banner marshal garden
Bărbați de 10

Bogdan Stanoevici : “ Aș vrea ca fiecare femeie să fie regina cuiva. Și fiecare din noi, bărbații, să ne înclinăm capul cu respect, atunci când trecem prin fața ei”

 

Vreo 40 de ani au trecut, de când ne-am cunoscut. Cred că am mai povestit, dar îmi place să-mi amintesc.  Eu eram o elevă silitoare, cu sarafan de lungime regulamentară, codițe și matricolă, la Liceul 24 (fost Jean Monnet) , el era deja student și devenise celebru. Jucase în filme. A venit la Sala de festivități a liceului, ca invitat special la o serbare. Si a recitat câteva poezii. Țin minte că toate colegele mele erau în extaz, se aplauda în draci si se striga “Bogdan! Bogdan!” ( era, păstrând proporțiile, cam cum îl urma să-l întâmpine lumea pe Michael Jackson,  peste mai mulți ani, pe străzile Capitalei!😊). Tin minte atunci că m-am înghesuit și eu la autografe. Firește, nu mă băgase in seamă, se uita prin mine! Nu mai știu pe unde o fi autograful, pesemne mi-l dăduse pe vreun caiet de mate și a plecat spre Glina, odată cu caietul…

Anii au trecut, fiecare ne-am văzut de viețile noastre, după care ne-am întâlnit în platoul de filmare al emisiunilor mele. Eu – moderator, el – invitat. Bogdan a avut un parcurs sofisticat. Tot timpul m-am întrebat, de ce un ins cu atâta succes/lipici la public, a ales să plece din țară. Pesemne era foarte supărat pe ceva. Sau, pur și simplu, a visat la mai mult. La Paris a făcut filme și o familie. Apoi s-a întors și s-a apucat de treabă și aici. Era deja un alt Bogdan, mult mai profund, mai determinat. Cu planuri mari, cu ambitii de nestăvilit. Printre întâlnirile la emisiunile mele, l-am regăsit în politică. O vreme, după care s-a retras. De ce? …Nu toate lucrurile pot fi povestite. Apoi s-a reîntors la artă. A făcut din Circul Globus, ca director, o minune de Circ Metropolitan, care a întors cu susul în jos toata imaginea prăfuita a Circului românesc.  Mai nou, s-a întors la film. A reintrat în sufletul fanelor sale de odinioară, ajunse la vârsta mea, dar a cucerit și tânăra generație. Însă a rămas același om: de bună credință, modest, plin de energie și dornic să facă bine în jur. Și și-a mai păstrat o calitate, datorată în parte și fizicului său care se încăpățânează să respecte fotografiile alb-negru de acum 40 de ani : este la fel de iubit de sexul frumos! Însă Bogdan nu profită de asta. Se suie tacticos pe motocicleta lui și se mișcă prin lume, între ședințele de la circ și filmările de la serial, între treburile casnice și întâlnirile cu deloc puținii săi prieteni. 

Tot de pe motocicletă a descins și când ne-am întâlnit zilele trecute, pentru interviul de mai jos. 

Marina Almășan : – De multe ori, oamenii ajung să trăiască mai intens spre 60 de ani, decât la 20. Nu degeaba vârstei i se spune “A doua tinerețe”. În cazul tău se aplică această observație? 

Bogdan Stanoevici : – Dacă mă iau după suflet, cred că sunt încă la prima tinerețe, dacă mă iau după minte, cred ca sunt într-adevăr la a doua tinerețe. Oricum, se spune că bărbații se maturizează începând cu 50 de ani. Ceea ce inseamnă că mă aflu în plin proces de maturizare! De fapt, important este cum ne simțim, nu ce scrie în buletin. 

Marina Almăsan : – Privind înapoi, care sunt cele mai importante izbânzi ale tale: de viață și de carieră?

