Bombănelile Marinei Editoriale

…..Când îl iubești pe El, mai mult decât pe Tine

 

Aseară, după ce am ajuns la hotel, Luiza și Florin mi-au trimis, pe Mess, un mic video, făcut cu telefonul mobil. Au vrut să văd că, după plecarea mea, seara lor romantică a continuat. Dar și că tot ceea ce mi-au declarat în interviul ce a urmat frumoasei zile în care mi-au fost piloți prin Bonn și Koln, a fost perfect adevărat : după 42 de ani de căsnicie, cei doi se iubesc ca la început și transformă fiecare clipă petrecută în doi, într-o sărbătoare.

…De fiecare dată când aud propoziția “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, devin suspicioasă. Probabil că spiritul meu cârcotaș, suprapus peste eșecurile personale, mă face să fiu destul de sceptică, cand e vorba de fericirea în doi, până la adânci batrâneți. Însă de fiecare dată când întâlnesc exemple în acest sens, îmi reconsider, în mintea mea, atitudinea , îmi cer iertare, tot în gând, pentru suspiciuni și mă înfrupt cu poftă, din imaginea fericirii, concretizată în fața mea ( doar doar o fi molipsitoare!😁).
Luiza și Florin s-au cunoscut în facultate. Amândoi politehniști, ea – studentă la Energetică, el – TCM. Ea, sfioasă, din Mizil, el – copil dintr-o familie bună, dar la fel de bun și el, deloc asemeni odraslelor de bani gata, pe care îi împing în față vremurile de azi. Cupidon și-a facut datoria, și-a împrăștiat săgețile și, temperați oleacă de părinți, cei doi nu s-au lăsat până nu au spus, în anul 4 DA-ul care i-a legat, iata, pe viață. În anul 5 s-a născut și Mihai, ceea ce nu i-a impiedicat pe niciunul din ei să-și încheie, magna cum laudae, studiile.
Alegând să se separe de socri ( iată cum dragostea adevărată si dorința de a fi doar tu, îmoreună cu sufletul-pereche, te fac să renunți uneori la confort și bunăstare, pentru a o porni “de la lingura de lemn”!’) Luiza și Florin au început să-și construiască, încet, temeinic și sigur, fericirea. Drumurile vieții, dar mai ales valoarea profesională, i-au dus departe. Florin este astăzi manager la Organizația Națiunilor Unite pentru schimbările de mediu. Cu sediul la Bonn. Urmându-și sotul, Luiza își conduce de la distanță compania in domeniul ingineriei nucleare. Nu e ușor să răzbești într-o lume populată de bărbați, în care ei fac legea și se uită chiorâș la femeile care încearcă să facă performanță. Nu e ușor, nu, însă dacă o veți cunoaște pe Luiza, nu vă veți mira : 10 bărbați par a se ascunde în statura ei falnică ( silueta sa mlădie a fost , de altfel, unul din atu-urile sale, în ochii studentului Florin Vladu!) Luiza e stăpână pe situație, își conduce din apartamentul lor cochet din Bonn, colectivul din România, cu o mână de fier, cu fler, înțelepciune, tenacitate și …destui nervi! Susținerea reciprocă face însă minuni : are alături un sot minunat, care, dincolo de specialistul de nota 10 în domeniul său, este un sfetnic excelent, un partener ideal pentru necesara relaxare și …un bucătar de mare clasă! ( calitate de care tocmai m-a convins și pe mine!) . Ultima calitate și-a dezvoltat-o în frecventele perioade ale vieții sale, în care Luiza se afla , în delegație , în România. Soții povestesc amuzați despre cele două episoade în care Florin era să dea foc bucătăriei, exersându-și talentele culinare ! Însă mările învolburate călesc marinarii, așa că astăzi domnul Vladu se poate lua, cu succes, la întrecere cu master-chefii germani!
Viața familiei Vladu pare a fi o oază de echilibru și mulțumire. Pasiunea pentru profesie i-a apropiat foarte mult, chiar dacă domeniile lor se intersectează prea puțin. Însă fiecare a devenit sprijin pentru celalalt. Încruntarea dobândită la servici ( iar în cazul Luizei, acest lucru este la ordinea zilei, căci are de a face cu un colectiv…”mioritic”!) dispare ca prin minune, atunci când cei doi sunt impreună. Simțul umorului, dorința de a face petrece un timp, deși scurt, dar de calitate, fac ca Luiza și Florin să nu se plictisească niciodată, în doi. Calătoresc în jurul lumii ( atunci cand au timp) , si în jurul..casei, atunci când sunt pe fugă. Fac shopping, merg la concerte, își organizează mici festinuri romantice în doi, dansează. Și fac totul, cu aceeași poftă din studenție! Acum, Mihai, fiul lor, este deja mare, ba chiar mare-mare, este specialist în IT la City University of New York , vorbește de două ori pe zi cu părinții, pe care îi așteaptă să i se alăture, după ce vor ieși la pensie.
…pensia este însă un orizont îndepărtat pentru soții Vladu. Mai au încă munți de urnit, pariuri de câștigat. Iar de iubit, Lu și Bi ( așa se alintă cei doi! ) se iubesc cu aceeași poftă și la București, și la Bonn, și la New York, și în orice alt colț de lume îi aduc valurile vieții.

Am întrebat-o pe Luiza prin ce anume a cucerit-o Florin. “Prin bunătatea din ochii lui”, mi-a raspuns fără să stea prea mult pe gânduri, punctând, de fapt, un element care nu-mi scăpase nici mie, încă de la prima noastră întâlnire. “-Dar tu, Florin?” – l-am întrebat pe muntele de om, cu mustăcioară aproape germană, din fața mea. “Pe Luiza am cunoscut-o ca fiind o persoană foarte serioasă, ambițioasa. Dar dincolo de asta, am simțit de la început că acesta este omul lângă care vreau să îmbătrânesc..”.
Într-un interviu atipic, derulat într-un living mobilat impecabil și în jurul unei mese delicioase, (pregătită pe fugă, după o colindare de oraș de aproape o zi întreagă), le-am pus, în final, banala întrebare, legată de secretul unei căsnicii longevive și, mai ales, fericite. Abia am prididit sa le notez raspunsurile alternative : o bază solidă pe care s-a construit relația, deschiderea unuia față de celălalt si comunicarea permanentă, chiar si atunci când mii de kilometri au stat intre ei, seriozitatea cu care și-au “atacat”, întotdeauna, orice provocare, increderea oarbă a unuia în celalalt, rezolvarea în doi a tuturor problemelor ce țin de familie.
….Aseară, Luiza mi-a spus niște cuvinte pe care le-am notat, mecanic, în carnețelul de reporter, fără să zăbovesc asupra lor. De dimineață, le-am recitit. Era o mărturisire a… geloziei sale! Dar o gelozie aparte, de care orice femeie ar trebui să sufere. “Am fost toată viața geloasă…că-l iubesc pe el, mai mult decât pe mine”…

P.S. De ce apare un astfel de articol, sub genericul unor “Bombăneli..”? Pentru că, de fapt, bombăn, astăzi, la adresa toturor celor care nu reușesc să înteleagă nici în ruptul capului cât de important este, în viață, să te afli langă omul pe care-l iubești și să faci totul pentru a-i demonstra, în permanență, acest lucru..

Uscatoare rufe