Show TV

Joana Benedek: „Dacă făceam compromisuri eram acum protagonistă la Hollywood. Și nu, nu m-am retras în mânăstire și nu m-am pocăit!”

A cucerit cu farmecul, frumusețea și talentul ei întreaga Americă Latină. Telenovelele în care Joana a jucat au făcut audiențe maxime în peste 180 de țări. Cu toate însă că avea întreaga lume la picioare, Joana a ales acum 5 ani să se retragă din lumea fascinantă a showbizz-ului. Motivele știute numai de ea, dar invocate greșit de presa din România, sunt prezentate în exclusivitate și cu maxima sinceritate site-ului femeide10.ro.
Costin Teodorescu: Îmi amintesc și acum isteria creată de prezența româncei Joana Benedek în telenovela „Angela” difuzată de postul de televiziune Acasă TV. Sunt convins că până să pătrunzi în casele românilor prin intermediul micului ecran, a fost o cale lungă, ca de la București la … Caracas. Povestește-mi mai multe.

Joana Benedek: Și mie-mi tresare inima la acele gânduri… Au fost ani buni, vreo 7-8 în care de fiecare dată când ajungeam la Otopeni, atmosfera era încinsă de oamenii dragi ai sângelui meu, când mă întâmpinau cu zâmbetele și pupăturile lor. Pentru că deja mă urmăreau la televizor…
Dar văzându-mă în persoană își manifestau foarte puternic emoția. Iar eu, care-mi place să fiu pupată mult, mă lăsam și le și răspundeam.
Erau ai mei. Așa simțeam. Iar eu din ei veneam. Niciunde în lume nu mă simt atât de „acasă”, ca…acasă în România mea…
Deși timpul pe care l-am trăit acolo este mult mai puțin decât cel trăit peste hotare, dar eu m-am născut și voi muri româncă, indiferent pe ce meleaguri mi-aș petrece viața până la sfârșitul ei…

C.T: Cum te-a primit Venezuela? Dar Mexicul? Unde a fost mai greu să te stabilești?

J.B: Venezuela… Frumoasa Venezuela… Caldă, primitoare, modernă, prosperă, cu oameni simpatici, pasionali și foarte frumoși. Asta era Venezuela mea! Am adorat-o, iar ei m-au adoptat de așa natură că mă considerau „de-a lor”.
Am avut mari succese ca model internațional, pornind din Venezuela, cât și în novelele venezuelene precum: „Rubi rebelde”, „Piel”, „Sirena”, „Cruz de Nadie” si „Pecado de amor”. Personaje de neuitat atât pentru mine, cât și pentru ei… Eu sunt și voi rămâne în draga mea Venezuelă: „La Divina Joana”. Personaj determinant si fundamental al novelei „Sirena”, scrisa magistral de scriitorul Jose Simon Escalona, devenit ulterior un excelent prieten. Am câștigat multe premii, am primit multe satisfacții în Venezuela aceea luminoasă, frumoasă și bună…
Offf…Cât s-au schimbat lucrurile dupa plecarea mea, din cauza detestabilului așa zis „socialism bolivarian-Chavist-totalitarist”. Au distrus țara!
Mexicul meu este „lindo y querido” cum spune un cântec tipic. Pitoresc, vesel, extrem de amabil, mistic, ospitalier și curtenitor. Așa este Mexicul.
N-ai cum să nu cazi în farmecul cuceririi lui… Mai ales eu, care sunt o romantică iremediabilă și încă mai cred în serenade și-n senzualul și diafanul joc al dragostei dintre o femeie și bărbatul ei. M-a sedus. Așa m-a primt Mexicul: cu receptivitate și căldură. Iar ei, mexicanii, m-au adoptat! Și eu pe ei! Iubesc sincer aceste două țări, care și-au impregnat esența lor în ființa și felul meu de-a fi. Fără îndoială eu sunt și produsul lor. Cazul meu este cum ar suna sintagma: „Mama româncă, tatăl mexican și sora venezueleana!” Și-o spun cu toată sinceritatea, care mă caracterizează. Novelele mele mexicane au fost: „Angela”, „Mujeres engañadas”, „Amigas y rivales”, „De pocas, pocas pulgas”, „Barrera de amor” (actuacion especial), „La fea mas bella”, (actuacion especial) „Destilando Amor”, „Hasta que el dinero nos separe”, „Dos hogares”.