Bogdan Stanoevici : – Prima mare izbândă cred că a fost intrarea la IATC. Apoi a urmat debutul , in primul an de facultate, la Tesatrul National, in piesa “Idolul și Ion Anapoda”, alături de monștri sacri ai teatrului românesc Mihai Fotino, Coca Andronescu, Ileana Stana Ionescu, Adela Mărculescu. Au urmat apoi o serie de spectacole, filme și telefilme, care mi-au adus popularitate și iubirea publicului. În Franța, marea izbândă a fost că am putut trai din meseria mea de actor, și astfel am făcut să se vorbească de România și de școala noastră de teatru. Odată întors în țară, atunci când am intrat în politică, am reușit, ca Ministru al Românilor de Pretutindeni, să elimin câteva taxe consulare, foarte mari, pe care romanii din străinătate cereau de ani de zile să fie eliminate, și am reușit să-l conving pe primul ministru al Serbiei din acea vreme să se ducă în Valea Timocului, împreună cu primul ministru român de atunci, Victor Ponta, pentru a schimba astfel atitudinea autorităților locale sârbești față de românii de acolo. Ca secretar de stat la Ministerul Culturii am reușit să opresc jaful din siturile dacice, am oprit jaful de la RADEF ( Romania Film) și am oredat către sectorul 3 ( Robert Negoiță), Cinematograful Gloria, care era o ruină și a devenit apoi Centrul multicultural pe care-l știm acum. Tot acolo am lansat un proiect major, legat de istoria noastră ca neam, ca popor, și anume un serial intitulat “Românii, povestea unui neam”. Un serial în care trasa istoria românilor de la preistorie până la 1989. Din păcate, după ce am fost dat afară de tehnocrații lui Cioloș – eu fiind deja tehnocrat, pentru că nu aparțineam niciunui partid – s-a revenit la ceea ce fusese înainte : jaf și dezinteres pentru cultură. Cam astea ar fi principalele mele izbânzi din anii trecuți..

Marina Almășan : – Impresionant CV! Hai să revenim în prezent. Descrie-te, în ultimii ani! 

Bogdan Stanoevici : – În ultimii ani, am cunoscut lumea politică din interior , cu lucrurile bune, dar și cu mizeriile acestei lumi. M-am implicat de fiecare dată, când am avut responsabilități politice, și din păcate acest lucru i-a deranjat pe șefii politici ai acestor ani. Am refuzat să răspund la comenzi si mi-am păstrat independența față de orice partid și orice interese subterane, si nu numai, față de interese în general, am rămas cu picioarele pe pământ si în lumea reală, refuzând să intru în clubul închis al celor ce condus fără să aibă habar de ceea ce vor de fapt oamenii cei mulți. Am făcut și-un film, un foarte bun film, numit “Cel ales”, în care jucam patru vârste diferite, de la 18 la 60 de ani, un film care vorbește despre înainte și după 1989, despre cei care trăgeau sforile înainte de ‘89 și cei care au continuat să le tragă și după, sub altă formă. Dar aceiași. Filmul a deranjat foarte mult, si al cărui premieră a avut loc când eram deja membru în Guvern și..chiar am adus tot Guvernul la premieră. Ceea ce era, în sine, o premieră!😊 Și, tot în ultimii ani, mai recent, am avut onoarea să fiu numit de Gabriela Firea manager al Circului de Stat, fost Globus, actualmente Circul Metropolitan, și am facut ca circul să devină un reper pe harta culturală a Capitalei, apoi joc la teatru în trei spectacole, fac film – un serial de televiziune – deci sunt implicat cu totul în viața cetății și tocmai această implicare mă face să fiu furios pe tot ce înseamnă politică și politicieni, în România. Sigur, cu excepțiile de rigoare, pentru ca există încă politicieni, câțiva, care sunt preocupați de țara și de oameni. În  același timp, am acumulat o dorință de neînvins de a schimba lucrurile în țara asta. Pentru oameni și CU oameni, cu oamenii cei mulți. M-am decis așadar să nu fiu doar un comentator de pe margine, pentru că asta știe toată lumea sa facă, ci sa mă implic din plin, și în prima linie, pentru ceea ce numesc eu Marea Schimbare. Da, e greu să fii bun , pentru că răul  ne-a pătruns în vene, printr-un sistem foarte bine pus la punct. Comuniștii anilor 60-70 ne-au inoculat, prin fortă, gândirea comună, în timp ce neocomuniștii anilor 2000 au continuat sistemul de control al populației prin manipulare, minciună, incitare la ură și abuzuri de tot felul, făcute câteodată din păcate chiar cu ajutorul unor structuri ale statului. Mă rog, ale statului așa zis “de drept”. Și astea sunt hibele prezentului. Și toate astea au fost începute de Iliescu (vezi mineriadele )desăvârșite de Băsescu (vezi abuzurile),  si acceptate de Iohannis (vezi indiferența la adevăratele probleme ale națiunii). 

