Fac parte din generația fetelor care își doreau să fie precum Nadia Comaneci. Minunata Nadia tocmai uimise întreaga lume cu talentul și măiestria sa, de aceea nu exista fetiță care să nu se viseze călcându-i pe urme. La orele de sport mergeam și eu pe bârnă, însă cu grația unui elefant rătăcit într-o pânză de păianjen, așa că de visul meu de a fi gimnastă s-a ales praful. Nu am contenit însă niciodată să le admir pe gimnastele noastre. Le citeam biografiile, interviurile, le admiram pentru tenacitatea de a străbate continentul necruțător al nesfârșitelor antrenamente. Le consideram supraoameni și nu eram departe de adevăr. În această admirație am crescut, bucurându-mă copilărește de fiecare dată când gimnastele noastre câștigau competiții. La început, numeroase, apoi din ce în ce mai puține. În pas cu țara, și gimnastica noastră a luat-o la vale. Motivele mele de mândrie s-au subțiat și au migrat spre alte discipline sportive. În adâncul sufletului însă, continuam să-mi doresc ca gimnastica românească să redevină ceea ce-a fost. Era un soi de „dor de Nadia” și de ceea ce a urmat, imediat după ea…
Și iată că liniștea cuminte așezată peste gimnastica mioritică este zdruncinată astăzi de o
știre fantastică : Sportiva română Cătălina Ponor a câștigat astăzi finalele de la bârnă și sol, la concursul de Cupă Mondială la gimnastică artistică de la Baku (Azerbaidjan)! Un balon de oxigen, pentru românii care și-au pierdut increderea că țara lor mai reprezintă ceva , în această disciplină sportivă.
Bravo, draga noastră Cătălina! ….Fug spre internet , care-mi reîmprospătează informațiile despre fetița mărunțică, pe care, la 4 ani, bunica a luat-o de mână și a dus-o la sala de gimnastică….Îi parcurg apoi șirul lung de medalii, obținute la nenumărate concursuri ( sper că nu ați uitat că a fost triplă campioană olimpică, în 2004!) îmi reamintesc de retragerea ei, în 2007, apoi de spectaculoasa ei revenire ; regăsesc chiar și un interviu, din Adevărul anului 2011, în care, dezamăgită probabil de multele rele din jurul său, Cătălina cocheta cu ideea de a pleca din țară. Slava Domnului că gândul nu a ajuns faptă, și astăzi Cătălina ridică, iată, tricolorul românesc în cel mai ridicat punct de pe catargul performanțelor sportive mondiale.
….Și uite așa, în timp ce noi, mărunții , ne sfâșiem între noi – cei ce vorbesc fluent engleza și cei care o stâlcesc prin discursuri publice 😊 – tinerii frumoși ai acestei țări luptă, asemeni Cătălinei Ponor, pe diverse fronturi, pentru a mai salva câte ceva din imaginea Românei. A acelei Românii care, pe unii dintre ei, poate nici nu-i merită.
Comentează