar “Educație”, “cei 7 ani de acasă”, etc, dar și aici părerile sunt împărțite. Cam totul e relativ, în jurul nostru și, de multe ori, ceea ce nouă ni se pare corect, îi face pe alții să strâmbe din nas, judecându-ne. Așa că…Dumnezeu stie cum să ne purtăm, ca să mulțumim pe toată lumea. Sau…măcar pe cei mai mulți, pentru că toată lumea nu o vom mulțumi niciodată. Asta se știe.
Zilele trecute, am citit undeva, pe un site străin, o idee foarte interesantă. Există, cică, anumite manifestări negative ale noastre ( “greșeli” – le numeau psihologii citați) , care însă ne așează deasupra capului o aură pozitivă. Această ipoteză ( pe care o voi explica mai jos), mi-a furnizat un balon de oxigen. Și sper să pătiți la fel. Pentru că, observând la cei apropiați ( sau chiar la voi înșivă) aceste manifestări/atitudini să le zicem “negative”, ele spun clar despre respectivii că , de fapt, sunt oameni buni. Chiar foarte buni. Ce concluzie reconfortantă, nu-i așa?
..iar acum voi da câteva exemple.
…“Aoleu, dacă, făcând cutare lucru, îi voi produce suferință lui X?” …Permanenta frică de a nu-i răni pe cei din jur, nu înseamnă deloc că tu , pe tine însuți, te consideri un om rău, că te ști în stare a-i răni, chiar și involuntar, pe ceilalți. Această teamă – spun psihologii – vorbește despre tine ca fiind o persoană miloasă, sensibilă si cu o amabilitate ieșită din comun.
Obsesia de a învăța fără oprire, de a ști mereu mai mult ( de a ști TOTUL, dacă se poate!) , dorința de a “lucra” mereu asupra propriei persoane, nu înseamnă nicidecum încercarea de a te cocoța deasupra celorlalți, de a fi perfect, ci de a-ți recunoaște limitele și de a deveni tot mai bun. Abandonarea propriului “ego” inseamnă, în acest caz, că ești un om bun.
Faptul că îți pasă de părerile celor din jur este, zice-se, unul amendabil. Peste tot, creiere cenușii mirosind a ars ne învață că viața noastră nu trebuie să depindă de opiniile altora și că numai un om slab își construiește drumul, plecând urechea la cei din jur (nu întotdeauna binevoitori). Și totuși, o ușoară neliniștire față de ceea ce spun semenii tăi, nu dovedește altceva, decât dorința ta de a fi acceptat de aceștia. Până la urmă, ei sunt cei în mijlocul cărora îți derulezi viața; cum să nu-ți pese felul în care ești perceput de către cei cu care relaționezi?!?
Plângi. Uneori și în public. Nu, nu e nicidecum un gest de slăbiciune, cum îl cataloghează “puternicii”. Impulsul de “a da apă la șoareci” este firesc, tradus fiind în dorința de a te elibera de sentimente. Ești o persoană emoțională, nu una slabă. Dimpotrivă : a elimina din tine tot ceea ce te stresează, este mai degrabă un semn al forței tale lăuntrice.
Ești obsedat de dorința de a fi un om bun. Această obsesie nu este una toxică ; ea denotă, de fapt, că ești chiar ceea ce-ți dorești : adică un om bun. Un om rău nu va fi niciodată frământat de faptul că e rău. Nu-i va păsa de asta și nu va încerca să se schimbe. Dacă dorința de a fi bun te însoțește pretutindeni, dacă faci și eforturi în acest sens, bunătatea îndreptată spre alții se va întoarce înzecit la tine.
Am înșirat câteva exemple de stări și atitudini pe care cei din jur ți le-ar putea judeca și care ar putea părea, la prima vedere, defecte.
Iată însă cum ele sfârșesc prin a se constitui într-o definiție a “omului bun” care ești, de fapt!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : BILACTIV ANGHINARE
Comentează