“Totul parcă a fost ieri…”.
Este primul vers al unui cântec al lui Victor, cântec al cărui miez, chiar dacă nu m-a “vizat” în mod direct, m-a emoționat de fiecare dată când Victor îl cânta. O făcea rar, pentru că era mai mult un “cântec-amintire”, ca o datorie de suflet a autorului față de cea mai frumoasă perioadă vieții sale. În el, Victor evoca anii de liceu, minunata sa clasă 12B ( ce ciudat! Și eu am absolvit liceul ca elevă a clasei 12 B!) strecurând în versuri numele 
reale ale unor foști colegi ai săi de care continua să fie foarte legat, chiar dacă viața îi așezase demult pe maluri diferite. Unul dintre ei, Dorin Sfâcă, ajunsese, spre exemplu, director la celebra, pe atunci Fabrică de mobilă PIPERA S.A. ( praful s-a ales și de ea, între timp)mși, din această poziție, a sprijinit multe dintre proiectele noastre comune – festivaluri, emisiuni de televiziune, etc. Coleg de liceu i-a fost și cosmonautul Dumitru Prunariu, cu care Victor se bucura mereu să se revadă, pe la diferite evenimente în care ne mai întâmplam împreună.
Victor îmi povestea deseori franturi din adolescența și tinerețea sa. Avea în mine un bun ascultător și o curios reporter pe deasupra. Intrebările mele îl incitau, răscolindu-i de multe ori amintiri pe care le credea demult apuse. Ce păcat că, neștiind deznodământul tragic al relației noastre, nu am apucat să-i înregistrez poveștile, pline de miez și candoare. Nu cred că le-a mai povestit cuiva… Cert este că soțul meu a rămas lipit cu sufletul de această perioadă și poate și de asta nu zicea niciodată NU, cand îl “convocam” la începuturile de an școlar ale copiilor noștri ( dovadă și poza de profil a acestui articol!)
Dar să revenim la anii de școală ai artistului.
Victor nu a fost nici pe departe “sex-simbolul” liceului : avea un fizic comun ( atașez o fotografie în care seamănă cu Victoraș al nostru, cand acesta se apropia de pubertate) însă cu siguranță farmecul său nu (numai) în fizic stătea. Băieții cu chitară erau mereu în centrul atenției, iar fetele au fost atrase dintotdeauna de trubaduri!😍
Victor cânta încă de pe atunci (in trupa Zodiac a liceului) și țin minte că, în mai toate interviurile, rememora
amuzat un incident din acei ani. Băieții din “Zodiac” “călcaseră pe bec” și directorul liceului i-a pus pe rebelii muzicanți pletoși… să se tundă! A fost o adevărată dramă, soldată cu nașterea primei lor melodii : Frizerul. Cine știe, poate prin arhiva muzicala a lui Victor ( pe unde-o fi nimeri ea, săraca, Dumnezeu știe!) rătăcește și acest cântec al începuturilor sale…De altfel, în emisiunea “Ceaiul de la ora 5” pe care i-am dedicat-o la începutul colaborării noastre, Vic a povestit toate aceste amintiri, iar eu…l-am dat gata, aducând-o, ca surpriză, in platoul de filnare, pe diriginta lui, cu catalog cu tot! 😜
Victor îmi mai povestea cu emoție despre întâlnirile de suflet din curtea casei lor ( pe atunci familia Socaciu nu locuia încă la bloc), tatăl său – un părinte “de gașcă” – fiind nelipsit din mijlocul colegilor, alături de care glumea… ba chiar fuma!, cot la cot!
Tot din acei ani datează și prima iubire a lui Victor, Doina, cea care i-a devenit si soție și care i-a dăruit-o pe Iulia. Doina era profesoară de engleză, Victor o iubea foarte mult, însă căsnicia lor a fost victima perioadei de ascensiune maximă a artistului; turneele și …invazia de fane au amprentat negativ mersul relației, până la destrămarea ei. Gurile rele spun că Victor și-ar fi părăsit soția pentru frumoasa actriță de la Teatrul Ion Creangă, dar…cine poate ști cum au stat lucrurile cu adevărat?…Oricum, prima iubire nu se uită niciodată, iar Victor mi-a demonstrat-o în repetate randuri, prin evocările sale plină de duioșie.
