Există , în viață, lucruri pe care nu le vei înțelege decât după ce “te frigi” sau după ce mergi la risc. Fix acest “risc” sau acele greșeli făcute ne ajută să devenim ceea ce suntem. Da, eșecurile noastre ne îngenunchează, dar ne și ajută să ne formăm.
Și este foarte adevărat că sunt rare cazurile în care ascultăm de sfaturile celor din jur. Chiar dacă le cerem, sfârșim prin a face tot cum vrem noi. Eu, personal, mi-am iubit fostul soț și am vrut din toată inima ca relația noastră să funcționeze, deși nu eram predestinați unul altuia. Și chiar dacă, poate, mariajul nostru era, de la început, sortit eșecului, dacă nu aș fi trecut prin el, nu aș fi înțeles multe lucruri extrem de importante:
1. Am învățat că pot trăi alături de cineva
Până la a mă mărita, nu am fost niciodată implicată într-o relație de lungă durată. Nici nu am crezut să pot acest lucru, și poate din acest motiv m-am și măritat, în grabă, cu cine nu trebuia, chiar dacă îl iubeam. Și mi-am dovedit că pot. Că sunt în stare să-mi împart cu cineva traiul. Că pot construi viața, alături de alta persoană.
2. Am învățat că însemn ceva
Înainte consideram că nu sunt bună de nimic și fostul meu partener profita de acest lucru. Ori de câte ori ne certam , el îmi puncta neajunsurile. Dacă nu m-aș fi căsătorit cu bărbatul nepotrivit, nu aș fi fost pusă în situația să mă descurc singură, cu un copil în brațe. Nu aș fi înțeles cât valorez, întrebându-mă, mereu și mereu, oare cât de importantă sunt? Însă atunci când totul în jurul tău se năruie, nu ai de ales: trebuie pur și simplu să cauți soluții și abia atunci îți dai seama de valoarea ta.
3. Am înțeles că sunt capabilă să-mi port de grijă
Nu mă înțelegeți greșit: este bine să ai întotdeauna pe cineva alături. Mi-aș fi dorit și eu să am lângă mine un bărbat, însă, iată, căsnicia mea nu a funcționat, ceea ce m-a învățat că mă pot descurca și singură, chiar dacă foarte greu. Și chiar dacă am fost nevoită să apelez la ajutorul celor din jur.
4. Am înteles că nu mai am nevoie
Aveam o părere mult prea bună despre fostul meu soț. Însă, după cum s-a dovedit mai târziu, lui nu-i păsa deloc de mine. Acum am ajuns în situația de a spune că nu mai am nevoie de nimeni. Dacă un bărbat se dovedește a fi grobian, ciudat sau nepotrivit mie, renunț urgent si nu mă mai întâlnesc cu el. Merg mai departe. Nu mai accept chiar tot ceea ce-mi iese in cale. Eu vreau ce e mai bun pentru mine și sunt dispusă să aștept, pentru că, pur și simplu, nu mai sunt disperată să am pe cineva alături.
5. Am înteles că sunt suficient de puternică, pentru a-mi crește singură fiul.
Sincer, nu am crezut niciodată că voi fi în stare de acest lucru. Aveam o vecină – mamă singură – care se descurca perfect și pe care o admiram, dar niciodată nu am crezut să reușesc și eu. Și iată că mă descurc. De câțiva ani buni, deja. Căsătorindu-mă cu persoana nepotrivită, am înțeles că “niciodată” este un termen periculos. Din motiv că, de cele mai multe ori, avem o reprezentare greșită a unor lucruroi și situații. Totul se petrece însă în mintea noastră.
6. Acum am înțeles de ce fel de om am nevoie lângă mine
Divorțul m-a învațat că, de fapt, nu știam să apreciez corect oamenii. Da, “chimia” este importantă, dar este nevoie și de reciprocitate. Valorile mele nu coincideau cu cele ale soțului meu . Am înțeles că am fost extrem de superficială în alegerea mea. Acum lucrurile stau cu totul altfel.
7. Am înțeles că trebuie să fiu mult mai răbdătoare
Fiecare om are neajunsurile lui. Eu, de exemplu, sunt lipsită de răbdare. Iar divorțul m-a ajutat să corectez acest lucru. Am înțeles că, de multe ori, pun prea multă presiune pe cei din jur. Deși, uneori, acest lucru este atât de necesar…
8. Am învățat că nu pot fi mereu ideală
Sunt o persoană extrem de autocritică. Aș putea vorbi ore-n șir despre lucrurile pe care le pot schimba , în bine, în ceea ce mă privește. Dar divorțul și creșterea, de una singură, a fiului meu, m-au învățat că nu trebuie să mă chinuiesc să fiu mereu perfectă. Cu toții învățăm din greseli și ne perfecționăm treptat.
9. Am învățat că-mi pot construi o viață alături de o altă persoană
M-am simțit de multe ori jenată că, din cercul meu de prieteni, eu sunt singura care, probabil, voi rămâne mereu nemăritată. Mă obseda acest lucru, aproape că devenise țelul meu major. Dar acum, la câțiva ani după divorț, sunt pregătită pentru o relație adevărată. Am învățat să trăiesc, de una singură, o viață fericită și implinită, deci…. este momentul să-mi găsesc un partener de nădejde!
Sursa : creu.ru
Comentează