Femei de 10

“ Calitățile unei femei de nota 10? Integritate, sinceritate, eleganță și umor” – interviu cu medicul RUSALINA MINCU din Chicago

 

Departe, peste ocean, în orașul care pentru români reprezenta cândva “orașul gangsterilor” – am numit aici Chicago! – o româncă de nota 10 și-a construit o carieră frumoasă , devenind unul dintre specialiștii recunoscuți într-unul din domeniile cele mai “în trend” ale prezentului : medicina preventiva, împletită cu cea homeopată, cu nutritia, masajul si terapia fizica dar si estetica.
Rusalina ( ce nume frumos!) Mincu s-a născut în București și tot aici dorința sa de a deveni medic a prins contur. A absolvit Facultatea de Medicină “Carol Davila”, însă cu viața e plină de neprevazut, anul 1991 o duce peste ocean, unde se și stabilește, urmându-și soțul.
Astăzi, Rusalina se poate lăuda cu o carieră de aproape 30 de ani, care a purtat-o de la medicina ocupațională, la cea internă, alopată, apoi la medicina alternativă, ajungând să-și vadă, în ultimii ani, visul cu ochii : compania sa, Vitallina preventive&Integrative Care, unde conduce cu iscusință o echipă de tinere românce, pe care le numește, fără să stea pe gânduri, “a doua mea familie”. Prima – este una cel puțin la fel de frumoasă: soțul și cele două fiice, cărora li se adaugă și draga sa mamă.
La început de an, medicul Rusalina Mincu a acceptat să ne răspundă unui set de întrebări, plăcut surprinsă de decizia noastră de a o include în categoria “Femeilor de 10”.

Marina Almășan : – Când s-a născut în dumneavoastră dorința de a fi medic și de ce?

Rusalina Mincu : – Am vrut sa fiu medic de cind ma stiu; cred ca la 3 ani ma jucam deja cu papusile ” de-a doctorul” si le pansam, le faceam injectii… cred ca eram destul de invaziva, hahaha!
Nimeni din familia mea apropiata nu a lucrat in domeniul medical, deci dorinta este cumva intrinseca, pentru ca nu a fost ceva ce as fi vazut sau as fi auzit in casa. Pe masura ce am crescut si am inceput sa fiu mai introspecta, sa ma analizez si sa ma cunosc pe mine insami, mi-am dat seama ca am o chemare pentru o astfel de cariera.
Am avut numai odata o ezitare, cred ca prin anul 3 sau 4 de facultate, oscilând intre medicina generala sau stomatologie, si am mai cochetat din cind in cind cu ideea de actorie , dar asta numai pentru ca am crescut intr-un mediu teatral si , ca orice tinara, ideea de a fi pe scena parea foarte atractiva.

Marina Almășan : – Și, iată-vă medic de succes, dar nu în România, unde v-ați pregătit pentru asta, ci…peste ocean! Diferă, oare, felul în care se practică medicina in SUA și felul în care se face medicină în România?

Rusalina Mincu : – Nu as putea sa iti spun daca difera felul in care se practica medicina aici , in State, fata de cum se practica in tara. Din mai multe motive; in primul rind, eu am practicat medicina in tara numai un an inainte de a pleca, iar de cind am plecat si pina acum sint convinsa ca lucrurile s-au schimbat mult ( si sper ca in bine!), deci eu nu am un termen de comparatie solid.
In ceea ce priveste “practicarea” medicinei, aceasta este aceeasi oriunde in lume; ai sa gasesti și medici dăruiți 100% cu empatie, cu dedicatie, dar și medici care sint mai mult preocupati de faimă sau de buzunar, decit de pacienti. Peste tot e la fel : nu e padure fara uscaturi.
Diferenta mare intre State si Romania este tehnologia si ceea ce s-a ajuns, la ora actuala, sa se faca cu ea, in materie de investigatii si tratamente; ori asta tine de factori economici, mai mult decit de cei umani.

Marina Almășan : – Haideți s-o luăm cu “începutul” : Cum ați ajuns la Chicago?

