… Ideea mi s-a părut interesantă. Plină de suflet. Dar cine mai are nevoie de “idei pline de suflet”, într-o lume a sufletelor pline de ură?…
Povestea istorisită pe “canapeaua românilor de 10” din emisiunea mea, o macină pe Monica Pop de ani buni. Mi-a povestit-o cu aceleași patimă și lux de amănunte și acum 20 de ani, și acum 10, si, iată, si acum, in editia de sâmbătă a “Femeilor și Bărbaților de 10”. E un vulcan de amintiri vii, această minunată Monica Pop, profesor doctor și cel mai longevin director de spital din Romania ( asta ca s-o așezăm în locul oficial, pe care-l ocupă, într-o Românie suflcată de non-valori). Și mai este și un foarte bun povestitor. Pătimaș. Empatic. Și, culmea, nu e un om al vorbelor. Monica Pop răstoarnă munți, dacă crede în cauza căreia-i devine rob. Îi răstoarnă la început cu iscusința vorbelor, apoi cu sabia neiertătoare a faptelor. Este “femeia-barbat”, cum am cutezat s-o numesc în emisiune, cu sufletul-ghem de teamă să n-o supăr…
…Dar sâmbătă am văzut o altfel de Monica Pop. O Monica Pop emoțională și emoționată, o Monica Pop ștergându-și pe furiș lacrimile, ca pe un semn nedorit al unei slăbiciuni pe care nu și-a îngaduit-o niciodată în public. Motivul lacrimilor interzise? O poveste . O poveste adevărată, spusă chiar de ea, o poveste de viață, pe care Monica Pop a trait-o aievea ; ba chiar a generat-o, intr-un fel..
Cu foarte multi ani în urmă, spre 30, la Spitalul de ochi a fost adus, de la unul din multele pe atunci orfelinate din Romania, un baiețel firav, de 4-5 ani, care se născuse fără un ochi…Și de aici a urmat un roman, care a acoperit o consistentă felie din emisiunea noastră de sâmbătă…
…Povestea Monicăi Pop a emoționat profund. Telespectatorii ne-au scris abundent, mărturisind că de mult nu li s-a întâmplat să plângă, uitându-se la emisiunile Prezentului. I-a emoționat destinul micuțului, i-a mișcat adânc gestul incredibil al Monicăi Pop și al echipei sale – acela de a-l prelua “sub aripa lor” pe micuțul nefericit, de a-i oferi, într-o rezervă de spital, căminul care-i lipsea acestuia și de a-l îmbrăca în dragostea pe care Vlad nu crezuse niciodată s-o simtă revărsată asupra lui… Vlad este acum un om matur, traversează singur greutățile vieții, marcat deopotrivă și de anii plini de cruzime petrecuți în orfelinat, dar mai ales de insula de fericire din viața cunoscută “în familia Spitalului de ochi”. Cu siguranță, nu le va uita nici pe una, nici pe cealaltă. Cum nu va uita nici felul brutal în care a fost smuls din , în sfârșit echilibrata sa viață, de mama care-l părăsise la naștere și care apăruse ca din senin, vazându-l întâmplător, intr-o emisiune de la Știrile TVR. Și nici lacrimile zecilor de părinți adoptivi, dobândiți în Spital..Și nici perioada complicată care a urmat, departe de ei….Ca psiholog acum – profesie pe care și-a ales-o – adultul Vlad, fost orfan, va ajuta destui nefericiți să-și depășească traumele sufletești. Iar pentru Monica Pop nu are decât o adresare, veșnică, perenă, atât de adâncă încât Groapa Marianelor îi stă la degetul mic : “Sărut-mâna, mamă”…
…Lângă mine, pe canapeaua inundată de lumina reflectoarelor, Monica Pop își șterge pe furiș o nouă lacrimă. Din car, vigilentul regizor Luminița Dumitrescu o surprinde și pe ecrane apare gros-planul celebrului medic, marcat de gestul care arată de fapt că în sufletul oricărui om puternic și aparent de neclinitit, se poate ascunde, de fapt, un ocean de emoții. Și de empatie. Și de iubire…
Și nu a fost numai un subiect de emisiune. Monica Pop și-a încheiat cutremuratoarea amintire cu o pledoarie. Pentru că celebrul medic nu este nicidecum o “trompetă care face gălăgie la televizor”. Ci este un om al acțiunii, care vrea să schimbe lumea, să aducă Binele în ea. Pentru ce a pledat Monica Pop, într-o sâmbătă caniculară, la TVR? Pentru înființarea , în România, a instituției “copilului de spital”, pe modelul “copiilor de trupă”, existenți în lumea militară. Pentru ca spitalele curate și performante din România să devină cămin pentru cate un astfel de micuț nefericit, zvârlit de soartă în nemernice orfelinate. Pentru ca medicii României – cei mai nobili dintre conaționalii noștri – să-și poată revărsa grija și iubirea nu numai asupra pacienților lor, ci și asupra unor copii nevinovați. Într-un fel, bolnavi și ei. De neiubire….
Notă : Celor care au ratat subiectul nostru de sâmbătă le oferim șansa de a-l viziona, accesând linkul https://www.tvrplus.ro/emisiuni/femei-de-10,-bărbaţi-de-10-44-6193
Rurbică oferită de FARMACIILE CATENA : BENESIO BEAUTYCELL
Bună ziua, doamna Marina!
Emoționant articolul dvs, la fel ca emisiunea în care ați avut-o invitată pe doamna dr Monica Pop. Ce bine ca în aceste zile în care, adeseori, emotionalul este considerat ceva desuet, mai sunt oameni care știu si pot pleda pentru adevăratele valori umane fundamentale. Cu prețuire, emoție și respect pentru binele pe care ni-l dăruiți prin emisiunile și articolele dvs! Gigi Panait