Bombănelile Marinei Editoriale

Cum, din cauza lui Răzvan Ciobanu, fetele noastre vor rămâne nemăritate!

 

Sunt cel mai tolerant om din lume. Nu mi se cocoață niciun nod în gât, când stau de vorbă cu cineva care nu e ca mine. Mi-e fix perpendicular dacă seamănul meu nu-mi.. seamănă : dacă are tenul vernil, trei urechi și circulă nu cu merțanul, ci cu roaba. Dacă la micul dejun mănâncă sarmale și seara, la culcare, îmi urează bunădimineața! Dacă doarme în dulap, și nu în pat. Dacă și-a tatuat harta Senegalului pe fese și dacă ține, politic vorbind, cu cei pe care eu îi consider catastrofele Prezentului.
Toleranța face parte din mine și i-am fost fidelă toată viața. Țin minte cum, în copilărie, exasperasem un bloc întreg de cucoane și cuconi, împrietenindu-mă cu țigăncuța de peste drum. Era neagră tuci și slabă rău, dar era un copil cuminte iar ochii săi scăldau bunătate. Mă împrietenisem cu ea ostentativ, pentru că mi se părea nedreaptă căutătura încruntată pe care le-o aruncau, mai toți, familiei sale, doar pentru că mă-sa umbla în straturi de fuste înflorate, iar bărbatul colecta fier vechi. Atunci mi-am educat toleranța, cu prețul unui șuvoi de comentarii tendențioase, pornit din robinetul defect al opiniei publice.
Astăzi, vremurile imi dau prilejul de a-mi exersa toleranța în toate felurile. Sunt nevoită să port conversații cu proști cocoțați prin funcții, să coexist armonios cu tot felul de ciudățenii ale naturii, care, într-o competiție a imaginatiei, fac tot ce le stă în putință, pentru a nu semnăna cu noi, cei mulți. E dreptul lor – îmi zic, admițând că e loc sub Soare pentru toți. Ba, mai mult, fac și emisiuni despre ei. Bunăoară, țin minte că oprobiul public m-a fugărit multă vreme, după ce am dedicat cândva, pe la începuturile normalității din România ( care tot “începuturi” au rămas, până în zilele noastre) o emisiune controversată, despre legiferarea căsătoriilor între gay. Venisem cu solide exemple din afară, încercând să fiu , cumva, “avocatul diavolului”. Dezbaterea trebuia să fie oarecum echilibrată : ce te faci însă cu două gradene pline de intoleranți, care mai aveau puțin si-i linșau pe cei câțiva , cu greu găsiți, partizani ai ideii din temă? Deși eram “moderator”, le-am ținut acestora din urmă partea. Chiar nu-i credeam “criminali”!
Și iată că mi-a venit și mie rândul la… intoleranță! E ușor exagerată exprimarea, pentru că îmi păstrez opinia relaxată, legată de dreptul omului de a alege cum își trăiește viața. Nu mă deranjează cu nimic faptul că doi bărboși și-au urat dragoste veșnică și se hârjonesc prin așternuturi ( lucru pe care eu, slavă Domnului, nu-l văd decât cu ochii minții!) . Am avut colegi gay, în televiziune și destui colaboratori “altfel”, cu care am avut relații excelente, ajungând chiar să declar că mai bine mă ințeleg cu un homosexual – prietenos și extrem de colegial – decât cu un macho nesuferit și având un caracter îndoielnic. Și totusi, aseară ceva nu mi-a picat bine….
Urmăream un late night show, la o televiziune concurentă. Evident, una tabloidă, pentru că ăștia au rămas să mai respire, cât ceilalți au roit-o toți prin vacanțe. Mă uitam, pe motiv de insomnie, combinată cu niscaiva curiozitate : să văd până unde s-a mai ajuns, în tupeul “fără limite” al celor puși pe acaparat audiențele cu orice preț.