Rusalina Mincu : – La Chicago am ajuns pentru ca m-am indragostit de actualul meu soț, iar el locuia in Chicago 😊
Eu am “aterizat” in New York, unde am si locuit pentru citiva ani, dar Chicago m-a “cucerit” , și nu numai pentru ca eram indragostită, dar si pentru ca este un oras divers, frumos arhitectural, si mult mai ” uman” – dimensional vorbind – decât New York.

Marina Almășan : – Sunt curioasă : care a fost impactul Statelor Unite asupra dvs? Semăna cu ceea ce, cu toții, știam de la televizor?

Rusalina Mincu : – Cind am ajuns la NY, in prima seara, am crezut ca sint de fapt pe un platou de filmare ( primul film care mi-a venit in minte a fost ” On the Waterfront -” Pe Chei” al lui  Elia Kazan, cu Marlon Brando… )!
Nu imi venea sa cred ca e realitate!
Aterizarea, la Kennedy , cu acea imensitate de lumini, aglomeratia din aeroport, drumul spre casa, de la autostrada imensa, la strazi din ce in ce mai mici si de la cladirile ametitor de inalte, pina la casele din suburbii… totul parea ireal. Așa că, dacă e sa spun cit semana ceea ce vedeam, cu ideea pe care o aveam eu din filme, da, semana; acum insa, privind retrospectiv la ceea ce stiu ca este America ( si am clatorit prin tara asta atit de vasta destul de mult), față de impactul pe care l-a avut initial asupra mea, e cu totul si cu totul altceva; in plus, nu se poate descrie succint, asa ca nici nu am sa incerc sa o fac, dar un lucru e sigur : ceea ce stiam eu la vremea cind am plecat din tara, reprezenta o parte infima fata de ceea ce am descoperit aici, si inca mai descopar!

Marina Almășan : – Semăna sau nu, realitatea cu închipuirea, un lucru e sigur : perioada de acomodare nu a fost pentru nimeni floare la ureche. Cum a decurs acomodarea, în cazul dumneavoastră? Cu ce v-ați obișnuit cel mai greu?

Rusalina Mincu : – De acomodat, stii cum e, daca te arunca cineva in apa, ori înoți si te salvezi, ori te îneci. Si cum nu aveam de gind sa ma inec, am inceput sa înot. La inceput mai timid, mai nesigur ( am crezut ca stiu engleza, dar s-a dovedit ca nu stiam pe cit credeam!), mai cu poticneli, dar am mers mai departe.
Cel mai greu mi-a fost sa inteleg cum sa ajung sa imi profesez meseria aici; ce pasi trebuiesc facuti, de unde sa incep, ce examene am de dat, cum sa ma inscriu pentru ele, dar in acelasi timp sa si supravietuiesc  ( ma refer la chirie, mincare, transport, pina si examenele in sine care costa, etc). Nu a fost usor, si sint convinsa ca povestea mea nu e mult diferita de povestea oricui care a venit aici in perioada aceea, asa ca nu vreau sa imi fac un titlu de glorie din lupta pentru reusita, dar, cert este ca a fost o lupta si ca nu m-am lasat batuta; am vrut sa practic medicina aici, am vrut sa am un cabinet al meu propriu si sa implementez o practica in care eu cred,  si am reusit in mare parte, in decursul anilor firesc, sa ajung la ceea ce mi-am dorit.

Marina Almășan : – Este și ceea ce vă recomandă pentru a fi o “Femeie de 10”! Vorbiți-ne puțin despre proiectul dvs actual. Înțeleg că e “proiectul dvs de suflet”.

Rusalina Mincu : – Ceea ce am visat inca de cind eram noptile de garda in residenta, a fost acest proiect pe care l-am inceput si este in curs de dezvoltare, si anume o ” casa a sanatatii” care in engleza suna: ‘House of health” – foarte frumos;
Ideea este a unei clinici de promovare a sanatatii, de integrare a sanatatii mentale cu cea fizica si de a pune in valoare  si ceea ce este frumos la o persoana.
Este o clinica integrativa, avem un grup asamblat si robust si sintem inca in dezvoltare ; lucrez impreuna cu o Nurse Practitioner – NP (este un cadru medical care inca nu e recunoscut in Romania ca nivel de pregatire) si cu o Physician Assistant- PA ( la fel, nivel mediu de pregatire medicala, care pot actiona independent ca si clinicieni, dar sub umbrela unui medical doctor-MD); avem o persoana care e psiholog , o nutritionista , o asistenta medicala ,  o fizioterapeuta care face kinetoterapie si masaj  precum si o persoana care este estetician si care foloseste cele mai avansate metode de infrumusetare si de intinerire.
Personal, eu practic medicina interna alopată ( clasică), dar integrez si homeopatia si medicina naturista ( suplimente si extracte naturale din ierburi ), recomand tratamente alternative si mă ocup de asemeni de injectiile cu acid hyaluronic , cu concentrat de plasma ( PRP) si cu acid neurotoxic ( Botox).

