Bombănelile Marinei Editoriale

Oare unde a nimerit votul meu? sau  Despre asemănarea dintre politicieni și pamperși?

 

Halucinante imaginile de ieri, de la televizor. 

Se instalează, iată, un serios semn de întrebare peste rezultatul votului de duminică. De acord, m-a surprins și pe mine, dar eu sunt un cetățean disciplinat, pentru care “vox populi” va rămâne întitdeauna “vox dei”. In plus, fiind un om cinstit, așa cum “mincinosului îi pare că toți din jurul său sunt mincinoși”, la fel mi se întâmplă și mie : mi-e tare greu să cred că oamenii pot fi altfel decât mine. Adică altfel decât cinstiți și corecți. De aceea am și luat multe “lepșe” la viața mea ( așa o fi pluralul de la “Leapșă”?) : pentru că am crezut în oameni și am mers “pe mâna lor”. Ca și de data aceasta.  

Prin urmare,  seara de ieri, cu încărcătura sa de știri senzaționale și imagini-martor, mi-a căzut tare greu. Ca o mâncare nepotrivită, la un prânz-eveniment, la care ai participat cu plăcere…După care, odată ajunsă acasă, stomacul s-a răzvrătit…

Asa că noaptea mea a fost aproape albă, deși gândurile ce au populat-o au fost tare gri. Si cel mai tare știți ce m-a îngrozit? Faptul că am conștientizat, odată în plus ( cochetez  cu ideea asta mai demult) că nu mai poți avea încredere în nimic și în nimeni. Ca țara e defectă. Că ești o biată barcă cu vâsle, aruncată într-o furtună ce ți-o izbește cu valurile înspumate și agresive ale minciunii, fărădelegii, înșelătoriei, umilinței, batjocurii generalizate. 

M-am dus la vot cu toată încrederea. M-a însoțit fiul meu, pe care îmi place să cred că l-am crescut un cetățean responsabil și care, la 23 de ani ai săi, umblat prin lume cât alții într-o viață, a cam înțeles de ce anume are nevoie românul , pentru a trăi precum cei spre care privim cu jind. Am votat amândoi, cu încredere, în cabine alăturate, ne-am strecurat votul în aceeași urnă și odată cu el, speranțele, ușor diferite. Ale lui – îndreptate spre un start frumos în viața de adult, ale mele – spre un final frumos al aceleiași vieți, dorit pentru părinții mei și, mai apoi, pentru mine. Amândoi însă visăm, pentru orașul nostru și pentru orașele noastre, tot ceea ce e mai bun. Și încrederea noastră în cei ce ar putea să aducă acest “tot ceea ce e mai bun”, am transformat-o , la fel ca și voi, într-o ștampilă aplicată pe numele în care credem . Parțial, ale mele și ale lui Victor au coincis, deși facem parte din generații atât de diferite… 

Acum, după toată tărășenia de la televizor ( să nu uităm că presa reprezintă, totuși,  “câinele de pază al democrației”!) , gustul amar pe care-l simt, nu reușesc să-l elimin cu toată gândirea mea pozitivă. Ochii minții îmi dezvăluie imaginea halucinantă a încăperii în care siluete încă neidentificate manipulează sacii cu voturi, călcând peste covorul de buletine ștampilate. Fiecare reprezintă un om, un munte de speranțe și de încredere…  Îl simt brusc pe al meu ( la vot, mă refer) eliminat, și el,  din “competiție”, exilat într-un coș de gunoi, alături de toate dorințele mele înghesuite în el. Îl văd înlocuit cu un altul, total opus credinței mele și deodată statutul meu de cetățean îl simt redus la zero, mă văd aruncată în ceea ce se numește “masa de manevră” . Mai contez eu, oare? În această nouă așezare a lucrurilor din urbea mea, s-a ținut oare cont și de voința mea? Nu știu de ce, dar deja încep să gândesc mult mai tolerant catre decizia  fiicei mele, plecată în lume, pe motiv că țara ei a dezamăgit-o….

    Nu stiu cum se va termina toată tevatura asta. Multe voci îi acuza pe “învinși” că nu  știu , de fapt, să piardă. Că “vânzoleala” e creată de ei, în speranța că o reluare  a votului  ar putea schimba lucrurile. Dar și mai multe voci  îi condamnă pe  “învingători” că și-ar fi ocupat fraudulos noile poziții. Dumnezeu ( care, stând deasupra și fiind vigilent și drept, a văzut tot ce s-a întămplat în aceste zile) le va rândui pe toate, sper, astfel încât fiecare cetățean din țara asta ( sau, mă rog, cât mai mulți cu putință) să reușească să-și recapete încrederea că dreptatea, cinstea și corectitudinea încă nu au dispărut din această  țară. 

…Tare complicate vremuri trăim….

P.S. Politicienii și pamperșii au un numitor comun: trebuie schimbați periodic. Și, în principiu, cam din același motiv…

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : VIRO PROTECT RAPID