banner marshal garden
Ea și El Legea e de partea ta

Povești reale despre concedieri ilegale

Astfel cum v-am promis anterior, va voi povesti câteva cazuri de litigii de muncă, în care am reprezentat angajații cărora li s-au încălcat drepturile de către angajatori, au fost concediați ilegal sau au fost sancționați cu încălcarea legii.
În ultimele luni am fost solicitată să reprezint mulți angajați în proceduri disciplinare la care erau citați de către angajatori de marcă, din partea cărora mă așteptam la un minim de respect al legislației. Din contră, cu cât sunt mai importanți la nivel național, ca să nu zic mai mult, cu atât încălcau drepturile angajaților, și desi întreaga ședință era înregistrată cu acordul părților, nu mare mi-a fost mirarea să fiu personal amenințată, să se urle la mine sau să fiu jignită de către administratori sau acționari. Credeți că m-a intimidat cineva? Niciodată! Am ajuns să îi dau afară din propria sală de ședințe, am chemat Poliția, Inspectoratul Teritorial de Muncă, am formulat plângeri penale, poate data viitoare nu vor mai încerca astfel de tertipuri. Mai mult, au țipat la clienții mei, le-au cerut demisia, i-au amenințat, au trântit, au spart etc. Nu am permis niciodată ca un client de-al meu să aibă parte de un asemenea tratament, așa că vă puteți închipui ce s-a întâmplat. Pentru cine este curios, dețin înregistrările care sunt probe în dosarele inclusiv penale. Deci, nu vă jucați cu drepturile angajaților, și cu atît mai mult cu ale avocaților! Avocaților care chiar știu ce au de făcut și au o experiență bogată în spate.
Dar să revenim la problematica noastră! În urmă cu ceva timp am avut un caz al unui inginer angajat la o societate de marcă din domeniul rutier, una dintre cele mai de succes. Având în vedere că acesta urma să intre în concediu de creștere și îngrijire copil, fapt care era doar la nivel declarativ, soția încă nu născuse, și avea și o funcție de conducere, fiind un om foarte important în acea societate, în plus apărase drepturile unora dintre subalternii lui în fața conducerii, ce se gândește societatea? Hai să-l concediem și să-i desființăm locul de muncă, din motive economice ale societății. Decizia de concediere a fost destul de superficial făcută, astfel că motivele nu erau menționate decât superficial și făceau trimitere la o Hotărâre a Consiliului de Administrație al angajatorului în care s-ar fi menționat motivele desființării postului. Evident că am contestat acea decizie la Tribunalul București și am solicitat anularea deciziei de concediere și acordarea salariilor majorate și indexate de la momentul concedierii și până la pronunțarea hotărârii. Uimitor la Tribunal ni s-a respins cererea, iar subsemnata am formulat recurs care s-a judecat la Curtea de Apel București, unde ni s-a dat câștig de cauză, considerându-se concedierea lovită de nulitate absolută și i-au acordat clientului meu toate salariile de la momentul concedierii ilegale și până la momentul pronunțării, salarii majorate și indexate, care au însumat vreo 30.000 de euro. Credeți că societatea a plătit? Nicidecum de bunăvoie. Astfel că am solicitat executarea silită și astfel am obținut toate drepturile acestuia, onorariul de avocat și cheltuielile de judecată.