Marina Almășan : – Și cine se bucură de priceperea dumneavoastră? Clienții dvs sunt români? Sunt americani?

Rusalina Mincu : – Clientii mei sint si romani, si americani, dar si alte nationalitati 😁 Iar noi, în Clinică, cu două excepții, sintem toate romance!

Marina Almășan : – Asta mi se pare grozav! Cu alte cuvinte, ati vrut să vs înconjurați de România! Chiar, ce întrebări vi se pun , cel mai des, despre Romania?

Rusalina Mincu : – La inceput, cind eram proaspat aterizata pe tarim american, intrebarile cele mai frecvente ereau despre Dracula si existenta lui! 😊 Sigur, mai erau persoane care vroiau sa stie cum s-a putut supravietui in comunism, despre Ceausescu, despre Nadia Comaneci… cam la asta se reduceau cunostintele lor despre Romania. Mai vroiau sa stie ce mincaruri traditionale avem, ce sarbatori tinem, cum se spune ” Hello” si ‘Thank you”.
Pe masura ce timpul trece, observ ca sint din ce in ce mai multi americani nu numai dornici sa afle mai multe despre Romania, dar care chiar stiu mai multe, si cunosc mai multi romani, iar intrebarile au inceput sa fie mai specifice, mai educate, cu mai multa implicare, ceea ce ma face foarte fericita, pentru ca acum nu mai trebuie sa ma pun undeva pe harta ci, odata recunoscuta pe harta, pot sa le arat frumoasele culori ale Romaniei si ale poporului roman.

Marina Almășan : – Ce frumos ati spus! Care sunt, de fapt, amintirile dvs cele mai plăcute, din țară?

Rusalina Mincu : – Amintiri din tara am multe si toate frumoase, pentru ca acolo mi-am lasat copilaria si tineretea, inocenta primei iubiri, placerea vacantelor la mare sau la munte si a conversațiilor cu prietenii; odata venita aici, viata mea s-a schimbat radical.

Marina Almășan : – Ați simțit nevoia să luați cu dvs o “părticică” din România?

Rusalina Mincu : – Ca să mă credeți, vă trimit și niste poze : intr-una din ele veți descoperi un vas alb si albastru mai inalt, care are peste 100 de ani, a fost vasul de apa folosit la bucatarie de bunica mea de la Sibiu si cu care am venit din tara , iar cana albastra e ceasca mea de cafea de Duminica – si gura zi cind am timp sa beau cafeaua  pe indelete.

Marina Almășan : – M-ați înduioșat! Haideți să ne apropiem acum și de specificul revistei noastre. Care sunt, în opinia dvs, calitățile unei femei de 10?

Rusalina Mincu : – Calitatile unei femei de nota 10? Integritate, sinceritate, eleganta si umor.

Marina Almășan : – Pentru ca lucrați într-un domeniu în care se împletesc sănătatea și frumusețea, vă rog să le dați cititoarelor noastre niște sfaturi concrete : ce trebuie să facă femeia zilelor noastre, pentru a-și menține tinerețea și, firește, pentru a arăta bine?

Rusalina Mincu : – Sfaturile sunt cel mai usor de dat si cel mai greu de urmat! În primul rind, cred ca frumusetea vine din interior ; deci sa avem grija in primul rind de ceea ce este in interiorul corpului ( ce mincam, cit dormim, cit ne miscam, etc) dar si al mintii ( cum vorbim cu noi insine, ce ginduri cultivam si pe care le inlaturam); tineretea care se poate mentine este cea sufleteasca, mai putin cea trupeasca, dar putem sa pacalim timpul si sa ne mentinem vigoarea si tonusul o perioada cit mai lunga, daca sintem atente la greutate, daca sintem active ; pentru a arata bine, o femeie trebuie intii de toate sa se placa pe ea insasi, si la asta trebuie lucrat zilnic!😊

Marina Almășan : – Vă mulțumim, am notat! Vorbiți-mi acum despre familia dvs.