C.T: Îți amintești ce ai simțit când ai interpretat primul rol?

J.B: Da… Era anul 1990, eram o tânără ieșită recent din adolescență, plină de vise și cu o determinare de nestrămutat, să le ating pe toate. Novela „Rubi rebelde” a fost debutul meu. Emoții, nopți nedormite, zile interminabile de muncă. Atmosferă artistică și de prietenie, complicitate și veselie! Asta trăiam între noii mei colegi din Radio Caracas Television (RCTV), primul canal de televiziune, din toată Latinoamerica. (Din păcate dupa 62 de ani de existență, nesăbuitul Chavez l-a închis pentru că-l criticau direct… Și nu se lăsau intimidați de el).

C.T: Ai reușit foarte ușor să te transpui în roluri diferite, atât de diferite… azi erai fata frumoasă și bună, mâine „mala mujer” …

J.B: Prima calitate a unui actor este calitatea histrionismului său, capabil să fie precum cameleonul. „Ductil, perceptiv, sensibil, rezistent, imaginativ, receptiv, intuitiv, maleabil, pasional, creativ și îndrăzneț.” Asta înseamnă să fii actor. Cine nu este așa, nu-i de criricat, dar trebuie neapărat să-și găsească altă meserie… Actoria se naște cu tine, nu se poate dezvolta. Poți învăța tehnici, da! Însă asta nu înseamnă să fi actor. Înseamnă să fi tehnician! Meseria noastră se simte prin sânge, nu se gândește cu mintea. Iar asta o simți din primii ani de viață… De atunci „simți” darurile Domnului în arsenalul de calități, cu care ne-a înzestrat prin naștere!

C.T: Cum ți-a ieșit transpunerea în rol atât de ușor?

J.B: Cred cu pasiune la ce ti-am povestit la intrebarea anterioara și-i mulțumesc Bunului Domn Infinit, că m-a înzestrat cu acele daruri, care să-mi fie unelte de neprețuit, pentru interpretarea diferitelor roluri, care sunt întotdeauna diferite unul de celălalt.
Răspunsul pe scurt ar fi: cu ajutorul Domnului și a inspiratiei pe care El mi-o dă.

C.T: Îmi aduc aminte de exemplu de un rol în care ai intrat extrem de puternic, cu o emoție ce s-a simțit extraordinar. Este vorba de Roxana din Amigas y Rivales. Efectiv credeam acest personaj malefic care ucidea cu sânge rece. Îți aduci aminte ce simțeai atunci când te vedeai cât erai de rea?

J.B: Excelent personaj: „Roxana de la O” din „Amigas si rivales”. Mi-a adus iubirea oamenilor, multe premii naționale și internaționale din Latinoamerica și admirația producătorilor. Cu „nebuna de Roxana de la O” mi-am câștigat respectul mediului artistic mexican, grație renumitului, talentatului și multipremiatului productor mexican Don Emilio Larrosa. El a avut încredere în mine și mi-a încredințat acest polifatetic, dar și complex rol. Și până-n ziua de azi îi mulțumesc din suflet lui Emilio. De altfel, dupa aceea, ne-am facut și buni prieteni. De suflet. Necondiționați.

C.T: Ți s-a întâmplat să te apropii atât de mult de un personaj interpretat încât să imprumuți și în viața de zi cu zi trăsăturile lui?