O altă speță pe care vreau să v-o aduc la cunoștință este cu privire la un caz foarte recent, al unui medic al unui reputat spital bucureștean care a fost acuzat că nu și-ar fi respectat atribuțiile din fișa postului și nu ar fi respectat dispozițiile unei doamne director, venită din vremea comuniștilor, (nu știu de ce nu se mai cizelează unii???), un fel de Stalin în variantă feminină, cu un spate foarte bine flancat de un soț bine situat politic și nu numai, care a reușit să facă tot colectivul spitalului să se ralieze împotriva clientei mele, (și cum să nu reușești când tot neamul și prietenii îți sunt subalterni??), clienta mea fiind o persoană timidă, cu mult prea mult bun-simț și timorată de o hărțuire continuă la care o supunea direcțiunea. Astfel că, în condițiile în care se dorea aducerea unei alte rude în locul clientei mele, ce se gândește direcțiunea să îi facă: mai multe proceduri disciplinare și la a treia să o concedieze pentru cauze ce țin de persoana salariatului. La prima convocare a fost singură, crezând că există totuși în lumea medicală dreptate și educație, respect și bun-simț. În general există, dar nu în cazul nostru. Mă bucur că a avut inspirația să înregistreze toată ședința, în care s-a urlat efectiv la aceasta, a fost jignită, umilită, timorată, pe românește: ”au șters cu ea pe jos”! Un asemenea comportament este inadmisibil și mai ales, ilegal. La a doua convocare m-a căutat și am mers împreună. 3 ore de Jihad, că altfel nu pot să numesc acea pseudo-ședință disciplinară. Din păcate pentru conducerea spitalului și pentru membrii Comisiei disciplinare eu sunt obișnuită cu astfel de mizerii, astfel că nu le-a mers, ședința a fost înregistrată, doamna ”Stalin” și-a arătat educația și erudiția comunistă și evident mi-au sancționat clienta disciplinar cu un procent din salariu. Am atacat în instanță Decizia de sancționare, înregistrările audio au fost admise ca probe de Tribunalul București, conducerea spitalului s-a coborât la nivelul de a-i obliga pe unii pacienți să declare fapte despre clienta mea ce nici măcar nu se puteau întâmpla și care nu se aflau între obligațiile acesteia în specialitatea ei, au adus declarații ale medicilor colegi cu jigniri și ponegriri ce nu pot fi înșirate pe o foaie. Lamentabil, mizerabil, o adevărată linșare și atacare a unei imagini neștirbite până la acel moment. Trebuie să menționez că în acest fel au mai fost tratați și alți medici care au ales în locul luptei părăsirea spitalului, pentru liniștea și sănătatea lor, lăsând loc rubedeniilor și prietenilor conducerii. Tribunalul București ne-a admis contestația, a anulat decizia de sancționare și i-a acordat și daune morale de 30.000 de lei, considerând că niciuna dintre faptele de care a fost acuzată nu numai că nu se afla printre atribuțiile clientei mele, dar nici măcar nu se făcea vinovată de producerea lor, unele dintre regulile invocate ca fiind încălcate de către aceasta, nici măcar nu existau prevăzute în vreun regulament sau în vreo lege, iar daunele morale au fost acordate având în vedere faptul că imaginea clientei mele a avut de suferit, iar jignirile au fost de natură a aduce grave prejudicii atât imaginii profesionale, dar și personale, precum i-au alterat starea de sănătate, aceasta îmbolnăvindu-se grav în urma acestor suferințe, fiind o traumă cu reverberații asupra stării de sănătate care nu mai poate fi vindecată, ci doar există tratamente paliative.
Evident că spitalul a atacat sentința cu apel, acesta judecându-se la Curtea de Apel București, unde instanța a menținut hotărârea Tribunalului, astfel că am câștigat definitiv procesul, am anulat Decizia de sancționare, am obținut daune morale și cheltuieli de judecată.
Vă rog pe această cale să nu uitați că lege există și o lege bine făcută, doar că trebuie să apelați la ea. Aveți drepturi care trebuie să fie respectate, evident și obligații pe care trebuie să le respectați. Citiți, informați-vă, atât angajatori, cât și angajați, învățați să vă respectați unii pe alții, să vă vorbiți politicos și poate se va înțelege și în această țară că angajatul nu este sclav, dar, pe de altă parte, nici angajații nu trebuie să își bată joc de angajatorii de bun-simț pe care mulți îi ”iau de fraieri” ca să mă exprim plastic!
Până data viitoare, gândiţi profund înainte să acţionaţi!

Sursa foto: ligazakon.ru

Femei de 10 pe Facebook