Marina Almășan : – Este , oare, nevoie de compromisuri, ca să te menții “pe val”?

Bogdan Stanoevici : – În viață toți facem compromisuri, fie că e vorba de iubire, de locul de muncă sau de politică. Totul este ca niciun compromis să nu devină compromitător, pentru sine sau pentru ceilalți. Ori constatăm că astăzi nu există decăt compormisuri compromițătoare pentru toată lumea. Azi inteligența e înlocuita de impostură, integritatea este înlocuită de slugărnicie, pregătirea este înlocuită de șpagă, cultura este înlocuită de ignoranță, demnitatea este înlocuită de servilism. Da, astăzi, din pacate, doar mizeria umană te poate menține pe val și eu nu mai vreau asta pentru țara mea. Ca să fie foarte clar! 

Marina Almășan : – Dacă ai avea frâiele țării pe mână, care ar fi Top 3 al măsurilor pe care le vei lua?

Bogdan Stanoevici : – ..O întrebare foarte interesantă! În primul rând, aș reconecta conducătorul cu poporul. Si asta printr-un lucru foarte simplu : prin organizarea unui turneu national pentru a mă întâlni cu oamenii. În fiecare lună aș merge dintr-un alt oraș, pentru a cunoaște cu adevărat de ce au nevoie oamenii. Apoi as începe ceea ce-mi place să numesc “degresarea mamutului”, adică restructurarea sistemului funcționăresc. Cum? În primul rând, prin armonizarea legislației privind colectarea si calculul taxelor. Ceea ce este un chin îngrozitor pentru fiecare cetătean. Apoi aș trece la informatizarea sistemului, pt a facilita cetăteanului orice demers administrativ, apoi, prin eliminarea tuturor structurilor administrative, gen agenții guvernamentale, total inutile, ce au fost inventate de cei de la putere pentru a-și răsplăti servitorii cu funcții bine plătite. Aș demara un proiect national de refacere a spitalelor de stat. Nu e normal ca niște privați să poată construi un spital din temelie, să-l echipeze ca afară, cu 10-20 de milioane, iar un spital de stat, cu bani de la stat, să nu poată fi facut nici macar cu 100 de milioane. Oare de ce? Pentru că banii se duc în buzunarele unora, iar ce ramâne, se duce la spitale. Ei bine, pt asta, aș dirija toți banii care sunt dirijați partidelor politice de la bugetul de stat, către refacerea unui spital. Sunt spitale care trebuie dărâmate și reconstruite la standardele actiale, ceea ce ar costa mult mai puțin decât cârpeala anuală, si astfel am putea avea și noi spitale ca orice altă țară civilizată, spitale de care avem atâta nevoie. Și in care s-ar intoarce medicii care pleacă afară. Pentru că ei nu pleacă doar din motive de salarii. Pleacă și pt ca aici, cu excepțiile de rigoare, nu gasesc condițiile cele mai bune pt a putea exersa și a-și face meseria.

Marina Almășan : – Ce te bucură cel mai mult? Ce te întristează?

