…Nu cred că îmi lipsește vreun vot , din lunga mea carieră de “votant”. Pe vremuri se punea stampilă pe buletin, care să ateste că ți-ai făcut datoria de cetățean. Unii votau doar ca sa se laude apoi cu ștampila. Acum s-au relaxat : pot minți fără probleme ca au fost la vot. Și asta ca să se erijeze mai apoi in “cetățeni responsabili”, care au dreptul să-i critice pe conducători , chiar dacă , în ziua votului îsi pârjoleau burtica pe plaje exotice de aiurea… Acum aceiași mint cu nesaț, inclusiv pe la televizor, înfierând ceea ce fac “cei pe care i-am votat”. De fapt, nimeni nu are nevoie de demonstrațiile nimănui, de ștampilele nimănui pe actul de identitate. Votam, pentru că e o chestiune de morală : nu poți critica ceva , la care n-ai pus umărul, nici măcar ștampila. E ca și cum vezi în jur psihologi care au la activ câte trei divorțuri, dar în cabinetul lor pledează pentru cele mai corecte și eficiente metode de păstrare a căsniciei. Iar exemple de acest calibru există peste tot.
Mă voi simți oarecum mincinoasa, dacă voi tăinui faptul că, de această dată, m-am dus la vot ( și cred că am fost printre primii, la secția de votare!🫣) numai pentru că doi oameni importanți din viața mea m-au convins (indirect) să o fac. Nu că nu m-aș fi dus până la urmă și singură ( așa sunt eu : revoluționară, la început, după care, în cele mai multe cazuri, către final mă “înmoi”), dar anul acesta am fost puțin confuză. Să fie o chestiun de trecere a anilor? De blazare? De pierdere a speranței? Să fi acționat efectul de turmă – pe care mereu îl înfierez – și asupra mea? Sau am devenit prea cusurgioaică și le-am găsit tuturor candidaților hibe care îi fac să nu merite ștampila mea? Posibil, câte puțin din fiecare. Cert este că după ce l-am auzit pe tata ( 93 de ani!) că se pregătește să meargă la vot, așa, cum este, sărăcuțul de el, acum : ușor gârbovit, ca un semn de întrebare ce semnifică de fapt nedumeririle lui de jurnalist, acumulate o viață întreagă, și după dialogul telefonic de ieri cu Lumința Dumitrescu, regizorul meu artistic de-o viața și unul dintre cei mai resposabili români din câți mi-a fost dat să vad, astazi, la ora 6 când mi-am desprins geana de geană ( atenție! Am spus “geană”, nu “Geoană”!) , primul lucru pe care l-am făcut, a fost să sar la internet, să văd la ce oră se deschid secțiile de votare!
…la 7 și un pic eram deja în cabina albastră de vot, exercitându-mi dreptul oferit de Constituție și ajungând astfel în acord cu credința că numai așa voi avea ulterior dreptul moral de a comenta, cu voce tare, cele ce se întâmplă în țara mea.
Și aș da oricât să se inventeze un scanner, de genul celor de la aeroporturi, care să-i detecteze pe cei ce în ziua votului au făcut orice altceva, decât să treacă pragul secțiilor de votare. Să se înroșească senzorii, atunci cand respectivii intră în câte un studiou de filmare în care se vor dezbate chestiuni legate de mersul lucrurilor în țară, iar moderatorul să le spuna politicos : “La această dezbatere despre cutare subiect de interes național, dumneavoastră nu aveți voie să participați, pentru că nu sunteți un cetațean responsabil”.
…ce spuneți?!? Vă aud, să știți! “NU contează votul meu”?!? Este cea mai simplă și jenantă scuză posibilă! Da, recunosc, cad și eu câteodată în plasa unor “axiome” de genul “Nu contează cu cine ai votat, contează cine numără voturile”. Dacă vom gândi așa, nimic din lucrurile mărunte pe care fiecare le facem ( uriașe poate pentru noi, total nesemnificative la scară planetară!) nu ar mai trbui făcute. Mișcă țara înainte emisiunile pe care le fac? Ași! Va fi mai bun traiul romanilor pentru că un meșter a reparat chiuveta locatarului de la etajul 7? Ași! Și totuși, fiecare are infima sa contribuție la binele cuiva.
Una peste alta însă, îmi place să cred că trăim într-o țară normala, conștientă că de conducătorii pe care și-i alege – așa , cu votul acela pricăjit, aparent nesemnificativ – depinde viitorul său, al poporului sau și al generațiilor de mâine. Și atunci când scepticismul îmi mai dă și mie târcoale câteodată, îmi regăsesc încrederea în cuvintele rostite de oamenii “mari” ai planetei. Iar în acest caz vi le recomand și vouă pe cele aparținând lui ABRAHAM LINCOLN, cel de-al 16-lea preşedinte al SUA, zic unii “ cea mai democratică țară din lume”: „Votul este mai puternic decât glonţul”.
Așadar, apăsați degetul pe trăgaci!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : FORAMEN-CĂRBUNE
Comentează