Amintiri din valiza LAMONZA

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 82. La Viena, numai ochi și (mai ales) urechi!

…Trebăluiam prin casă și deodată am auzit o muzică în surdină, venind dintr-un colț al casei în care nu aveam nicio sursă de sunete. M-am strecurat în dormitor, de unde venea muzica. Nici țipenie de om (Victor nu era acasă). Sunetele veneau de undeva  de sus, dinspre șifonierul pe care stătea tolănită, ca de obicei, valiza LAMONZA, tovarășul meu de călătorii, aflat într-o pandemică hibernare. Ciudat! – mi-am zis și m-am cocoțat pe un scaun, lipindu-mi urechea de valiza doldora de amintiri….Da! Muzica răzbătea chiar din măruntaiele valizei. Acum se distingea bine valsul vienez,  care umpluse în chip fericit, încăperea. Am dat capacul valizei în lături , decoperind la suprafață teancul de fotografii pe care mi le făcusem , cu ceva ani în urmă, intr-unul din cele mai..”muzicale” locuri din Viena : la HAUS DER MUSIC, alias “Casa muzicii”, un inedit muzeul al muzicii din capitala atât de muzicalei Austria. Despre el vă voi vorbi astăzi…

“Casa Muzicii” este situată în zona centrală a Vienei, pe o străduță pietronală aflată la mică distanță de Operă,

Haus der Musik
http://www.hdm.at/fiind găzduita de palatul istoric al arhiducelui Carol. Construită ca și turnătorie imperială, frumoasa clădire ce găzduiește muzeul a trecut printr-o serie întragă de destinații, până să ajungă la cea de astăzi. Tangența sa cu muzica a început însă abia la  jumătatea sezolului l 19lea, cand aici a locuit fondatorul și primul dirijor al Filarmonicii din Viena, Otto Nicolai. Compozitorul, ale cărui lucrări sunt populare și astăzi, în special opera comică „Nevestele vesele din Windsor”, a fost un mare admirator al lui Mozart și Beethoven. În anul 1841, el a devenit dirijor principal la Opera din Viena. La sugestia unor figuri importante ale scenei muzicale vieneze, a dirijat un Mare Concert în data de 28 martie 1842, cu întreaga orchestră a Operei. A fost începutul concertelor filarmonice, care au devenit rapid o instituție în sine. În consecință, Nicolai este privit drept fondatorul Filarmonicii din Viena și, de aceea, nu este nicio coincidență că întreaga sa arhivă este găzduită la primul
etaj al Muzeului Muzicii. De altfel, în Sala Oglinzilor sunt expuse documente referitoare la omagierile sau baghetele dirijorilor renumiţi, iar în Sala Nicolai se găseşte actul constitutiv al Filarmonicii din Viena. Tot aici veţi găsi și programul primului concert al Filarmonicii, cel din 1842, prima fotografie a orchestrei, din 1864, şi fotografiile lui Otto Nicolai, Georg şi Joseph Hellmesberger şi ale altor persoane importante care au contribuit la fondarea orchestrei.

Astăzi, la “Haus der Music”, iubitorii muzicii se pot întâlni, virtual, cu evoluția instrumentelor  muzicale ale omenirii, dar și cu marii compozitori ai planetei, fie ei de ieri sau de azi. Le pot cunoaște viața, apoi opera, dar pot arunca și o privire în viitor, unde muzica clasică cedeaza locul celei electronice. In cadrul muzeului, muzica nu este doar ascultată : asta e deja banal. Edilii muzeului au gandit lucrurile în așa fel , încat tu, vizitatorul, ești pus în situația de a “simți” muzica, de a o “vedea” și chiar de a o crea! Diverse instalații computerizate transforma, bunăoară,  partiturile clasice  în jocuri de culori, iar tu, care porți în raniță bastonul de compozitor, poți accesa aparatele sofisticate, compunând propriile partituri, cu ajutorul unor orchestre virtuale.

Țin minte cum m-am amuzat, în fața instalaţiei numită NAMADEUS, care are la bază jocul muzical al lui Mozart, KV 516f. Prin acesta, numele vizitatorilor sunt transpuse  într-o originală interpretare mozartiană. Și știți ce? “Marina” a sunat chiar foarte frumos!😉

Chiar și cei mici sunt tentați aici cu provocări potrivite vârstei lor. Bunăoară, pentru copii,  muzeul are o instalaţie virtuală, care generează un adevărat „concert zoo” : crocodilul cântă blues, broasca dansează polka şi miriapodul bate step. Și tot pentru a atrage tânar generație a fost gândit și unul  dintre proiectele cele mai noi ale muzeului :  Scările Muzicale. Scările de la intrarea în muzeu au fost transformate într-un pian interactiv:fiecare treaptă este o clapă de pian, urci una, mai cânți o notă.

Un alt punct în care țin minte că am zăbovit minute în șir, a fost zona Dirijorului virtual. Înghesuiți într-un ecran,  membrii Filarmonicii din Viena – în fapt, proiecţiile video ale acestora – se supun instrucţiunilor celor care vor să facă pe dirijorii. Cu alte cuvinte, înarmata cu bagheta pusă la dispoziția mea de organizatori, am dirijat, la rându-mi, o “orchestră adevărată” , asumându-mi criticile ulterioare ale unor  muzicieni profesionişti.

N-am putut rata nici inedita Sonosferă, o sală de pereții căreia atârnă diferite “receptoare de care-și țin lipite urechie vizitatorii, ascultând diferite tipuri de sunete. Vrei să asculți forfota din Times Square din alondon? Sau zumzetul marilor intersecții din Tokyo? Lipindu-ți urechea de receptoarele cu pricina, patrunde în tine atmosfera acestor locuri îndepărtate. Am mai reținut Valsul cu zaruri, unde, dintr-un joc interactiv de aruncat zarurile, rezultă o compoziție proprie a fiecărui vizitator care încearcă această experiența, sau Virtostage, unde,  simplele mișcările corpului tău sunt traduse în imagini colorate, rezultând  o operă multimedia individuală. Mi-am tras sufletul și mi-am bucurat inima în  sala unde se redă, periodic,  concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.

Indiferent dacă vă pasionează sau nu muzica, parcurgerea celor 5000 de metri pătrați ai Haus der Musik din Viena reprezintă  o experiență care își merită banii. Nu întâmplător, de la inaugurarea sa,  în anul 2000, și până astăzi,  peste 2, 7 milioane de persoane i-au trecut pragul! 

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/