J.B: Mmm cred că da, la începutul carierei într-o novelă în care iar mi se dăduse o excelentă oportunitate de a face o foarte mare audiență: „Pecado de amor”, în Venezuela. Prin care de asemenea am primit foarte multe satisfacții profesionale. Era un personaj central în novelă, foarte solicitant, deținea firele dramatice ale dramei principale și munceam enorm zi și noapte. M-a surmenat. Il visam noaptea, „mergeam cu el în cârcă pe stradă”…
„Rosalia Alamo” se numea. Era un personaj extrem de intens, care era imposibil să nu-mi atingă ființa interioară și să nu-și lase amprenta momentană, asupra psihicului meu. I se întâmplau zilnic de toate: trădări, întorsături de situații, ambiții, obsesii, crize, plânsete, ca în final să se îndrăgostească și de același bărbat, ca și sora ei… Așa că imaginează-ți să trăiești 2 ani cu un personaj așa de intens, în pielea ta… Eram realmente surmenată. Dar a meritat pe deplin. Oamenii încă-și amintesc frecvent și cu drag, de acest personaj, iar eu nu-l voi uita niciodată. Mi-a adus mari bucurii. Mulțumesc Domnului Iubit pentru că l-a pus în calea mea profesională…

C.T: Chiar, tu ai jucat cu foarte mulți actori de telenovele, bărbați șarmanți, frumoși, unii cu fan-club-uri adevărate și în România. S-a întâmplat ca idila începută pe micul ecran să treacă și în spatele platoului de filmare?

J.B: Nu. Nu amestec apa cu uleiul. Nu mă relaționez sentimental cu colegii de muncă. Este un principiu, pe care până acum l-am respectat. Una-i una și alta-i alta. Viața mea personală este totalmente despărțită de viața publică și profesională. Nu-mi place să le amestec. De aceea nimeni nu știe nimic de mine… Decât atunci când eu decid să vorbesc cu presa. Nu-mi plac scandalurile mediatice și nici nu mă pretez pentru ele! Consider că-i cel mai sănătos ca viața privată să fie protejată de cea publică, deoarece aceste distanțiere între ele, îți conferă liniște și „privacitate”. Și „privacitatea” îți aduce libertate! Iar pentru mine „libertatea de-a fi” este axa centrală pentru a fi fericit. Și tocmai pentru a-mi păstra libertatea nu amestec aspectul muncii cu cel personal.

C.T: Ai făcut un cuplu senzațional cu Andres Garcia în „Mujeres Enganadas”. Ce ai învățat de la el, sau de la alți colegi cu care ai jucat?

J.B: Andres Garcia a fost extrem de important în cariera mea în Mexic, pentru că, co-protagonizând perechea televizată alături de el în novela „Mujeres engañadas”, produsă tot de prietenul meu Don Emilio Larrosa, mi-a dat șansa să devin foarte repede cunoscută în Mexic, pentru că el era extrem de cunoscut și iubit în toată Latinoamerica. Ne-am simpatizat și ne-am făcut prieteni. Atât cu el cât și cu fosta sa sotie, Sandy Garcia. Persoane foarte bune și frumoase la suflet. Alături de Andres am devenit celebră. Și pentru asta-i mulțumesc profund.
C.T: Bărbatul ideal … există?

J.B: Sigur, da! Dar nu este un ideal obiectiv, ci subiectiv. Noi în popor avem un proverb foarte interesant și veridic: „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!”Idealul este personal, unic și irepetibil. Cred cu fermitate în existența și întâlnirea predestinată a sufletelor gemene. Toți avem un suflet geamăn. Nu știm însă unde se află, iar pentru asta trebuie să-l căutam cu sufletul, nu cu mintea, căci el răspunde inimii, nicidecum rațiunii…

C.T: Cum arată Joana Benedek îndrăgostită?

J.B: Ca o fetiță. Când mă îndrăgostesc uit de tot ceea ce am trăit în trecut. Iubesc intens, tandru și pasional în același timp, cu toată ființa mea. Iar dacă nu simt să iubesc așa, nu intru în relație numai de dragul de-a avea pe cineva alături. Asta niciodată! Pentru că-mi caut cu toată inima mea, sufletul meu geaman, care știu că există și că și el, la rândul lui, mă caută pe mine, și mă așteaptă cu aceeași intensitate. De asta sunt convinsă.

C.T: Spune-mi trei elemente obligatorii pe care trebuie să le aibă un bărbat, ca măcar puțin să spere că poate ajunge la inima ta!