Bogdan Stanoevici : – Ce mă întristează cel mai tare este că valorile  au fost inversate. Că incompetența a devenit criteriul după care sunt numiți cei ce trebuie să decidă pentru noi, pentru cei mulți, ma intristează că minciuna s-a instituționalizat, și că șpaga a devenit condiția sine-qua-non a oricărui demers sau tranzacție. Mă întristează să văd că cei ce sunt trimiși să ne reprezinte la Bruxelles sunt niște incompetenți și niste inculți și nu au nici cea mai mai mică preocupare pentru interesele țării, pe care ei ar trebui să le susțină. Ca de obicei, există excepțiile care  confirmă regula. Dar prea puține. Ma întristează că orice decizie se ia pe linie de partid,  și nu pe bază de competențe, mă interesează să văd copiii care-si plâng părinții plecați la muncă în străinătate, si bătrânii care-și plâng soarta. Și eu nu mai vreau asta pentru România. 

Ce mă bucură cel mai mult? E să văd ca oamenii nu și-au pierdut încă speranța în mai bine și ca asteaptă cu totii ca un adevărat lider să ia in brațe problemele lor și să le rezolve, împreuna cu ei. Mă bucură să văd oameni fericiți, după o oră și jumatate în care au râs cu mine in sala de spectacol și apoi imi multumesc că i-am facut să uite, pentru câteva momente, de toate grijile. Ma bucură să văd că indiferent de ce încearcă unii și alții, credința noastră ortodoxă rezistă și ne face să fim mai aproape unii de alții. 

Marina Almășan : – Ce te-au învățat anii de până acum? 

Bogdan Stanoevici : – Anii de până acum m-au învățat să spun ce gândesc, să fac ce spun și să spun adevărul cu orice risc. Să rămân drept și să nu cedez cântecului de sirenă venit de la cei ce mint. Să rămân în contact cu realitatea, fiind în mijlocul oamenilor, să-mi accept greșelile și să nu le repet, să rămân fidel opțiunilor mele dar să nu încerc să-i fac și pe alții să gândească la fel ca mine. Să nu intru în niciun partid, pentru a nu fi nevoit să răspund la ordine și să-mi încalc crezul, să rămân așa cum sunt, cu lumini si umbre, și să fiu un apărător inconturnabil al intereselor țării mele și  ale oamenilor. 

Marina Almășan : – Care sunt învățămintele pe  care ai încercat să le transmiți fiului tău? 

Bogdan Stanoevici : – Pe băiatul meu l-am învătat în primul rând respectul  pentru ceilalți si dragostea de țară. Pentru ca , prin mine, țara lui este și România, l-am învățat să-i fie recunoscător lui Dumnezeu. Pentru că i-a dat posibilitatea să facă parte din doua culturi : franceză  si română. L-am învătat să aibă încredere în forțele lui și să-și asculte întotdeauna sufletul cand va trebui să ia o decizie importantă. L-am învatat că tot ce fac eu astăzi este pentru ca maine lui să-i fie mai bine. L-am învătat că cele mai importante lucruri din viață sunt iubirea, credinta, adevărul, demnitatea și cinstea . 

Marina Almăsan : – Există similitudini între felul tău de a fi și personajul pe care-l joci, în “Fructul oprit”?

Bogdan Stanoevici : – Referitor la personajul meu, când mi s-a propus să joc personajul Marius Cristescu din “Fructul oprit”, am avut o mare revelație, dincolo de plăcerea de a juca un personaj complex, un Monte Cristo al acestor vremuri. Iar revelația este însuși motto-ul acestui personaj, care s-a nimerit sa fie identic cu ceea ce as numi “profesiunea mea de credință” în acest moment al vietii mele. Și acest motto sună cam asa : Vreau să fac dreptate chiar de-ar fi să piară lumea. Nimic întâmplător în viață. 

Marina Almășan : – Circul Metropolitan nu mai seamănă cu ceea ce a fost circul odinioară. Ce minuni ne mai pregătești? 

