Bombănelile Marinei Editoriale

Mâine dimineață…începe războiul!

Fără îndoială, suntem diferiți. Și nu numai fizic. Ei spun că au ceva în plus. Noi îi contrazicem, și le arătăm destule ale noastre, pe care Ei nu le au. In ultima vreme avem destule lucruri în comun . Și nu doar butonăm telefonul la fel de des, ne facem selfie-uri și lâncezim pe Facebook, împrietenindu-ne cu toată planeta. Acestea clar ne unesc. Dar mai sunt și alte metehne comune: ne uităm în oglindă la fel de des ( chiar dacă Ei o fac pe furiș), petrecem destul timp, și unii și alții, prin magazinele de haine și cosmetice. Nu mă refer neapărat la generațiile adulte, crescute în vremurile în care nu aveai ce butona, iar prin magazine nu prea aveai de ce să pierzi vremea, ci la Noul Val, care trăiește vremuri cu totul și cu totul Altfel..
Ceea ce este sigur, este că, în principiu, ne invidiem reciproc. Deși puțini ar avea curajul să o recunoască. Lor li se pare că suntem privilegiate, răsfățate, că problemele noastre nu atârnă niciodată la fel de greu ca ale lor, că viața noastră e, de fapt, un slalom printre magazinele de fashion, saloanele de cosmetică și sălile de fitness, discret asezonat, eventual, și cu ceva timp petrecut ca gospodine. La rândul nostru, Noi trăim cu sentimentul că globul pământesc ne apasă pe umeri și tot zbuciumul vieții de zi cu zi ni s-a adunat în cârcă. Îi invidiem chiar și pentru că stau la servici mai mult decât noi, căci știm foarte bine că în timpul acesta Noi avem de bifat casă, masă, piață, copii. Plus serviciul, firește. Dezvoltare personală? Rar mai e timp pentru așa ceva. De aceea ne este atât de greu să le tolerăm grimasele, la venirea acasă. Micile noastre răzbunări sunt plecările de scurtă durată, care generează schimbul de roluri: Ei devin, pentru o oră-două, Noi. La întoarcere, îi găsim, de regulă, epuizați: locuința întoarsă cu susu-n jos, copiii flămânzi, murdari, nedormiți și cu lecțiile nefăcute. Răsuflă ușurați, dar n-ar recunoaște în ruptul capului cât de greu e să fii, chiar și numai pentru câteva ore, femeie. Nu avem cum să le transferăm însă calvarul ciclului lunar, nici supliciul celor 9 luni de sarcină , și nici durerile facerii. Aici trebuie să ne creadă pe cuvânt..
Din perspectiva noastră, Ei sunt setați de Mama Natură pentru a trage mâța de coadă. Noțiunea de “stâlp al casei” s-a perimat demult. La o analiză atentă, mai stâlp e femeia decât bărbatul, nu-i așa? Cel mai corect proverb din înțelepciunea populară este cel care așează câte una din noi în spatele fiecarui bărbat de succes. Dar ei n-ar recunoaște asta. Sau poate o recunosc, în sinea lor, dar e sub demnitatea lor să împartă gloria cu cineva. Dimpotrivă : Ei sunt cei grozavi, Ei împing Lumea înainte, iar noi…la cratiță, la șmotru, la curul copiilor, trăgând pe Planetă sacoșele din care se ițesc firele de ceapa verde sau frunzele de țelină..
Desigur că există și excepții, nu se poate fără ele! Există bărbați care idolatrizează femeile de lângă ei, există femei de succes, care au reușit să evadeze din Universul strâmt pe care ni-l alocă rutina societății. Există destule case în care bărbatul e femeie și femeia e bărbat. Până la urmă, suntem egali sau nu?… Dumnezeu știe! Eu zic că vom fi egali atunci când tot ce fac ei, vom putea face și noi. Și viceversa. Iar deocamdată…pe Ei îi aducem pe lume Noi, și nu invers!

De mâine dimineață, pe TVR2, la ora 10,10, declanșăm ostilitățile : două armate, puse față-n față, își vor putea preciza deschis punctul de vedere. Lucruri pe care evităm să le spunem acasă, le vom spune la televizor. Vom vedea cât de diferit sau asemănător este felul în care privim, fiecare din noi, ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru.
Femei de 10, Bărbați de 10″ va fi locul de întâlnire cu micile și marile probleme ale vieții de zi cu zi, dar și cu Mircea Radu și cu mine – care vă vom fi gazde, în fiecare zi. Pregătiți-vă armele, armurile și..fiți-ne telespectatori de 10!

Femei de 10 pe Facebook