Bombănelile Marinei Editoriale

Zâmbet sau rânjet?

Urăsc încruntații. În consecință, iubesc oamenii care știu să-ți dăruiască zâmbetul lor. Oamenii deschiși, veseli, optimiști. Oamenii care zâmbesc. Care-ți împrumută starea lor de bine, care te fac să uiți de necazuri, să vezi mereu jumătățile pline ale paharelor și să aștepți cu încredere venirea soarelui pe ulița ta.
Dar pentru că trăim într-o lume a clasificărilor, aflați că și zâmbetele astea pot fi împărțite în mai multe categorii. Există, în primul rând, zâmbetul acela, sincer. I se spune „zâmbet din toată inima” chiar daca, anatomic vorbind, e zâmbet din toată gura! Autorul lui este un om deschis, care știe să se bucure de viață și care e gata să-i contamineze și pe cei din jur cu bucuria sa. Chiar, ce frumos sună: „m-am contaminat cu un zâmbet”. Sau ce ziceți de  „epidemie de zâmbete”?!? Zău că nici n-aș simți nevoia unui vaccin, în acest caz! Contaminare plăcută, așadar!
Zâmbetul sincer este zâmbetul izvorât dintr-un suflet frumos, generos. El este capabil să transforme o zi mohorâtă într-una veselă, el ridică oamenii căzuți și le oferă tinerețe veșnică celor ce-l practică. Am întâlnit destui oameni care, deși adăposteau un ocean de tristețe înlăuntrul lor, își încălzeau semenii cu astfel de zâmbete. Judecata lor e simplă și loc de prefăcătorie, în ea, nu e. Ei gândesc cam așa :  ” Dacă mie mi-e rău/greu, ce vină are cel de lângă mine?”  Îi iubesc din cale-afară  și încerc să le semăn.
Există însă și altfel de zâmbete. Zâmbete de complezență. Zâmbete false. Ele vin într-o totală contradicție cu atitudinea reală a furnizorului lor. De multe ori, acesta și-ar strânge de gât interlocutorul, însă politețea și interesul mascat îl fac să-și convertească ura în zâmbet. Nu există detector pentru astfel de zâmbete, doar ceva experiență de viață, dobândită deloc ușor. Majoritatea cădem cu seninătate în capcana unor astfel de zâmbete, și ne trezim incluzând în categoria „oameni drăguți”, o mulțime de perverși.
Cel mai periculos este însă, de departe, rânjetul. Acesta este  un zâmbet fals, care ascunde o ură, antipatie și dispreț atât de mari, încât până și zâmbetul iese schimonosit. Fizionomia autorului  – cel care face încercări sisifice de a zâmbi – se tansformă într-atât de mult, încât cineva cu imaginația bogată îi poate imediat găsi un corespondent în lumea personajelor negative din povești , filme sau benzi de desene animate. Un om care rânjește trebuie ocolit la kilometri. Nimic bun nu va ieși dintr-un dialog cu astfel de specimen.
De oamenii triști nu mă voi ocupa astăzi. Din păcate sunt prea mulți și unii prea încrâncenați în tristețea lor. Empatizez cu ei și mă revolt împotriva lucrurilor și indivizilor care le generează tristețile resoective. Dar nu pot decât să mă amăgesc cu gândul că zâmbetul meu inepuizabil este capabil să alunge, într-o oarecare măsură, tristețile oamenilor. Măcar pe cele superficiale.
În final, vă fac și o mărturisire : știți ce chip iubesc cel mai mult pe lumea asta? Emoticonul acela gălbui, scăldat într-un zâmbet total, pe care-l și presar deseori prin scrierile mele, de regulă atunci când mi-e ciudă că cititorii mei nu-mi pot vedea zâmbetul de pe chip, ca la televizor! 😊

Rubrică oferită de :

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate