Bombănelile Marinei Editoriale

Ana are mere. Și?…La ce i-a servit?!?

   

Ana are mere. Știe toată lumea asta, încă din clasa întâi. 

Dar cine e Ana? Probabil, pentru fiecare, altcineva. Ana mea e o babă știrbă, pe chipul căreia ridurile construiesc o hartă încâlcită. Compensează printr-un zâmbet larg, care se reflectă în stiva de mere viermănoase din fața ei. Da, merele sunt viermănoase și baba Ana nu înțelege nici în ruptul capului, de ce lumea le preferă pe cele perfecte, din supermarket. Doar, se știe, dacă mărul place viermelui, înseamnă că e sănătos. Viermele – sănătos la cap, iar mărul – la interior! 

   Îmi place să vorbesc cu baba Ana, din când în când, atunci când dau prin piață. Cu ea, și cu toți ceilalți. Cu nea Ilie de la…nu! nu de la Sculărie, ci de la pepeni, cu țața Floarea din Teleorman care, deși ar fi putut profita, la un moment dat,  de obârșia sa, pentru a ajunge mare, a rămas mică-mică, în spatele tarabei sale. Între timp Teleormanul a  decăzut din “topul localităților sfinte”, așa că țața Floarea s-a resemnat cu totul. Acum vinde roșii ecologice. “-Sunt mai frumoase cele de la turci!” – o mai tachinez eu, din cand în când. Nici măcar nu știe unde e Turcia, mai ține minte doar ca românii s-au bătut cu turcii, prin clasa a șaptea parcă… Prea multă carte nu are și toată viața și-a petrecut-o muncind. Dând la sapă. Trezindu-se la 5 dimineața….

…. Ciudat! În copilărie ne învățau că “cine se scoală de dimineață, departe ajunge!”.  Aiurea! Oamenii ăstia – toți de pe aici – s-au trezit toată viața împreună cu cocoșii și…unde-au ajuns?!? Eu însămi nu cred că m-am trezit vreodată mai târziu de ora 6 și…? Bat pasul pe loc. Oricum, măcar stau pe loc, într-o Românie care a luat-o înapoi….Ce spuneți?!? Că și eu am ajuns departe?!? Ași! Departe oi fi ajuns eu, însă numai pentru că m-au dus acolo avioanele, prin vacanțe! Căci la “departe”-le  acela metaforic ( însemnând, de fapt,  “sus”, în ierarhii) , n-am ajuns și nu voi ajunge niciodată. Ca să ajungi acolo, sus, de unde să decizi soarta celor de “jos”, nu trebuie să te trezești de dimineață. Nici să te spetești muncind. Poate doar dând din coate. Trebuie să fii un pic ticălos, mai mult șmecher și, dacă se poate, să ai și o pilă țeapănă. Țăranii ăștia cuminți, din jurul meu, nu cred să fi avut vreodată vreo pilă țeapănă. Poate doar nea Costache, cel cu pălăria de paie, care mereu prinde tarabele cele mai oacheșe, cu “vad bun”, pentru că , zice-se, are o pilă la Primărie..

În rest, și baba Ana și țața Floarea și nea Ilie și toți ceilalți, nu au pile. Au doar familii, pe care trebuie să le întrețină, au un munte de beteșuguri, pe care trebuie să și le plimbe pe la doctori și mai au un televizor, la care mai pot vedea și ei,din când în când, Lumea cea mare. 

..Îmi place să mai povestesc cu ei, atunci când rar mai trec prin piață – eu, sclava supermarketurilor care îmi împresoară casa. Îi mai provoc pe omuleții ăștia la cate-o discuție “politică” și…mă cutremur! Sunt, cumva , extratereștri?!?- ma întreb, de multe ori.  Unii nici măcar nu știu cine le e președinte ( citez din Moș Ignat, de la taraba cu miez de nucă : “Președintele nostru? Ăla, cu ochi albaștri și nume încurcat!?!”). De componența guvernului habar nu au, dar aici nu pot să-i judec, pentru că prea desele schimbări mă pun și pe mine, jurnalist, de multe ori, în dificultate… Nu știu ei nici de NATO, au auzit doar de UE, și nu întotdeauna lucruri  bune. Dacă “rușii” sunt “dușmanul de la Răsărit”, UE pare a fi, în mintea lor, cel de la Apus.. A! Mint! Au auzit de Olguța -“ fătuca aia oacheșă, care s-a luptat odată să ne dea pensii mai mari!”

… În rest, grijile lor sunt copiii, nepoții, genunchii care dor, inima care înțeapă, ochii care nu mai văd. De fapt, ochii lor nici nu au văzut prea multe, la viața lor. În afară de tanti  Mioara, care vine de la Sibiu ( vinde o telemea al naibii de bună!)  si care a mai călătorit, ceilalți nici măcar nu au văzut marea. Au auzit de ea – că doar îi mai sună ăia mici, de prin vacanțe – dar n-au fost niciodată pe acolo, iar Eforie, Mamaia și Costinești le sună, precum ne sună nouă Palma de Majorca, Tenerife și Coasta de Azur. Pe tanti Mioara o mai duce , la mal de mare, feciorul, care lucrează la o bancă. “- Vezi, dacă ai știut să-l crești frumos, tanti Mioară ?!? Acu’ te răsfață, feciorul!” – încerc s-o mângâi pe suflet. “- Ăsta nu-i rasfăț, doamna Marina! Mă poartă după ei,  pentru că au copii  și au nevoie de o slugă! Ei se distrează și eu mă lupt cu doi împielițați, prost-crescuți și razgâiați..” “- Da’ măcar vezi marea..” – concluzionez… Acum vreo șase ani, tanti Mioara a vazut și marea de la turci. Nu-și amintește mare lucru, decât că era mâncare-căcălău, pe la niște  mese luuuungi, cât o zi de post. “..Risipă mare, doamna Marina!” . Și-și mai amintește că ăla micu, care abia se născuse, plângea tot timpul. Atunci a stat mai mult în camera de hotel și a văzut marea pe fereastră…Cei de la tarabele vecine o ascultă cu gura căscată. Ei nu au apucat să treacă de hotare. Mare lucru e și că au ajuns să-și vandă castraveții la București!..

  Stând la povești, cu oamenii din piață, îmi dau seama că există nu numai “statul paralel” de care se tot vorbește, ci și o Românie paralelă. Una curată la suflet , dar săracă rău. Potopită de griji și sufocată de neștiință. Fiecare om e și un vot la alegeri. Mă întreb ( dar mă tem să-i întreb!) cum votează, oare, oamenii ăștia. Căci de votat, votează cu toții, mi-au spus-o chiar ei…

România paralelă nu știe pe ce lume e. Știe doar că trebuie să facă un ban, ca să nu moară de foame, că trebuie să ajungă la un doctor mai bun ca să-și salveze un om apropiat, că vine iarna și trebuie să-și repare acoperișul, că vine școala și trebuie cheltuiti destui bani cu cei mici. În rest, nu prea mai au vreme de televizor, și doar de acolo mai pot afla ce se mai întâmplă în “lumea cea mare”, cea care începe dincolo de gardul casei lor. 

   ….Ne place să credem că Romania evoluează, că ne apropiem tot mai mult de țările civilizate , însă uităm de această Românie paralelă, care vorbește aceeași limbă cu noi, poartă acum aceleași măști, dar trăiește parcă într-o altă lume…

Rubrică oferita de FARMACIILE CATENA :RILASTIL – Protecție solară

Femei de 10 pe Facebook