Bombănelile Marinei Editoriale

Despre tații care joacă rol de mame

                  

    Divorțul, în zilele noastre, nu mai e demult un “bau-bau”. Nemaifuncționând potrivit regulilor ancestrale și viselor personale, cuplurile se despart. De puține ori în pace, cel mai adesea în război. Războaiele sunt generate de împărțeala bunurilor, a copiilor, de ciuda pentru “anii pierduți”, de neputința de a accepta că celălalt și-a găsit fericirea în brațele alteia, sau, pur și simplu…”de al naibii”! 

Un singur lucru rămâne neschimbat, dintotdeauna  : trauma provocată copiilor, prin despărțirea lui “tati” de “mami”. Aici nicio regulă nu funcționează, nicio rețetă nu dă rezultate și, prin urmare, chiar dacă puiul , în aparență, traversează “cu bine” această furtună, în interiorul său,  el va rămâne marcat pe viață. Într-un fel sau altul, despărțirea părinților, indiferent de relațiile lor (rar) bune de după, îi va rămâne celui mic precum un “tatuaj permanent pe suflet”…

      De regulă, cei mici le sunt încredințați mamelor. E , cum s-ar zice, în firea lucrurilor. Instinctul matern și ineluizabila iubire a mamelor, le transformă pe acestea în “gestionarii” perfecți ai celor mici.  Da, știu, mai nou verdictul sună : “Custodie comună”, însă îmi pare un termen pustiit de conținut : chiar și în condițiile unui tată responsabil, care rămâne “în preajma” copilului său chiar și fără a intra amandoi pe aceeași ușă de bloc, tot pe umerii mamei se sprijină muntele de probleme pe care le implică transformarea unui om mic într-un om mare. Lumea din jur colcâie de “custodii comune” și de mame-Sisif,  sufocate de responsabilitățile prăvălite asupra lor…

Devin însă foarte atentă la situațiile în care copilul rămâne să crească nu cu mama, ci cu tata. Povești complicate se ascund în spatele unor astfel de decizii ale instanței. Nu vreau să le judec pe mamele cu pricina ( deși știu că le-aș găsi destule vini, suficiente pentru a le pune la zid) , însă nu pot să nu-i privesc cu admirație pe tații care se sacrifică, uneori renunțând la viața lor personală, pentru a le fi celor mici și tată, dar și mamă, pentru a le oferi o copilărie fericită. Mă rog, fericită – în măsura în care poate fi fericită o copilărie care te ține departe de căldura, dragostea și grija celei în pântecele căreia ai fost zămislit…

   Exemplul care-mi vine cel mai des în minte, atunci când vine vorba de “tații-mame”, este cel al strălucitului compozitor Horia Moculescu : o viață bogată în întorsături neașteptate, în îndrăgosteli succesive și despărțiri hollywoodiene ( “viață de artist” – ar spune unii), l-a condus pe Horia Moculescu până în al 8-lea deceniu al prezenței sale pe pământ. “Cui nu-i place vârsta mea, să n-o apuce!” – le răspunde compozitorul , mai în glumă mai în serios, cârcotașilor care se grăbesc să-l așeze în galeria dinozaurilor. Și, deși viața sa mustește a povești de senzație, cele mai emoționante rămân cele legate de venirea pe lume, iar mai apoi, de “păstorirea”  Nidiei, sufletul care i-a oferit artistului cele mai nebănuite experiențe, cele mai mari bucurii. 

Zbuciumata relație a lui Horia Moculescu cu ultima sa soție a ținut, ani în șir, prima pagină a ziarelor. Printre rânduri, nu-ți era greu să descoperi, cu ochii minții de părinte,  profilul unui copil, pe cât de nevinovat, pe atât de nefericit. Iar Horia…cu o mână ..mânuia sabia războiului cu fosta sa soție, cu cealaltă își strângea la piept minunea de fetiță. Clădită în tranșee, relația tată-fiică s-a consolidat neîncetat. Astăzi Nidia este o tânără matură și talentată – așchia perfectă din trunchiul părintelui său – dar mai cu seamă,  prietena perfectă pentru cel ce i-a fost alături, în toți acești 30 de ani. Iar acum este fix acea etapă a vieții, în care copiii “întorc înapoi” ceea ce li s-a oferit, în copilărie. Din datorie, dar mai ales, din dragoste.

Necruțatoare, la adresa mamei sale, Nidia vorbește , aproape cu lacrimi în ochi, despre tatăl său, definind de fapt , prin rememorarea vieții sale, relația atât de specială care-i leagă.   O va face și în ediția de astăzi a emisiunii noastre, când cei doi – tată și fiică – vor “candida” pentru o notă de 10 în cadrul rubricii “O relație de 10”. 

Un dialog spumos, presărat cu momente muzicale, cu amintiri emoționante, nostalgie cât cuprinde și dezvăluiri în premieră – toate la ora 15, pe TVR2, în cadrul emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10” .

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : VIROPROTECT RAPID

Publicitate