Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din ..valiza LAMONZA. Episodul 66. Prin măruntaiele unui …furnal! 

 

Astăzi, am găsit în valiza mea LAMONZA, aflată în hibernare “pandemică”, o amintire inedită. Vă voi vorbi despre una din cele mai  neașteptate destinații turistice , pe care le-am “cucerit” nu foarte demult.
Dați-mi voie să încep cu o întrebare : Poate deveni un furnal, obiectiv turistic? ( Da, da, mă refer fix la acel  furnal, care reprezintă componentă de bază a unei uzine siderurgice! ). Vă uitați lung la mine? Ei bine, răspunsul vi-l dau tot eu : DA! Poate! Iar pentru  mine chiar a devenit!

Mă aflu la Luxemburg, în documentare pentru unul din jurnalele mele de călătorie. Intr-una din cele 7  zile, petrecute în capitala unuia  dintre cele mai mici state din lume, programul stabilit de Oficiul National de Turism din Luxemburg a prevăzut o vizită, ușor atipică : la Belval – fostul centru industrial de referință al Marelui Ducat. În povestea dezvoltării economice a Luxemburgului, industria oțelului este personaj principal. Iar povestea începe, cu “a fost odată”, referindu-se la vremurile străvechi, când încă aceste locuri erau acoperite de o pădure stufoasă. Prin 1840, în adâncurile zonei au fost descoperite importante zăcăminte de minereuri, iar de aici și până la impresionantele uzine siderurgice, nu a mai fost decât un pas. Oțelul produs la Belval a ajuns în cele mai diferite colțuri ale Planetei, ba chiar și în Cosmos : navetele spațiale foloseau oțel produs la Belval, cum tot același oțel a intrat și în compoziția celebrilor zgârie-nori ai Emiratelor.

În anii ‘40 ai secolului trecut, Luxemburgul se lăfăia pe poziția 6 din topul celor mai mari producători de otel din lume. De altfel, celebra companie luxemburgheză ARBED, creată încă din 1911, a stat la baza actualei celui mai mare producător de oțel din lume, compania multinațională Acerlor Mittal, cu sediul la Luxemburg.

Dar iată că mileniul trei s-a apropiat cu pași repezi de zona Belvalului, tehnologiile au evoluat spectaculos și, în 1997, uzina de la Belval și ale sale clasice furnale au încremenit pentru vecie. 120 de hectare au devenit brusc disponibile și mii de oameni au rămas fără servici. Pentru a rezolva această neplăcută problemă, Guvernul luxemburghez a organizat un concurs național , aș zice eu “de imaginație”, scopul final fiind acela de a identifica soluții cât mai înțelepte pentru a transforma vechiul sit industrial, dându-i o nouă utilizare. Se urmărea nu numai crearea unor locuri de muncă pentru cei rămași cu ochii-n soare, prin închiderea uzinei, dar și a unor posibilități de recreere, divertisment și shopping pentru populația din zonă.


….Vizita grupului nostru la Belval îmi amintește oarecum de vizitele de lucru ale lui Ceaușescu, pe care le vedeam alb-negre , la televizorul adolescenței mele. Un cârd întreg de gazde s-au mobilizat în jurul nostru, întrecându-se în a ne arăta fostele hale industriale, transformate în săli de conferință, expoziții, biblioteci, mega-săli de concerte ( apropo, într-una din aceste săli urma să concerteze, peste câteva zile, celebrul Sting!). Totul este elegant , rafinat, viziunea unitară a arhitecților a făcut, dintr-un spațiu anost, un exemplu de dat tuturor celor care se intreabă cum poate fi valorificată o uzină căreia i s-a pus lacătul..Vizita noastră “de lucru” culminează cu expediția în jurul unui furnal adevărat. Cu o cască de protecție portocalie – care înlocuiește, pentru o jumătate de oră, pălăria personală de fare aproape niciodată nu mă despart – îmi pun la încercare condiția fizică, urcând sute de trepte, pe scara metalică exterioară ce înconjoară , rotindu-se, în jurul lui, furnalul de altădată.

“O binevenită lecție pentru copii!” – îmi zic, in momentul în care mă depășește un cârd de caschete similare, mult mai joase decât a mea și de sub care cotcodăcește zgomotoasă, o întreagă clasă de prichindei. Ghidele noastre îmi confirmă succesul de care se bucură, din punct de vedere “turistic”, acest obiectiv : numai anul trecut, bunăoară, furnalele de la Belval au fost vizitate de 70.000 de oaspeți! Să vă reamintesc că populația țării este de nici 600.000 de locuitori?!?.. Sau ppate să vă vorbesc despre  “Festivalul furnalelor” – un mega-eveniment desfășurat în fiecare lună iulie și ale cărui concerte și work-shopuri adună în jur de 12.000 de participanți din Luxemburg și din țările vecine? 

….Acu’, sper că vă dați seama că anul acesta, din cauza nesuferitului virus, Festivalul a fost anulat…

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/ 

Publicitate