Ea și El

Logodna cu inel de ceapă

Am recunoscut deja ca nu știu să gătesc. Dar am, totuși, câteva specialități la care nu mă întrece nimeni: supa de lacrimi, terci de speranțe, chisăliță de inimă, talmeș-balmeș de iubiri și salata de fructe oprite. Meniul la care jur că mă pricep nu e grozav de divers, dar prezintă avantajul ca nu îngrașă deloc, dimpotrivă. În plus, mâncărurile sărate cu lacrimi pică greu la orgoliu, dar hrănesc ceva de speriat imaginația și forța artistică!

Kebab și pretenții
Pe unele le-am gătit singură. Pe altele le-am comandat de bună voie. De exemplu, câțiva ani la rând, am pornit spre Balcic ori de câte ori mi-a fost îngăduit să evadez. (Ori de câte ori iubitul meu ciudat nu s-a răzgândit în ultima clipa, lăsându-mă ca pe-o proastă cu bagajele și visurile în fața unei benzinării cu mutra galbenă și miros înecăcios.) M-am iubit cu alesul – nu prea bine ales – al acelor vremi în aspre cearșafuri bulgărești, am dat de dușcă rachiu arzător, am devorat tristeți comestibile și mâncăruri imbuibate de damfuri picante. Și mi-am pârlit inima într-o poveste în care înflăcărarea era, nedrept și dureros, mai mult a mea. De pe vremea excursiilor mai la sud de Vama Veche am învătat pe dinafară nu doar culoarea turcoaz a mării de dincolo de Cap Caliacra, dar și rozaliul parfumat al ardeilor umpluți cu brânză, asortat cu aroma irezistibilă a iubirii mele furate. Fuioarele fierbinți care se ridicau din corabioarele de ceramică îndesate cu Kavarna-kebab se cocoțau obraznic spre cerul Cadrilaterului, așa cum se ridicau mereu pretențiile partenerului meu: iubește-mă fără să mă deranjezi, acceptă-mă așa cum sunt, căci nu mă voi schimba niciodată pentru tine, dă-mi mie toate pernele din pat, lasă-mă să te mint, să te înșel și să te uit când mi se face chef să nu-mi amintesc, fiindcă așa sunt eu, imprevizibil, năvalnic, sălbatic…

Ți-am dat un inel
La mesele pe care le luam împreună… CITEŞTE MAI DEPARTE PE revistatango.ro

Femei de 10 pe Facebook