În editorialul de săptămâna trecută, „Dragoste, cunoaştere şi comunicare”, spuneam că într-o iubire autentică nu e nevoie de iluzii , dar este nevoie de cunoaştere. A mea şi a celuilalt. Ce trebuie să ştim pentru a construi o iubire, o prietenie sau o colaborare profesională?
Da, şi iubirea se construieşte! În opinia lui Jacques Salomé, renumit psiho-sociolog francez, autorul metodei E.S.P.E.R.E. (Energia Specifică Pentru o Ecologie Relaţională Esenţială), în orice relaţie sau în orice încercare de comunicare există cel trei protagonişti: EU, TU şi legătura dintre noi, RELAŢIA.
Relaţia este o entitate separată cu valoare proprie, care necesită să fie alimentată, trăită şi menţinută. Aceasta înseamnă să verificăm dacă ceea ce este bun pentru unul dintre parteneri sau pentru amândoi este bun şi pentru relaţia în care ei se află. Pare la mintea cocoşului, dar marea majoritate a oamenilor nu văd relaţia. Fiecare îl vede pe celălalt dacă îl priveşte cu atenţie, se vede pe sine dacă priveşte într-o oglindă, dar nu vede relaţia, fiindcă ea nu este vizibilă. Relaţia trebuie gândită.
Pasul următor este că trebuie cultivată – exact ca o floare: pusă la lumină, udată periodic, tratată de paraziţi etc. Dacă nu o îngrijim suficient, relaţia se ofileşte şi… moare. Atunci să vezi justificări! De obicei, vinovatul este celălalt. Alteori, mai rar, de vină sunt împrejurările: „ochii care nu se văd se uită”, „trebuia să aleg între el şi carieră”, „s-au opus ai ei”, „maică-sa ne-a otrăvit căsnicia”. Alteori, vinovată este fatalitatea: „N-a fost să fie!” sau „Aşa a vrut Dumnezeu”. Am văzut şi situaţii în care perdanţii dădeau vina pe întâmplare: „N-am avut noroc!”. Adevărul este că au neglijat relaţia dintre ei – fie unul, fie celălalt, fie amândoi. Nu au cultivat-o. Nu au îngrijit-o.
Ce înseamnă să cultivi o relaţie? Prin metoda ESPERE, Salomé ne propune o soluţie pentru a ne construi şi menţine o relaţie sănătoasă pornind de la felul în care comunicăm, cel care de multe ori întră în ceea ce denumeşte el sistemul SAPPE. Trecerea de la acest sistem la metoda ESPERE înseamnă a trece de la opoziţie şi de la a fi dominat la confruntare ţinând cont de următoarele exigenţe:
- a confirma punctul de vedere al celuilalt („da am ascultat punctul tău de vedere, înţeleg cum te simţi când……..);
- a ne exprima clar punctul de vedere (… dar eu consider că…”);
- a pune în comun felul în care resimţim situaţia, ceea ce ne imaginăm şi valorile noastre personale;
- a lua o decizie personală, neinfluenţată de dorinţa de a-l menaja pe celălalt.
Aşadar, a cultiva o relaţiei nu înseamnă a face compromisuri, a te mistifica, a menaja imaginea celuilalt cu preţul minciunii prin omisiune („Decât să-l pierd, mai bine nu-i spun că nu-mi place cum s-a purtat cu mine”).
Bineînţeles, sfaturile de mai sus sunt valabile pentru persoanele care vor să aibă o relaţie de cuplu sănătoasă, nu una infantilă. Pentru asta, trebuie evitate greşelile de mai jos.
Ameninţările. Ele pot fi directe sau indirecte, reale sau imaginare. Ameninţările frânează vitalitatea persoanei, controlează imaginaţia şi tot ce ţine de partea iraţională din viaţa ei. Ele contribuie la întreţinerea dependenţei, lipsei de iniţiativă şi limitează libertatea de alegere. De exemplu: „Dacă mâine nu-mi înapoiezi banii, o să vezi ce ţi se va întâmpla!”.
Devalorizările, descalificările. Se folosesc pentru a-l răni pe celălalt prin judecăţi de valoare şi/sau pentru a determina o schimbare în comportamentul lui. Ele se pot adresa şi propriei persoane atunci când ne trimitem mesaje negative; ies în evidenţă ca dubii sau senzaţia de a fi mai neînsemnat decât ceilalţi. De exemplu: „Nu eşti bun de nimic!”. Devalorizările sunt legate de obicei de comparaţii. De exemplu: „Tu nu eşti în stare să câştigi la fel de bine ca…”.
Culpabilizarea. Încearcă să lase pe celălalt să creadă că este responsabil de stările noastre afective mai ales când este vorba de suferinţă. Ea este legată de reproşuri şi încearcă să menţină dependenţă. De exemplu: ”Am să înnebunesc cu atâtea întrebări”; „Mă omori cu neîncrederea ta!”.
Şantajul. El este o judecată de valoare ce include o ameninţare, de cele mai multe ori imaginară. Este tentativa unei persoane de a impune sau influenţa comportamentul celuilalt care se opune alegerilor sau dorinţelor lui, întreţinând raporturile de forţă dominator-dominat, funcţionând doar dacă noi îl acceptăm. Exemplu: „Dacă nu mergem la nunta asta, o să mă supăr foarte tare”.
Aceste fenomene au ca efect menţinerea relaţiilor de dominare, amplifică raportarea la un model ideal, limitând astfel capacităţile proprii, creând dependenţe, lipsă de iubire şi de încredere în sine, violenţă sau reacţii agresive. Ele reprimă sentimentele şi dorinţele. Din păcate, se întâlnesc frecvent în comunicarea noastră în familie, la şcoală sau în instituţiile publice; ne împiedică să ne afirmăm, să ne exprimăm opiniile clar şi cu încredere, produc frustrări şi teamă.
Idealul pentru funcţionarea corectă a unui cuplu este relaţia sănătoasă, care respectă „regulile de igienă relaţională”, cum le numeşte Jacques Salomé. Dar responsabilitatea pentru a dezvolta o astfel de relaţie aparţine în egală masură fiecăruia dintre cei doi parteneri. „Ca să iasă cu scandal, e nevoie de doi nebuni”, spune o vorbă din popor. Ca să existe o relaţie sănătoasă e nevoie de doi oameni responsabili, spun eu. Adeseori ne justificăm acţiunile reprobabile prin faptul că şi ceilalţi se comportă la fel. Aşa cum am arătat în „Tu nu eşti de vânzare”, o astfel de atitudine este mai aproape de adaptarea pasivă la mediu, proprie animalelor, decât de activitatea de schimbare a acestuia, specfică fiinţelor umane.
Schimbarea începe cu noi. Dacă nu-i putem schimba pe cei din jurul nostru, putem schimba modul în care noi ne relaţionăm cu ei. Acum ştim: relaţia sănătoasă este aceea în care există cereri clare, propuneri deschise, invitaţii, refuzuri, stimulări, entuziasm, proiecte şi vise; este o relaţie unde sunt evitate judecăţile de valoare, etichetările, culpabilizarea, unde se vorbeşte cu celălalt şi nu despre celălalt.
Toate acestea le puteţi învăţa, dacă vreţi să aveţi o viaţă de calitate. Ţineţi minte, dragi cititoare: responsabilitatea este la cel care ştie, nu la ignorant. Acum, că ştiţi despre ce e vorba, mingea se află la voi. Sunteţi la serviciu!
Comentează