Rusalina Mincu : – Eu am 55 de ani, sotul meu are 62; avem doua fete, de 24 si respectiv 21 de ani; Pina nu de mult am avut si un catel, un bernez, dar care s-a prapadit din pacate… Mama locuieste nu departe de noi ; tata, din pacate, a murit acum 4 ani. Nu am frati sau surori asa ca, daca ar fi sa vorbesc de familie aici, in America, ar trebui sa vorbesc de toti prietenii pe care ii am : sintem un grup unit , ne intilnim cu regularitate la diferite ocazii ( zile de nastere,  Craciun, Paste , Revelion, etc), mergem in grupuri mai restrinse la diferite spectacole sau evenimente culturale, ne facem unii altora vizite, pur si simplu, ” de drag” , … e frumos!

Marina Almășan: – Pare că aveți o viață foarte frumoasă și armonioasă, lucru care mă bucura nespus. V-aș invita să faceți o incursiune în timp și vă voi întreba : Care au fost cele mai dificile momente pe care le-ați trăit in SUA?

Rusalina Mincu : – Cele mai dificile momente, traite in viata mea ( la numarul 13, lol), au fost în primul an dupa ce am ajuns in America; am inceput sa muncesc intr-o fabrica de facut dosare din carton, lucram 10 ore sau mai mult, pentru un salariu minimal, la linia de ansamblare si ma gindeam : ” Cum am ajuns aici??? cum am ajuns in situatia asta, in care nu am absolut nimic ( si nu aveam chiar nimic, dormeam pe o saltea gasita pe undeva, intrun apartament inchiriat care era decrepit), în care nu cunosc pe nimeni si nu stiu de unde sa incep si incotro s-o pornesc, ca sa ajung sa fac ceea ce, cu citeva luni in urma, faceam in tara?…”

Marina Almășan : – Haideți să ne amintim și cele mai plăcute momente!

Rusalina Mincu : – Cel mai placut moment a fost, bineinteles, ceremonia de decernare a diplomelor de absolvirea residentei in Medicina Interna.
Dar exemplele pe care le-am dat, sunt doar niște simple exemple; au fost multe, în viața mea, si placute si mai putin, ca fiecare in viata ( iti moare un parinte, ti se naste un copil, pierzi slujba, esti avansat, inchizi un practice, primesti scrisori emotionante de multumire de la pacienti, etc)

Marina Almășan : – Ați avut, fără indoială, o viață frumoasă. Dacă ați putea “exporta”, în Romania, ceva, din stilul de viață american, ce anume credeți că am avea nevoie?

Rusalina Mincu : – Dacă as putea aduce in Romania sau instila in fiecare roman curiozitatea americanilor, dorinta de a sti mai mult sau mai profund, deschiderea catre nou, catre ale culturi si alti oameni, cred ca, avind in vedere cit sintem de destepti noi, romanii si cita putere de munca avem, nu ne-ar intrece nimeni!

Marina Almășan : – Am să vă rog, în final, să creionați, în cateva cuvinte, planurile dvs pt 2020: și profesionale și personale.

Rusalina Mincu: – Anul acesta va fi nu numai in an nou, un deceniu nou, dar un an in care planuiesc sa ma extind pe plan profesional si sa ma implic intr-un program pilot in Romania, impreuna cu un fost coleg de al meu de facultate, Dr. Florin Ioan Balanica, privind educarea generatiei tinere ( ma refer la copii si adolescenti) in materie de mod de viata, pentru prevenirea bolilor legate de nutritie inadecvata.
Pe plan personal, cum spun americanii, “life begins when the dog dies and kids are out of the house”…. hahaha

Marina Almășan : – Vă mulțumesc mult pentru acest superb interviu! Abia aștept să vă cunosc personal!

Femei de 10 pe Facebook