banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Fraierele din Armata lui “Trebuie”

 

     Există  femei – deloc puține la număr – care trăiesc după niște reguli încremenite. De neschimbat. Femeile acestea ( a nu se întelege că n-ar fi, printre ele, chiar și unele  “de 10”)  fac totul în viață “cum trebuie” și “pentru că așa trebuie”. La școală au învățat bine, pentru că așa trebuia. S-au măritat mult prea repede, pentru că “așa trebuia” atunci. Și-au ales jumătatea doar “pentru că era băiat bun”, pentru că “provenea dintr-o familie bună”, pentru că “absolvise o facultate bună” și “avea un servici bun”. Au bifat așadar “măritișul” – pentru că așa trebuia – și foarte curând s-au apucat de produs copii. Firește, tot pentru că  “așa trebuie”. Dar și pentru că le băteau la cap toți cei din jur : ba că ceasul biologic ticăie, ba că “numai așa-l legi pe bărbat de tine”, ba că “mama și soacra tocmai au iesit la pensie și trebuie să le dai o ocupație”. Copiii au venit pe rând, minim doi. Pentru că “așa trebuie” : “așa spun psihologii, prin cărți, așa am fost și noi – tot doi la părinți și uite ce bine e, sau, dimpotrivă, noi am fost singure la părinți și uite ce rău e”. Și uite-așa, chiar dacă, în sufletul lor, ar mai fi vrut să copilărească, femeile se lasă de bună voie absorbite de vârtejul biberoanelor, al pamperșilor, suzetelor și cântecelor de leagăn. Dar…”așa trebuie” și..unde-i lege, nu-i tocmeală. 

Si uite-așa, acest verb impersonal – TREBUIE –  a ajuns să se infiltreze decisiv în viețile lor. Își dedică viața familiei, uitând de ele însele – “pentru că așa trebuie”, îsi chinuie copiii, înșurubându-i în diferite activități care nu au nicio legătură cu micuții ( balet, pictură, tenis, karate, pian) – “pentru că așa trebuie”, își slugăresc orbește soții – pentru că “așa trebuie”, chiar dacă unii dintre ei se dovedesc a fi niște ticăloși care au evadat în iubiri paralele, înșelându-le la greu. Dar ele continuă să tragă la jugul căsniciei, de unele singure, “pentru că așa trebuie”, iar un eventual divorț le-ar clătina în ochii celor din jur. 

…Au ani puțini, dar par deja bătrâne. Si asta pentru că a face mereu “ceea ce trebuie” obosește, uzează și îmbătrânește. Sufletul are nevoie si de mici evadări din canoane și, mai ales, are nevoie să facă totul NU când  “trebuie” , ci când SIMTE.  Și NU cum TREBUIE, ci  cum SIMTE. Sunt lecții pe care, de multe ori  le învățăm prea târziu. Groaza de a ne desprinde de regulile cu care am crescut și care ne-au imbrăcat apoi întreaga viață, ne urmărește ca fiară, într-o junglă tropicală. Teama de necunoscut, frica de a face ceea ce dorim de fapt, ne transformă în niște soldăței disciplinați din armata lui “trebuie”. Iar când ne permitem mici răgazuri, între toți acești nenumărați “trebuie” ai zilei, luăm în mână câte o revistă și citim – ca și cum ar fi literatură SF – articole de genul “ 10 pași pentru a fi cu adevărat fericite”. Și realizăm că, de fapt, pașii noștri marchează, de o  viață, un drum greșit. Și asta numai pentru că… “așa trebuie”..

Rubrica oferita de :

Femei de 10 pe Facebook