L-am regăsit, pe ecran, pe creatorul Răzvan Ciobanu. Nu știu prea multe despre el, decât că e …creator, că e gay și că, pe vremuri, era durduliu, dar că slăbit spectaculos. Probabil că la insistențele vreunui iubit atletic.. Nu am nimic nici cu el, nici cu orientările lui sexuale, nu i-am purtat ținutele și nu ne datorăm nimic unul altuia, sunt oricând gata să-l invit în emisiunile mele, pentru a vorbi despre flori, fete, filme sau chiar și băieți. Si , totuși, prezența lui, ieri, pe sticla târzie a concurenței, m-a oripilat. Vina nu e a lui, ci a producătorilor, care au întrecut, iată, orice limită a decenței televizate. Am ascultat preț de vreun sfert de oră ( atât am rezistat!) la povestea conflictului dintre designer și iubitul lui, am aflat despre scena de gelozie pe care acesta i-a făcut-o partenerului de dormitor, atunci când l-a prins cu un alt mascul, pe la cafeluțe, în Dorobanți ( auzi! la doi pași de mine! ) , despre ranga primită-n cap, cu care “trădătorul” a înțeles să-și ia rămas bun de la marea lui iubire, inainte de a face “țup!” într-o alta!
Repet, nu mă supără cu nimic faptul că Răzvan ( și câți ca el!) este “altfel”. Poate profesional e un om valoros, poate e un băiat de zahăr și un om de caracter – asta contează cel mai mult, zic! Insă relaxarea cu care am văzut, vorbindu-se, pentru prima dată, pe un post de televiziune, despre un astfel de subiect, firescul cu care reporterii își iscodeau invitatul, întrebându-l deschis una și alta despre iubit, luxul de amănunte cu care acesta povestea despre viața lui în 2, cu un alt bărbat, mi-a răsucit noaptea ce a urmat cu susu-n jos!
…Vremurile sunt complicate – o știm – toleranța e o armă bună, pentru a le rezista onorabil, însă stridențele de acest fel, într-o Românie încă conservatoare și total nepregătită să le facă față ( sau..spate – ca să fim în ton cu subiectul!) , sunt foarte periculoase.
…Sunt sigură că nimeni nu se va sesiza, decât în gând și pe la colțuri. Subiectul e delicat și orice reacție de revoltă îți poate pune în cap acuzații grave, de tipul “încălcării drepturilor omului”. Nici gând de așa ceva! Repet : fiecare om este liber să-și trăiască viața așa cum dorește – chiar dacă alegerile lui nu sunt similare celor ale marii majorități – însă nu ostentativ și nu înainte ca multa lume din jur să fie antrenată în a accepta relaxat astfel de situații.
Singura mea temere  – ca mamă de fată și dacă e să găsesc, cu orice preț , un motiv de îngrijorare – este doar aceea că, dacă în jurul nostru “Răzvan Ciobanii” vor prinde să se înmulțească, fetele noastre…vor rămâne nemăritate!

2 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

  • Bună ziua.
    Probabil că adevărul este undeva pe la mijloc. Nici unul nici altul nu are dreptate sau și unul și altul au dreptate.
    Emisiunea este de așa natură și la așa oră ,legea atât de permisivă încât pot face orice își doresc. Nu este decât vina ta că te-ai nimerit pe acolo. Este ok să vorbim despre violența în familie, despre abuzul de orice natura dar nu este ok să vorbim despre probleme gay’ilor.
    Iar despre Răzvan pe care îl admir să te ferească Dumnezeu să-l critici. O critică poate fi și constructivă. Asumați-o ! Poate are sau poate nu are dreptate. Nu treci imediat la contraatac.

    • Reacția lui Răzvan la editorial dovedește cât este de “mic”, de frustrat. Autorul nu-i reproșa lui nimic,doar realizatorilor emisiunii ca promovează astfel de subiecte. Ciobanu s-a aruncat, ulterior , precum curca-n lemne, reacția sa fiind furibundă.. Înțelegem cu toții să nici el nu se simte confortabil in poziția lui, dar trebuie sa si-o asume și să nu o fluture peste tot, ca fiind o mare calitate.

Publicitate