J.B: Tandrețe, fidelitate și pasiune. Le-am redus la 3 pentru că ai pus tu limita asta. Dar fără cel puțin acestea trei, eu nu pot sta într-o relație, pentru că știu în sufletul și intuiția mea, că bărbatul sufletului meu are și el aceste 3 calități. Iar pe lângă asta, și el, la rândul lui, le va cauta în mine
Și le va găsi!

C.T: Joana, ești o femeie superbă. Regreți ceva din traiectoria ta de până acum?

J.B: Iți mulțumesc pentru complimentul tău frumos, Costin. Nu-mi pare rău de nimic. Absolut nu! Chiar nu am de ce! N-am făcut niciun compromis, niciodată, cu nimeni. Pot sta cu fruntea sus și sunt mândră că o pot face. Dar și în acest sens trebuie sa-i mulțumesc, din nou, lui Dumnezeu, care m-a protejat întotdeauna de cei rău-voitori.

C.T: Care au fost atuurile tale care te-au ajutat să îți faci loc în showbiz?

J.B: Sunt mai multe. Le voi enumera în ordinea importanței lor, din punctul meu de vedere:
-Credința profundă în Dumnezeu pe care-o am de când mă știu.
-Mintea pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu și pentru care-i sunt extrem de recunoscătoare.
-Cei șapte ani de acasă.
-Respectul pentru mine și pentru ceilalți din jurul meu.
-Ambiția și determinarea în a ajunge întotdeauna ceea ce-mi propun.
-Voința.
– Dispoziția la muncă. Cât o fi de multă… îmi place să muncesc oricât, pentru că-mi place ceea ce fac și ce primesc de la ceea ce fac.
– Capacitatea selectivă. Niciodată nu fac ce nu-mi vibrează bine.
-Aspectul fizic.
Și închei din nou, într-un mod ciclic cu cel mai mare atuu, protecția de la Dumnezeu!

C.T: Și totuși puțin te-ai retras. Este obositoarea lumea aceasta plină de aparate foto si blizzuri care te orbesc?

J.B: Da. Și nu puțin. M-am retras total. Dar momentan. Și-am făcut-o eu însămi din propria-mi decizie. Au fost 5 ani dedicați „pentru mine”. Pentru proiectele mele personale, pentru viața mea interioară și de familie! Am citit de multe ori, în presa românească, speculații cum că m-aș fi retras în mânăstire, că m-am pocăit, c-am renunțat la showbizz pentru Dumnezeu… Nimic mai fals și mai ilarios. N-am replicat niciodată, pentru că nu replic unui non-sens. M-a amuzat și făceam eu însămi glume pe tema asta, cu cei apropiați. Adevărul însă este că m-am dedicat mie, proiectului meu personal și intim, despre care nu voi da multe detalii. De asemenea m-am dedicat dezvoltarii mele intelectuale, spirituale, psihologice.
Am studiat multe. Multe inițieri în Reiki, Energia Universală, Magnified Healing, Theta Healing, Inima Iluminată de Drumvalo Melchizedek, Reiki angelic, Radiestezie, Meditații, cursuri despre psihic, suflet, emoții, energie, meditație, fizica cuantică, Medicină Tradițională Chineză (MTC)…
Iar dacă toate acestea provin de la Marea și Unica Sursa Creatoare în Univers, pe care în mod comun, noi oamenii o numim Dumnezeu, atunci DA,
mi-am dedicat ultimii 5 ani de zile exclusiv lui Dumnezeu!

C.T: Acum am o curiozitate personală. Există prietenii între actorii care joacă în telenovele? Prietenii adevărate. Concret: poți suna pe cineva la 12 noaptea să îi ceri ajutorul și sare să ți-l ofere fără să pună prea multe întrebări?

J.B: Mmmmmm puțini. Extrem de puțini. Eu personal am doar 2. Și sunt producători, nu actori. Emilio Larrosa si Roberto Romagnoli. Ființe foarte dragi sufletului meu, pe care eu știu că mă pot baza, iar ei la rândul lor, de asemenea știu că au în mine o prietenă fidelă pentru tot restul vieții lor.
Și cu atât mai mult pentru o urgență la 12 noaptea… Și bine-nțeles, fără întrebări!