Bogdan Stanoevici : – O instituție de dimensiunea  Circului Metropolitan este ca un organism viu, un microcosm, ce functionează precum un stat.Firește, păstrând proporțiile. Există un lider, o echipă de conducere, structuri diferite ce funcționează in interdependența și mai ales există oameni. Si oamenii sunt principala avere a acestui microcosm. Am început deci prin a-i intreba pe oameni ce a funcționat bine și ce nu. Le-am dat liber acces la nr meu de telefon pentru a fi în permanența in contact cu ei, pentru orice problemă. Apoi am evaluat echipa de conducere și am adus specialiști acolo unde nu aveam. Am armonizat comunicarea și colaborarea dintre diferitele structuri și am stabilit reguli noi acolo unde cele vechi nu funcționau sau nu erau echitabile pentru toată lumea. Și apoi am inceput să punem in practică proiectul meu de management. . Și astfel am reușit ca, in mai putin de un an, să facem din circ un spațiu cultural inconturnabil al Bucureștiului si un loc in care spectacolele sunt la nivel european și mondial. Teatrele sunt multe, circul e unul singur. Și eu îl conduc. Intotdeauna , daca se vrea, se poate. Am avut spectacolul “Reveria”, avem spectacolul “Alice în Tara Minunilor”, avem “București, je t’aime”, acum pregătim “Charlie și fabrica de ciocolată”. Apoi “Harap Alb”, sigur asta cu un  buget care mi-a fost taiat în chip drastic și fără niciun fel de logică, deci vom putea merge mai departe daca vom avea bugetul pe care l-am cerut. Oricum, circul este în plin avânt și a devenit o bijuterie a Capitalei. Ar fi păcat să se strice. 

Marina Almășan : – Cititoarele noastre sunt femei. Fanii tăi – la fel! Ce simți nevoia să le transmiți femeilor din România, ce ai dori să se schimbe în viața lor? 

Bogdan Stanoevici : – Femeilor le sunt recunoscător pentru fiecare zâmbet și fiecare cuvânt pe care mi l-au adresat. Am fost crescut de o femeie singură, de o mamă singură, care și-a sacrificat viața pentru mine, și asta mă face să port o iubire și un respect veșnic femeilor în general. Și câmd spun femeie, spun cu F mare. Așa am fost educat de mama mea. Acum ce-aș dori să se schimbe în viața femeilor, este , în primul rând felul în care sunt privite de bărbați, și ce aș putea face eu, în privința asta? Simplu. Să am puterea să pot schimba viața femeilor prin schimbarea sistemului în care trăim. Vreau ca femeia-mamă să nu mai vrea să-și vadă copilul plecat în străinătate, pentru că Romania nu-i pune la dispoziție un sistem de învătământ performant. Aș vrea să vad femeia-mamă liniștită de faptul că după terminarea studiilor, copiii săi au posibilitatea să aleagă. Pentru că România, așa cum o văd eu, ar trebui să fie în măsură să faciliteze tânărului ieșit din școală deja o locuință. În același timp, vreau ca legislația în ceea ce privește violența domestică împotriva femeilor să fie mult mai drastică. Și mai protectoare pentru femei. Vreau ca femeia să fie mult mai prezentă în funcțiile de conducere ale statului, dar să fie aleasă pe bază de pregătire și experiența profesională, nu pe ochi frumoși sau pentru servicii aduse. Vreau ca femeia să fie iubită și admirată în orice situație. Și aș vrea ca fiecare femeie să fie regina cuiva. Și fiecare sin noi, bărbații  să ne înclinăm capul cu respect cand trecem prin fața ei. 

Marina Almășan : – Dezvăluie-ne un lucru pe care nu-l știm, despre tine! 😉

Bogdan Stanoevici : – Ce nu știți despre mine?😊 Este că am decis să mă lupt cu oricine pentru a face ca România să devină o țară europeană, tratată nu ca un servitor, ci ca de la egal la egal, de partenerii săi europeni. Am decis să fac din România acel loc, în care mai marii lumii vin să discute între ei, dar cu noi la masă. Am decis deci să mă implic. Si împreună cu oamenii cei mulți să facem Marea Schimbare. Pentru România. N-aș face niciodată, dacă aș avea frâiele puterii – cum  spui tu – nimic pentru țară, din ceea ce n-aș face în casa mea și pentru familia mea. Si în același timp, exact ceea ce aș face pentru ca alor mei să le fie bine, as face si pentru ca oamenilor celor mulți să le fie bine. Dar asta DACĂ aș avea frâiele puterii…

Femei de 10 pe Facebook