Știți deja cât de mult îmi place să cotrobăi prin valiza care mă însoțește în călătorii. E suficient să spun …nu 
“Sesam, deschide-te!”, ci “Lamonza, deschide-te”, și valiza își dă capacul in lături, lăsându-mă să pătrund în lumea amintirilor mele.
Astazi , bunăoară, o să vă trec pragul unuia din locurile cele mai fascinante din Salzburg, frumușelul oraș austriac, in care pașii mei
și ai Danei – colega și fotoreportera mea, s-au plimbat în voia iernii, cu ceva anisori în urmă…
Au trecut aproape 100 de ani de când locuitorii și vizitatorii Salzburgului tot trec, în număr impresionant, pragul ” Casei Naturii”. Asa se numește locul în care vă voi ademeni astăzi. Obiectivul turistic recomandat de ghidurile de specialitatr la unison cu recepționera drăguță și dolofana a 
hotelului la care suntem cazate, este, de fapt, un muzeu de istorie naturală – vă rog să aveți în minte Muzeul Antipa – care are însă și o importantă componentă științifică. Sub acoperișul “Haus der Natur” coexistă o largă expoziție care îmbracă toate aspectele naturii, apoi un Centru al științei, un spectaculos acvariu și o grădină zoologică a reptilelor.
Cei 7000 de metri pătrați, repartizați pe 4 nivele, fac din “Haus der Natur” cel mai mare muzeu din Salzburg. Este locul ideal pentru o zi ploioasă (iar Salzburgul excelează la acest capitol! 😊), dar și 
pentru o fire curioasă – na, că am reușit o rimă! Si cum amândouă eram firi curioase, aproximativ trei ore din mini-vacanța noastră austriacă au fost investite în acest lăcaș , atât de special.
Felul în care este conceput și realizat muzeul îi aduce la numitorul comun al interesului și pe cei mici, și pe cei mari, deopotrivă. Întâlnirea cu dinozaurii de odinioară, reproduși în mărime naturală, plimbarea printre vitrinele îndărătul cărora înoată pești vii de prin mările Pământului, dioramele spectaculoase, 
experimentele științifice la poți fi tu însuți părtaș, în zona dedicată științei, ba chiar o mică sală de concerte, virtuală, cu o acustică perfectă, în care poți asculta – ce altceva, decât Mozart? – toate devin un argument forte pentru a-ți petrece, poate chiar și o jumătate din zi, în interiorul clădirii ce se întinde de-a lungul râului Salzach.
Țin minte că, din magazinul de suveniruri al muzeului, mi-am achiziționat o micuta flașnetă – cât o ascuțitoare – din care , după ce dai de o manivelă și mai mărunțică, răzbat acordurile unui vals vienez. Unde țin pitită amintirea? Ați ghicit! În aceeași atotcurpinzătoare valiză Lamonza!😉
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează