…Inepție mai mare nici că aș putea auzi! Și cutez să fac această afirmație din poziția de patriot, pe care îmi place să cred că n-am părăsit-o niciodată. Iar mai jos mă voi explica.
În primul rând, nu poți fi mândru de un lucru pentru care n-ai mișcat niciun deget. E ca și cum ai spune : sunt mândru că am două picioare. Sau sunt mândru că văd bine la distanță. Sau sunt mândru că nu sforăi. Ideea de a fi mândru, presupune să ai o minimă contribuție la un statut pe care l-ai obținut, la o poziție pe care o deții înte-o ecuație, la un lucru întâmplat în jurul tău. Spre exemplu, eu aș cuteza să spun : sunt mândră că am crescut doi copii. Sau sunt mândră că emisiunile echipei pe care o conduc au audiență. Cu destulă sudoare se naște un lucru de care să fii mândru. Însă atunci mândria ta e justificată și nu te mai îmbraci în ridicol, cand ți-o declari.
Așa că…mai încet cu declarațiile patriotarde de genul mândriei de a fi român!
Apoi – iertat fie-mi spiritul afurisit – de ce aș fi atât de MÂNDRU că sunt român? Am devenit noi, oare, și nu știu, un etalon al civilizației și bunăstării, între alte națiuni? ( atenție! Nu ne comparăm cu Sierra Leone, Burundi sau Madagascarul! Deocamdată , din păcate, nu prea avem multe cu care să ne lăudăm. Da, țara ne este frumoasă foc ( dar nici aici contribuții prea multe nu avem), dar din păcate, cum se spune, e locuită. De inși care “sunt mândri că sunt români” – cum declară ei, pe la tribune – dar care fac prăpăd în jur, păsându-le prea puțin și de România și de conaționalii lor, înglodați în nefericire. Pe-afară, străinii se cam uită și ei chiorâș la noi . Asta în cazul în care au auzit de țara noastră și nu doar că ocupă si ea un biet petec de pământ , pe globul pământesc. In rest, au avut grijă conaționali nomazi de-ai noștri să spulbere bruma de simpatie pe care au născut-o în mințile planetarilor inși precum Hagi, Nadia Comăneci sau Simona Halep. Da, poate că în tribunele competițiilor la care aceștia din urmă au strălucit, spectatorii cu pașaport românesc au avut dreptul “să fie mândri că sunt români”. Chiar și fără să fi pus umărul la victoriile străluciților nostri sportivi…
Așa că…mă repet : mai ușor cu mândria de a fi român, fluturată aiurea, pe coclaurii planetei! Vă recomand – dacă tot doriți să aveți o oarecare atitudine pozitivă, legată de țară – să o alegeți măcar pe aceea de “a nu vă fi rușine că sunteți români”. Caci la polul opus al “mândriei de a fi român” stă “rușinea de a fi român”, mult mai prezentă printre noi și, în opinia unora, mult mai justificată. Dacă vă iubiți cât de cât țara, conteniți a vă mai pleca privirea, atunci când o auziți vârâtă prin comentarii ce nu ne fac cinste. Mai bine puneți umărul la transformarea sa în țara la care visați. Și atunci veți fi și voi parte a unei Românii care să vă facă mândri că sunteți ai săi.
Rubrică oferită de ….FARMACIILE CATENA : REHIDRAFORT
Comentează