Îți freci mâinile de bucurie, da? Cum s-ar zice, „ai scăpat”! Gata, nu te mai bate nimeni la cap cu prostioare de genul : „hai să mergem la piață împreună”, „noi unde facem Revelionul anul ăsta?”, „trage-mi și mie fermoarul la spate”, ” nu ne apucăm și noi de murături?” etc. Nu te mai torturează nimeni cu întrebări idioate de genul „Iubitule, să mi-o iau pe cea roșie sau pe cea cu floricele?” sau ” Crezi că mi-ar sta mai bine blondă sau roșcată?”. Ai scăpat și de frigiderul burdușit cu salate, mango, lapte degresat, conopidă BIO și iaurturi de tot felul. Poți, în sfârșit să-ți arunci peste tot papucii de casă și șosetele murdare, nu se mai declanșează nicio sirenă cu glas de femeie, care să te tragă de mânecă sau de urechi dacă fumezi în sufragerie, dacă mănânci în pat sau dacă ai uitat să cobori la loc colacul de la closet. Poți, în fine, să te joci până a doua zi pe calculator jocurile „alea tembele”, dar care te distrează atât de tare, poți merge nestingherit cu băieții la o bere, e liniște în jur când vezi meciul și niciun robot de bucătărie nu se mai suprapune peste vocea comentatorului. Doamne! Cât ți-ai dorit această libertate!
Acum poți privi nestingherit către orice „bucățică” de pe stradă, ba le poți ciupi chiar de fund, pe cele care îi par mai „disponibile”, căci nimeni nu-ți va da cu tigaia în cap sau măcar cu reproșul în ureche. Ești liber să ieși cu una-n bar, cu alta-n parc, cu a treia-n club, iar pe a patra poti s-o tăvălești copios prin așternuturile care încă mai poartă parfumul Ei, al celei de care „ai scapat”. Până la urmă, n-ai pierdut nimic! Aceleași „te iubesc”-uri le auzi, rostite lipit de lobul urechii,chiar dacă pe tonalități diferite, și tot 10 degete te cutreieră flămânde prin așternut, mai puțin tocite însă de spălatul de rufe, mai puțin mirosind a ceapă prăjită, mai versate în a te aduce pe culmi nebănuite și greu de atins alături de o fată cuminte…
…..Calendarul de pe perete și-a scuipat deja un maldăr de file în coșul de gunoi de sub birou. E deja toamnă, ai sărbătorit în gând jumătate de an de când ești liber. Dar …parcă ți nu se asortează prea bine verbul „a sărbători”. Tortul e pleoștit, focurile de artificii – palide, nici măcar dopul de la șampanie nu face poc, ci tace.. E o tăcere apăsătoare în locuința ta. Și, deși nimeni nu-ți respiră prin preajmă ( ultima dintre Ele a plecat dis-de dimineață, căci i se întorcea soțul din delegație…) pare că plutește în aer vocea cândva iubitei femei, râsul ei cristalin… Te împiedici de niște papuci de casă desperecheați și deschizi frigiderul : niște beri, un cașcaval mucegăit,un rest de pizza, iarăși niște beri, o savarină obosită de la cofetăria din colț.. Cândva, pe aici mirosea a ardei umpluți și a cremă de zahăr ars, chiuveta nu era apăsată de niciun vas murdar, iar pe jos, gresia strălucea a curățenie… O pornești spre birou. Anevoie tragi pe tine o cămașă călcată în silă de musafira de peste noapte. Șosete curate nu ai, dar nu-i nimic, îți pui ghetele pe piciorul gol, n-o să se prindă nimeni. Sau poate îți cumperi pe drum niște șosete. A 17-a pereche, luna asta… Mâine e weekend și parcă-ți vine să-l petreci de unul singur : te-ai săturat de fițe blonde, fițe brune, de cluburi înțesate de fum și hărmălaie, de schimbat restaurantele precum șosetele și de anturaje forțate, din care ai simțit demult că nu faci parte. Ți-e dor de puțină liniște, de singurătate și…hm, ce ciudat! Ți-e dor de ea! Ai da orice să te roage s-o ajuți la ales boabele de fasole, să-i bați un cui în perete ca să-și atârne un tablou ridicol, să alegi cu ea gogonele din piață, pe care să le îndesați mai apoi în borcane, să-i inchei fermoarul la spate și s-o asiguri că , indiferent de rujul pe care și-l așează pe buze, pentru tine ea va fi mereu cea mai frumoasă și că-i stă la fel de bine și blondă, și roșcată și chiar și mirosind a ceapă prajită. Îți lipsește susurul vorbelor ei, lipite de lobul urechii tale și de zecele ei degete, care să ți se plimbe prin păr, în timp ce te ceartă drăgăstos pentru șosetele pe care din nou le-ai împrăștiat prin sufragerie…
Comentează