C.T: Oamenii au în viață bucurii, împliniri, dar și regrete. Care este cel mai mare regret al tău?

J.B: Mmmmm … sincer nu am regrete! Am facut până acum tot ce-am vrut și „m-a tăiat capul”! Ce mi s-a dat, m-a bucurat, iar ce nu mi s-a dat, chiar dacă m-a întristat profund, înseamnă că Dumnezeu m-a ferit de complicații și mult mai multe suferințe ulterioare.
Deci… Eu curg… Ma las în mâna Lui și simt în inima mea, că lăsându-mă, El mă va duce întotdeauna la ce-mi convine și ce-i mai bine pentru mine!

C.T: Mai ai vise neîmplinite… încă?

J.B: Da. Multe. Majoritatea prea personale ca să le dezvălui în „gura mare”, dar cu siguranță că pe masură ce le voi materializa, cu ajutorului Sursei Infinite, Cimpului cuantic, veti afla, pentru că viața mea are aspectele ei publice, de care nu pot fugi la nesfârșit, chiar fiind vorba de viața mea personală. Insă nu-mi place să vorbesc înainte de-a avea în mână, „vrabia de pe gard”.

C.T: Ce te-ar convinge să te stabileşti în România?

J.B: Iubirea. Numai iubirea mă convinge să fac orice în viață. Altceva, nu. Din fericire!

C.T: Ești categoric o femeie de nota 10. Ce le sfătuiești pe tinerele frumoase care își doresc o carieră ca a ta?

J.B: Incă o dată îți mulțumesc pentru frumoasele tale cuvinte, Costin. Pe oameni, în general, nu numai pe cei tineri, îi sfătuiesc să creadă în ceea ce-și doresc și să nu se abată niciodată din drumul de a și le materializa! Pentru că această aventură numita „viață”, chiar dacă este numai una, dintr-un ciclu infinit de vieți și reîncarnări ale sufletului nostru, pentru noi, acum și aici, este unică! Și merită să riști până la capat să fii, să faci și să ai ceea ce realmente-ți dorești. Iar asta se poate numai dacă crezi în ceea ce-ți dorești. A crede este a crea! Iar de asta sunt ferm convinsă. Asta este de fapt formula mea!

C.T: Se poate să ajungi la steaua ta fără să te murdărești de „amprenta” compromisului?

J.B: Cred că m-am inaintat întrebării tale și ți-am răspuns în avans! Da, se poate. Dacă eu făceam „compromisuri” eram acum protagonistă la Hollywood. Asta o știu! Dar cum nu sunt dispusă să-mi sacrific ființa și fericirea, sunt protagonista vieții mele și-mi pot privi în ochi parinții și iubitul, cu deplină curățenie sufletească. Iar asta, pentru mine, este mult mai important decât orice afiș de Hollywood cu numele meu, imprimat pe el…

C.T: Cititoarele noastre sunt cu siguranță fascinate de lumea telenovelelor sud-americane. Ce mesaj le transmiți în această lună fermecătoare în care sărbătorim femeia?

J.B: Femeia e centrul vieții și a dragostei. Se cere însă de la noi să fim conștiente de această pozitie. Atât. Să fim. Femeia ridică sau coboară bărbatul pe care l-a ales. Pentru că este foarte adevărat că întotdeauna, alături de un mare bărbat, se află o femeie puternică… Pentru că bărbatul fără adevărata lui femeie, nu poate câștiga nimic în viață. Cum nici ea, fără el alături nu va fii împlinită în sufletul și inima ei. Amândoi își sunt indispensabili unul altuia! … Dar mai ales ea! 😂

PS: Pentru românii mei de pretutindeni: Vă pup și îmbrățișez cu tot dragul pe fiecare și vă multlțumesc că-mi sunteți mereu aproape, pe toate rețelele sociale, în „căsuțele mele virtuale”, dar mai ales vă mulțumesc pentru toate binecuvântările pe care mi le trimiteți zilnic. Îmi ajung și pentru asta vă iubesc!
Numai fericire și LUMINĂ vă doresc, la fiecare!
Doamne ajută!

Publicitate