Cuvântul “urâte” e, desigur, o intenționată exagerare. Menita doar ca sa vă atrag atenția, în spiritul Legii nescrise a presei ( nu numai) scrise: “Titlul vinde opera”. Editorialul meu nu se referă neapărat la femeile hidoase. Caci, după cum glumește ilustrul anonim, “nu există femei urâte, ci numai bărbați… care nu au băut destul”!😁
Rândurile de față se referă , așadar, la femeile “comune”. Obișnuite. La acele femei care toată viața au stat cuminți, în banca lor, care “posedă” un chip banal și un fizic deloc iesit din rând. Am în vedere așadar femeile care nu pătrund în bătranețe înghițind noduri și împiedicându-se de amintiri. Mă refer la femeile care nu și-au petrecut toată viața privindu-se disperate în oglinzi, care nu au fost obsedate de diete crunte, care să le aducă trupul la acea ecuație a perfecțiunii : 90-60-90. Se vor simți vizate de rândurile mele femeile care nu s-au dat peste cap pentru a se alinia ultimelor trenduri ale modei, care nu au trăit doar pentru a smulge Oh-uri și Ah-uri admirative în jur, focusate pe a sfărâma inimile bărbatilor cu frumusețea lor răpitoare.
Toate aceste femei – “banalele” , să le zicem, cu scuzele de rigoare – ele sunt, de fapt, cele mai fericite. Ele nu resimt atât de dramatic trecerea anilor. Pe trupul lor, ridurile se încolonează in mod firesc, celulita se instalează pașnic, kilogramele se adună fără a crea drame, părul încărunțește la vedere și ochelarii se instalează pe nas cu nonșalanța cu care se așează cloștile pe ouă. Femeile banale nu intră în panică atunci când sânii li se apropie de buric, nu se pierd cu firea văzând cum gușa devine un fular de care nu pot scăpa nici vara; monturile le lasă reci, căci oricum tocurile de 12 cm și sandalele ultradecupate n-au făcut niciodată parte din ADN-ul lor. Ele nu suspină la vederea rezultatelor analizelor, și nici atunci când masculii feroce ai Planetei trec indiferenți pe lângă ele. Caci ele s-au obișnuit, încă din tinerețe, ca bărbații să le bage în seamă doar pentru a le parca mașina sau a le spăla parbrizul. Au și ele unul acasă ( bărbat, nu parbriz!), câștigat cu greu și se roagă la toți sfinții să nu fie părăsite tocmai acum, la bătrânețe, pentru alta mai tânără.
Femeile deloc frumoase îmbătrânesc liniar și fără hâc-uri, găsindu-și fericirea în făcutul zacuștii pentru la iarnă, în gestionarea nepoților și sesiunile de bârfă cu vecinele de bloc. Le e și lor dor de tinerețe, dar nu pentru că aceasta ar fi fost într-atât de spectaculoasă, ci pentru că atunci nu le dureau șalele, le încăpeau rochiile din șifonier și aveau ceva mai mulți bani. Pentru “nefrumoase”, a îmbătrâni este o etapă ca oricare alta a vieții, ea nu generează drame, nu conduce spre înfometare, îndeamnă la bisturiu și mai ales, nu duce la sinucideri.
În schimb pentru divele răpitoare, trecerea anilor este arma letală a Destinului, pe care acesta o îndreptată nonșalant asupra frumuseții lor. Invidia pentru viața plină de satisfacții pe care le-au asigurat-o chipul angelic și trupul impecabil, se transformă, la un moment dat, într-un șir al compătimirilor pentru felul “cum au ajuns”.
Nu-i ușor să îmbătrânești când ești frumoasă, ba e chiar foarte complicat. Îți trebuie nervi de oțel să-ți accepți ridurile, celulita, ochelarii, firele albe, colăceii de pe abdomen; te scot din minți mușchii care refuză să-ți mai țină ferm posteriorul cu care ai îmbolnăvit atâția bărbați , sau sânii de la care au supt speranțe armate întregi de admiratori. Rândurile acestora din urmă se subțiază, încet-încet, și devine un adevărat supliciu, fiecare bărbat care trece pe lângă tine fără să-și întoarcă privirea. Ca un pumnal în inimă recepționezi șoaptele răutăcioase ale “binevoitorilor” din jur, surprinse cu coada urechii : “Nu mai e ce-a fost!”…. Lupți din răsputeri pentru a-ți păstra tinerețea fără bătrânețe, cauți rețete miraculoase, plătești, suferi, speri, sfârșind însă prin a deveni ridicolă, căci lumea e rea, iar tu nu te poți pune contra curentului, căci te vei trezi , de fapt, contra ei..
Îmbătrânești, da, iar urâtele se simt, în sfârșit…răzbunate! Pentru că, iată, Timpul v-a adus la un numitor comun, oglinzile vă spun aceleași cuvinte și singurele lucruri care vă mai despart, au rămas amintirile..
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : LAXANATUR TRIPHALA
Comentează