Cum probabil ati observat, în multe din emisiunile noastre reușim să le facem câte o bucurie unor nefericiți, poposiți pe canapeaua din decor. Poveștile lor sunt atât de emoționante, încât pur și simplu devine imposibil doar sa le multumim, în final, pentru prezența în emisiune sau…să le dedicam o banală “melodie preferată” . Așa că încercăm să-i “trimitem acasă” cu o amintire “palpabilă” : un plic cu bani, o bicicletă, un munte de hăinuțe și jucării, etc. Nu ne suspectați pe noi, în toate aceste fapte bune. Nu suntem nababi ( nu uitați că lucrăm într-o televiziune publică!) si nu ne dau afară din casă banii. Eventual, doar dorința de a ajuta. Și o facem, cu ajutorul unor semeni generoși. Nu, nici aceștia nu se găsesc pe toate drumurile. Iar acum, în vreme de pandemie, situați e chiar cenușie, aș spune….
Uneori, alerg după un sponsor, mai mult decât dupa toți invitații sezonului la un loc. Iar când îl prind, am parte de cele mai diferite atitudini. Unii mă ascultă atenți, după care îmi cer un timp de gândire – chipurile “trebuie să se consulte cu colegii din conducerea companiei”. În 90 la suta din cazuri, dispar precum măgarii în ceață. Nu-mi mai răspund la telefonul pe care, cu siguranță, l-au salvat , prevăzători, în mobilul lor.. Și nici nu mă mai sună, deși la încheierea primei convorbiri primesc , fiecare dată, asigurarea că voi fi sunată în câteva zile….
Să vă povestesc însă despre ceilalți, 10 la sută. Generoșii. Cei gata să împartă din preaplinul lor celor nevoiași, ale căror istorii încerc să le rezum în cât mai puține, dar emotionante, cuvinte, prin telefon.
Cei la care mă refer, sunt oameni pentru care am toată considerația. Care mă impresionează și mă fac să cred că altruismul mai zace încă pitit în ADN-ul unor români. Însă și generoșii se împart, la rândul lor, în două categorii : unii îmi cer o sută de informații. E firesc – veți zice voi : un ban câștigat prin muncă cinstită nu poate fi aruncat pe fereastră : trebuie cheltuit cu cap și doar în direcții înțelepte. Deci , concluzionând : e firesc ca “generosul” să afle mai întâi, cât mai multe detalii despre personajul pe care urmează să-l ajute. Lumea e plină de șarlatani, de aceea e bine să fii prudent. Dar nu! Întrebările care mi se pun, nu sunt legate nicidecum de amărâtul căruia urmează sa-i pună Dumnezeu mâna-n cap! Sunt întrebată… când e emisiunea? la ce oră se difuzează?dacă e o audiență satisfăcătoare în acel tronson orar? dacă emisiunea se dă in reluare? dacă n-ar putea apărea chiar el, binefăcătorul, pe scenă, pentru a-i oferi plicul/darurile? dacă îl las să și spună căteva cuvinte? dacă se va menționa numele companiei? de câte ori? și cum? …..O generozitate în pași de…marketing aș spune. Dar banii n-au miros si, la urma urmei, inșii cu pricina urmează să ajute un nefericit. Așa că, răspund răbdătoare la toate întrebările, încercând să fiu, la rându-mi, cât de generoasă mă lasă să fiu legile audiovizualului….
Există însă o categorie aparte de binefăcători. Ei mă ascultă cu răbdare și empatie, minunându-se sincer, la telefon, atunci când aprofundez drama celui pe care dorim să-l ajutăm. În momentul în care însă încep, din proprie inițiativă, să ofer detalii legate de “împachetarea” momentului respectiv ( când, la ce oră, cum urmează să anunț numele sponsorului, – toate cele de mai sus! ) aceștia mă opresc elegant și-mi spun : “Nu au importanță aceste amănunte! Mă bucur să-l pot ajuta pe acest copil/om sărman!”. Nu insistă nici să ofere personal , în emisiune , darul promis ( “Nu-i nevoie,doamna Almășan ! Poate sa-l ofere asistentul dvs!”) , iar când întreb cum doresc să anunț numele “donatorului”, mi se răspunde : “Cum doriți dvs; dacă puteți spune, spuneți, dacă nu, nu e nevoie! Important este să-i fie de folos invitatului dvs”. Astfel de atitudini mă pun în încurcătură. Uneori mă întreb dacă nu am greșit numărul și cineva se ține de farse, și nu mă liniștesc decât atunci cand, în ziua emisiunii,la Poarta Pangratii sosește soferul de la firma respectivă și ne aduce plicul cu bani sau cadourile cu care urmează să ne surprindem invitații… Toată admirația mea, pentru această firavă categorie de “generoși fără pretenții”, pentru acești oameni cu suflet mare, pe care necazurile semenilor lor nu-i lasă reci. Și care n-o fac pentru glorie, ci doar pentru a ajuta. Ei vor suplini “gaura din contul firmei” niciodată cu regrete, ci cu bucuria de a face o faptă bună.
…Voi încheia acest editorial, adăugând emoției mele reale, un înțelept citat din Talmud : “Cel care dă, nu trebuie să-și aducă aminte, iar cel care primește ,nu trebuie să uite.”
P.S. Astăzi, la emisiunea de la ora 15, veți avea ocazia sa vedeți un astfel de gest de generozitate : auzind povestea sărmanului Robert, Irina Stăncescu, patroana brutariilor “Pain Plaisir” a spus pe loc DA! Felul inedit în care Irina a ales să-și surprindă micuțul “beneficiar” al generozitătii sale vă va impresiona, sunt sigura!
Rubrica oferită de : FARMACIILE CATENA – BENESIO BEAUTY CELL
Comentează