banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Nici eu nu mai știu cine sunt!

De când mi-am născut ultimul copil literar, au trecut zile vreo 10. Abia astăzi are loc însă „botezul” oficial, în văzul lumii, la Târgul de carte ” Gaudeamus”. Ora 13, fixată de cei de la ” Corint” sper să nu poarte într-însa toate energiile negative ale numărului cu pricina, ci să-mi atragă în jur oamenii care mă prețuiesc sau care, pur și simplu, sunt curioși. Curioasă sunt eu însămi, apropo de cum va fi primită cartea mea. Până una-alta, reacțiile celor câțiva la care au ajuns primele exemplare sunt halucinant de controversate. Criticul Alex Ștefănescu, care-mi va face onoarea să glăsuiască și astăzi, la Târg, mi-a lăudat-o, în prefață. A scris atât de frumos, încât l-am suspectat că, din greșeală, a citit o altă carte. M-a asigurat că nu, și că, de fapt, el este un nesuferit, așa cum sunt majoritatea criticilor literari. Un critic nici nu poate fi altfel, cred eu, că de aia e „critic” și nu „lăudător”.
Fiul meu a strâmbat din nas, regăsindu-se în câteva pasaje mult prea personale. Acu’să nu credeți că un adolescent „iphone”-ist al vremurilor noastre a stat să citească o carte pentru muieri! Nu, nicidecum, dar lectura „pe diagonală” zace în ADN-ul nostru, iar legile lui Murphy te duc întotdeauna spre pasajele pe care autorul ar prefera să nu le citești!..O colegă de la TVR mi-a zis, franc: ” Și tu mai ai curajul să mai ieși pe stradă, după ce ai făcut bărbații praf? Doar trăim intr-o lume dominată de ei!” . Mărturisesc că m-a trecut un fior pe șira spinării, dar mi-am amintit ca la servici am șefă femeie, și m-am liniștit… La urma urmei, experiențele mele de viață, peste care se suprapun și ale voastre, mă recomandă să ies la război : așa, mai cu o amintire, mai cu o glumă, căci nimic nu lovește în ticăloși mai rău ca râsul”, după cum spunea Caragiale, din păcate bărbat.
Părinții au lăcrimat, regăsindu-se în niște amintiri din copilărie, ușor stânjeniți , în „moda lor veche”, că destăinui povești pe care le credeau numai ale noastre. Dar eu știu că , de fapt, au fost tușați să mai constate, încă o dată, cât de mult îi iubesc și cât de mult regret că nu le pot arăta acest lucru în fiecare zi, de dimineața până seara!
Corina Chiriac, care a plecat cu cartea mea de la Întâlnirea femeilor de 10, mi-a trimis, după două zile, un sms, spunându-mi că aproape că a terminat-o si că ” e totală”! M-a bucurat tare mult ( pe Corina o iubesc de când mă știu!) și am invitat-o să spună două vorbe astăzi. A zis că da!
Un nesuferit de la servici, la care a ajuns nuștiucum cartea mea, mi-a spus clar că „pot mai mult” și că, după ce o va citi toată lumea ( un record la care nu ar fi putut spera nici măcar Marquez, chiar și numai gândindu-ne câți analfabeți mai există printre noi! 😄) nici c-o să mă mai ia de nevastă cineva! M-am posomorât, oleacă! ….Că veni vorba, Georgică a citit-o și el ( atâta i-ar fi trebuit, să n-o facă! ) , dar, pentru că am avut grijă să-i adresez niște vorbe calde la început, n-a cutezat să zică nimic rău de ea! Ba, a venit de la Timișoara, pentru a se ascunde astăzi în mulțime, in stilu-i discret…Vreo trei prietene s-au cam stropșit la mine, că de ce le pun și pe femei la zid, în unele capitole, că ele, personal, nu se simt deloc gâsculițe și că era suficient să dau cu bărbații de pământ, nu trebuia să mă iau și de sărmanele femei! Le-am asigurat că sunt destule situații în care și noi, femeile, greșim și că o greșeală este pe jumătate iertată, dac-o recunoști! Au mai mustăcit puțin, dar au dus cartea până la capăt! ..Colegul meu de ” Femei de 10, Bărbați de 10″ – Mircea Radu, nu se pune la socoteală. Deși mi-a citit cartea, Mircea nu e „o părere obiectivă” : e atât de drăguț, de generos, de pozitiv, în general, încât el nu va avea decât vorbe bune de spus, drăguțul de el. Așa că nu-l întreb!… decât la lansare, unde l-am invitat , totuși, să mă laude puțin! ( că veni vorba, cartea lui este cu adevărat bine scrisă și merită cumpărată, la Târg, unde și-o va lansa și el, imediat după lansarea mea! ).
Un ” vedet” căruia nu vreau să-i dau numele mi-a sugerat să-i trimit cartea lui Socaciu, la Montreal, să se regăsească în ea. Mă costă prea mult transportul și apoi…ce rost are? Sunt unii oameni care nu sunt capabili să învețe nici măcar din greșeli! Il las să-și ispășească pedeapsa pe care și-a dorit-o și-l asigur că semnalele pe care le mai primesc, cu privire la neîmplinirile lui de toate felurile, nu mă bucură defel. Dar nici nu mă întristează. Mă lasă rece.
In concluzie, pendulând între laude și critici, cartea mea va fi lansată astăzi „la apă” . Corabia ” Nici eu nu mai știu cine sunt” va porni spre mările voastre, încercând să vă legene puțin sufletele printre valurile propriilor povești de viață. Uneori îmi veți da dreptate. Alteori , nu. Dar eu știu că, în sinea voastră, fiecare din voi va admite că a trăit câte ceva din cele înghesuite în cartea mea.
Deci , ne vedem la ora 13, la Standul Corint de la Romexpo, da?

img_4195

Femei de 10 pe Facebook