„Fericirea este în interiorul tău!” Desigur. Spune-i asta unui om care și-a pierdut singurul copil, în urma unui accident de mașină. Spune-i asta unui om care și-a pierdut sufletul pereche între două bătăi de inimă. Spune-i asta unui om care și-a pierdut agoniseala și munca de o viață. Spune-i asta unei femei care a fost violată cu brutalitate de niște monștri ce poartă nume. Spune-i asta unui bărbat care a fost dat afară de la serviciu, și-a pierdut statutul, casa și familia și a ajuns un umil cerșetor. Spune-i asta sinucigașului ce își pregătește cu migală funia ce îl va dezlega de viață. Într-adevăr, fericirea este în noi. Uneori însă, nu mai avem nimic în noi. Suntem goliți de orice emoție și trăire. De orice sclipire și frântură de gând. Și atunci unde sa mai căutăm? Unde sa ne uităm? Atunci ne vom ruga la Dumnezeu. Pentru că cei care îl uită pe Dumnezeu se uită și pe ei și, automat, uită fericirea. În momentul în care îl vom (re)descoperi pe Dumnezeu în noi, atunci vom găsi și pârghia de speranța de care ne putem agăța. Atunci vom primi și gândul cel bun! Întotdeauna!
Comentează