Colegii lui Victor, “chilugii sfinți din 12 B” , cum îi numește în cântecul pe care vă invit să-l ascultați după ce 
citiți aceste rânduri, l-au urmărit pe Victor în toate amintirile sale de adult. În 1996, când i-am devenit soție, m-a luat cu el la Brașov, la una din ultimele “întâlniri” cu colegii săi de liceu. Atunci i-am cunoscut și eu pe eroii melodiei “Anii’70” . Era un potop de nume, pe care, firește , nu le-am reținut din prima, însă cu care însă m-am “reîntâlnit” după mulți ani, cand Victor a compus cântecul său. Toți erau drăguți cu mine căci mă știau, fireste, de la televizor dar mai cu seamă pentru că Victor îi anunțase, cu mândrie nespusă, că așteptăm un copil. Am simțit atunci nu numai că-l prețuiau foarte mult pe fostul lor coleg de școală, dar și că îl 
priveau în continuare, ca pe “vedeta liceului”. Între timp, el ajunsese “vedeta întregii țări” și o oarecare undă de respect se citea în atitudinea lor. Sau, poate, prezența mea neașteptată îi făcea să se simtă ușor stingheri?… Cert este că în acea frumoasă seara de toamnă-iarnă, într-un local din Brașov, clasa 12 B de odinioară se reunise pe un tărâm al amintirilor, devenind și eu părtașă, preț de câteva ore, la bucuria revederii lor. Victor n-a scăpat fără să le cânte și țin minte cu claritate, că , la un moment dat, una din fostele sale colege, care-mi era vecină de masă, mi-a șoptit la ureche : “- Nu-i așa că are cea mai caldă și limpede voce, dintre toți artiștii româniei?” A fost cea mai completă și corectă definiție a glasului lui Victor pe care am auzit-o vreodată, în toți anii ce au urmat. Poate de aceea am și reținut-o, uitand însă cu desăvârșire chipul femeii care , probabil , se regăsea și ea în fotografia alb-negru pe care o descoperisem printre puținele lucruri lasate de Victor în casa noastră, după plecarea lui…
Și o să va mai istorisesc un episod care vorbește despre dragostea lui Victor pentru colegii săi de liceu. Eram
prin anii ‘97 sau ‘98. Nu mai stiu dacă era înainte sau după nașterea…nu, nu a lui Hristos, ci a lui Victoraș! ( observați ce bornă importantă în viața noastră a fost venirea pe lume a fiului nostru!) . Realizam tot “Ceaiul de la ora 5” iar Victor continua să fie un detaliu important în mecanismul succesului nostru. Tocmai legasem un parteneriat cu Loteria Română cu ocazia unei ediții a Ceaiului de la ora 5, dedicată NOROCULUI. La una din negocierile mele cu șefii Loteriei Române, mi-a venit ideea să le propun cântec dedicat lor. Aveam “imnagiul” acasă, mare amator de astfel de provocări. Greu de descris entuziasmul iscat în “tabăra adversă”, la auzul acestui gând nastrușnic! …Am zburat apoi către casă, abia așteptând să-i comunic lui Victor izbânda mea. “- Businessman- a mea iubită!” – mi-a spus Victor, învăluindu-mă în brațele sale! ( “ce bine se simte chitara lui Victor!” – mă gândeam, invidioasă în astfel de momente!😁)
Zilele următoare, Victor s-a întâlnit el însuși cu cei de la Loterie, întorcându-se cu un set de “mesaje” care trebuiau transmise prin text dar și cu un contract generos, din care, țin minte, am reușit în sfârșit, să ne schimbăm mobila din sufragerie! Victor s-a pus pe scris, însuflețit de această finalitate 😁, dar și împins de la spate de soția grăbită să lanseze cântecul în emisiunea despre NOROC. Emisiunea era joi. Ne aflam în weekendul de dinainte…
În textul melodiei, alături de sugestiile făcute de Conducerea Loteriei Române, și-au găsit locul și propriile “simboluri” ale lui Victor. Ideea melodiei era una simplă și previzibilă : jucând la Loz in plic și la Loto, ai șansa să devii, peste noapte, miliardar. Versurile se sprijineau pe exemple “concrete”, iar personajele din text nu erau unele imaginare, ci erau chiar colegi de clasă ai lui Victor! M-a amuzat foarte tare acest lucru, ascultând ca de obicei, în premieră, rezultatul final, iar melodia mi-a plăcut la nebunie și chiar sunt curioasă dacă Loteria Română o mai folosește…
Deși nu se regăsește în titlul acestui capitol, o să vă ofer, ca bonus la “Anii’70” și melodia “Miliardarii” : https://youtu.be/k_AR6KUfuSQ . Nu căutați legături, nici măcar premonitorii, cu miliardarul pe care presa de scandal s-a grăbit să-l găsească vinovat , acum 10 ani, de despărțirea noastră. În carte voi lămuri și aceste bazaconii..
Revenind la această a doua melodie, aș vrea să rețineți mesajul piesei, care ne poate fi de folos, fiecăruia, în 
viață : “ Totul e clipa norocoasă/ Șansa se joacă, nu se lasă/ Să crezi în ea, să mergi mereu pe mâna ei / Norocul tău e lângă tine / Încearcă și-o să-ți fie bine/ Destinul tău se schimbă numai dacă vrei”.. :
Iar acum, dacă sunteți pregătiți, haideti să facem stânga împrejur, să ne opintim memoria și să privim către frumoșii noștri ani de liceu, amintindu-ne de vraja începutului de drum, de primele iubiri și de colegii pe care, poate de mult, i-am uitat…Fiecare dintre noi poartă, în calendarul sufletului, “Anii’70” ai săi… Iar cantecul lui Victor e divin…
Comentează