banner marshal garden
Ea și El Jurnalul Valentinei

Puiul meu va fi ..”made in Romania”!

E ultima lună de sarcină și da, abia acum înțeleg ce-mi povesteau multe mame: prea puține ore de somn pe timpul nopții, senzația de greutate, pantofii care se încăpățânează să nu te mai cuprindă și reții mai multă apă în corp ca niciodată.
Asa cum e normal, hormonii iși fac treaba.

E 5 dimineața, și cum nu mai reușesc să dorm, dar nici să butonez televizorul sau să mai răsfoiesc cărțile despre sarcină și despre cum să îți îngrijești bebelușul, am ieșit pe balconul apartamentului, locul în care mă simt cel mai bine. Plin de plante, pietre și flori, aici mi-am creat o atmosferă zen unde mă relaxez și mă încarc cu energie. Și mă gândesc, cum probabil au procedat toate mamele înainte să nască și nu numai, cum și ce să fac pentru a fi o mamă bună.
În teorie m-am pus foarte bine la punct, însă în practică… aștept și eu să vedem ce iese!…Mă gândeam la importanța primilor ani din viața unui copil și rolul crucial pe care îl joacă mama. Dacă studiezi cu atenție comportamentul unor oameni, vei observa ceva ce psihologii au confirmat deja: un om nemulțumit, frustrat sau, cum am spune, un ”om rau” nu e decât o persoană care a fost lipsită de iubire, grijă si atenție în copilărie. Orice om, încă de când se naște și până moare, are nevoie de iubire, abia apoi vin restul.
Te naști, pur și inocent, dar ce fel de om ajungi? Nu e vina ta până la un punct, asta e partea tristă si nedreaptă; că apoi, mai târziu, poți să te lupți cu tine, să îți invingi temerile, să evoluezi, să te cunoști, să devii mai bun, să deschizi cutiuța neagră care e inconștientul și să încerci să repari ceea ce s-a stricat în timp – da, asta e adevărat și, totuși, nu mulți au curajul să faca așa ceva. Te copleșește viața și uiți să te pui pe primul loc. Să fie vorba de karmă?

Am asamblat un pătuț de bebe lângă patul meu, mi-am propus sa nasc natural, să alăptez și să petrec cât mai mult timp alături de bebelușul meu, în detrimentul a orice altceva aș putea să fac, mai ales în primele luni de viață ale nou născutului. Nici ajutor nu mi-am găsit si nu sunt deloc impacientată; prietenii susțin ca sunt ”nebună”să nu fiu îngriorată că nu am pe cineva cu mine în casă și prezic că nu mă voi descurca; si totuși, instinctul și felul meu de a fi mă ajută să îmi păstrez calmul, să nu fiu îngrijorată de acest aspect. Până la urmă, am o mamă la care pot apela atunci cand voi simți că sunt la capătul puterilor și voi avea nevoie de somn. Și imageajutorul unei bone va veni la momentul potrivit, că toate se aranjează în viață exact așa cum trebuie, când trebuie. Are Universul grijă, atâta timp cât îți păstrezi calmul și nu forțezi lucrurile. Iar când va fi să nasc, îmi sun o prietena care stă în apropiere, care să mă însoțească la spital.
Mă gândesc că e o artă să fii o mamă bună, dar nu e un țel imposibil de atins.Am avut o sarcină ușoară și am reușit să fim activi pe parcursul celor 9 luni, însă acum, pe ultima sută, chiar simt nevoia să trec pe plan secundar orice proiect și să petrec cât mai mult timp în liniște, cu bebelușul din burtică, să mă bucur de fiecare mișcare, lovitură, semn pe care mi-l dă; să fim noi doi în universul nostru, așteptându-l cu emoție și nerăbdare să vină pe lume, când dorește el. Îl iubesc și îl doresc prea mult ca să nu îi las lui aceasta decizie. Poate voi fi născut deja când pe site va aparea acest material, sau…poate nu:))))

Și uite că a ieșit și soarele, ce frumos! Bebelușul s-a trezit și el, parcă interesat de ceea ce simte și scrie mama lui; îl simt că zâmbește, e zâmbăreț, ca mine:)
Sper ca am luat cele mai bune decizii până acum în ceea ce îl privește, inclusiv alegerea de a naște în România, să fie „made in Romania”, cum sunt și eu!
Nu am simțit nevoia să mă duc să nasc la New York, acolo unde am trăit și am muncit mulți ani și unde am atâția doctori prieteni, ci mi-am dorit să rămân aici, alături de cei dragi, și susținută de doctorul meu, în care am încredere. Totul e o chestiune de alegere și dacă ne ascultăm instinctul, el ne trimite acolo unde ne e locul.
“Curănd vei fi mamă!”. Sună extraordinar și grandios, dar cred că mamă nu ești doar când naști un copil, ci esența stă în a fi o mamă adevărată, care să se dedice cu responsbilitate pruncului pe care îl aduce pe lume: un suflet mic , dependent de tine, viitorul adult.
În comportamentul lui, în gesturi, în deciziile pe care le va lua în viață, în tot ce face și gândește, se va simți amprenta celei care i-a dat viață. Deci, e o mare responsabilitate, înainte de orice altceva. Îmi repet mereu și sper să fac ce e mai bine pentru el, bebelușul meu poznaș.
Să dea Dumnezeu să vină sănătos pe lume, ca de altfel, toți bebelușii. Abia aștept să vă scriu despre trăirile mele din momentul în care il voi vedea și îl voi strânge în brațe. Mulți dintre voi, deja părinți și mai ales multe dintre voi, deja mame, aveți idee ce o să simt, eu însă nu realizez încă ce emoții mă vor cuprinde. Ceva e cert însă: e un nou început.

3 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • buna Valentina! sunt total in asentiment cu tine, insarcinata si eu in 37 saptamani. cred ca avem dpn-uri asemanatoare, eu 28 mai. la fel gandesc, la fel il astept si ma bucur cand cineva reuseste sa exprime ceea ce simt. sunt convinsa ca ne vom descurca, ca baietii vor veni pe lume sanatosi si ca totul va fi bine. pupici si sa auzim de bine! Cristina

Femei de 10 pe Facebook