Bombănelile Marinei Editoriale

La naiba! Până la urmă tot la cratiță se pare că ne este locul!

Ei spun că nu-i deranjează când încercăm și noi să scoatem capul de după maldărul de rufe de călcat sau dintre pamperșii celui mic. Că e în regulă când ne parfumăm cu o tonă de Dior, ca să sugrumăm mirosul de ceapă prăjită, atunci când evadăm din universul domestic, încercând să facem ceva și pentru sufletul nostru.
Nuuuu, nu-i deranjează câtuși de puțin, doar ei sunt bărbații mileniului 3, CUM i-am putea bănui de apucături feudale, care presupun că noi trebuie să le punem papucii de casă când vin de la serviciu, să-i hrănim până fac “Poc!”, să-i spălăm, călcăm și apretăm, să-i ținem într-o casă-farmacie și să le zâmbim cucernic, chiar și atunci când ne vine să spargem totul în jur?!?
Nuuuuu, cum să ne pretindă ei așa ceva? Conceptul de “femeie la cratiță” e demult perimat! Și ei, nu-i așa?, sunt primii care ne încurajează să ne dezvoltăm și noi ca entități dotate cu creier, nu să rămânem gospodine programate să are, 24 de ore din 24, ogorul atribuțiilor casnice. EI ne îndeamnă, ba, ce spun eu? INSISTĂ să ne terminăm studiile , să ne înscriem la mastere, să ne luăm doctoratul, să ne alegem joburi importante și complicate, care presupun stres și ore peste program! Și tot ei jubilează când obținem funcții de conducere, radiază de fericire când mai plecăm în câte-o delegație și le lipim de frigider lista cu orele la care copiii trebuie treziti, duși la școală, la dansuri, la engleză, la dentist, sau când o aducem pe mama să ne înlocuiască o zi-două.
Nu vă spun ce fericiți sunt bărbații, când ne văd că mai cutezăm să intrăm în câte un salon de înfrumusețare, sau când zabovim pe site-urile de fashion, încercând a doua zi să ne cumpărăm și noi… măcar o eșarfă în trend.
Nuuuu, ei nu au nimic impotrivă să ieșim la câte-o cafea cu prietenele ( în care, parol, dialogurile noastre despre bărbați sunt absolut nevinovate!) și nici să frecventăm sala de fitness; nu îi deranjează deloc nici atunci când o zbughim în câte-un city-breack cu cea mai bună prietenă, și NU, nu le cade fața când ne declarăm fanele unei telenovele care tocmai a început la televizor și nici când schimbăm , la fiecare trei zile, romanul de dragoste de pe noptieră.
Ne privesc încântați când ne facem din brunete blonde, din șatene roșcate și din grase slabe. Sunt gata, în orice moment, să facă pe din două munca de Sisif care șade pe umerii noștri. Ba chiar să să preia de la noi, integral, pentru o oră, pentru o zi, pentru o săptămână, atributiile noastre, pentru ca noi să ne putem aminti că nu suntem niște roboței, ci niște femei moderne – și noi ale mileniului 3 ca și ei – și că aceste evadări ale noastre sunt firești, necesare, corecte și deloc nocive.
Da, “bărbații cu liste” din supermarketuri nu trebuie priviți nici ca niște extratereștri, nici ca niște victime! Nici cei pe care îi vezi în anticameră la pediatru, cu cel mic de mână, nici cei care stau pe holuri, așteptând să iasă puștiul fonfăit de la logoped. Nu trebuie să-i luați în derâdere pe masculii care se duelează, în curtea blocului, cu covoarele pe care au primit sarcina să le snopească în bătaie, și nici pe cei care mișcă aspiratorul prin apartament, și în niciun caz pe cei care trasformă ingredientele din frigider în bucate alese, chiar dacă, după această întreprindere, bucătăria va arăta ca un Titanic, în curs de scufundare!
Din păcate, lumea nu se prezintă în culorile idilice în care am încercat s-o zugrăvesc, în paragrafele de mai sus. Femeia este în continuare îngenuncheată de atribuțiile cu care a fost însărcinată de reguli ancestrale ; excepțiile sunt rare, iar marea majoritate a femeilor care încearcă și “altceva”, pentru ele, pentru sufletul lor, o fac gâfâind, nevrând să-și abandoneze nici menirea ancestrală, aceea de soții și mame. Pentru că, nu-i așa, ne place să ne considere lumea “femei puternice” și nu vrem să o dezamăgim…
Însă dacă este să aruncăm o privire sinceră înlăuntrul nostru, fiecare vom recunoaște că da, chiar și aceia dintre partenerii noștri care aparent ne încurajează să nu rămânem doar la cratiță și să ne dezvoltăm și personal, ca femei de carieră, în sinea lor tot la femeia “de casă” se gâdesc cu jind. Și îi simțim dezamăgiți tacit, atunci când mănâncă două zile la rând aceeași ciorbă, pe care de multe ori și-o încălzesc singuri, în timp ce, în camera alăturată, cel mic plânge pentru că a făcut pe el. Și când noi suntem reținute de o ședință care s-a prelungit ceva mai mult….

 

P.S. Astăzi, la ora 10 și 10, pe TVR2, la ” Femei de 10, Bărbați de 10″, eu, politiciana Ana Birchall și celelalte invitate, le vom demonstra lui Mircea Radu, Horia Moculescu și restul armatei masculine, că locul ” la cratiță” trebuie musai împărțit fifty-fifty!

Uscatoare rufe