Vârsta la care noi, femeile, nu mai avem nevoie… de bărbați!

Dragele noastre, iată o veste! Nu spun nici bună, nici rea, întrucât, pentru unele ea poate fi bună, pe când altele o vor percepe ca fiind una extrem de dureroasă!
Se pare că fiecare din noi avem o „vârstă secretă”, la care bărbații ne devin indiferenți. Și nu numai din punct de vedere sexual, ci așa,  în general. Cu alte cuvinte, ajungem să-i privim ca pe o veioză, un ficus sau, și mai rău, un pom de Crăciun care și-a făcut datoria, au început să-i cadă acele și trebuie să scăpam de el!
În speranța că nu ne adresăm – încă – unor femei care au atins deja această vârstă, vă vom vorbi în continuare despre ea, cum s-ar zice, preventiv. Ne vin în ajutor specialiștii citați de site-ul de profil, misstits.ru.
Unele femei ating acest prag spre vârsta pensionării, altele – la menopauză, iar foarte multe, oricât n-ar părea de ciudat – în jurul vârstei de… 30 de ani!
O femeie care nu mai are treabă cu bărbații se ghicește dintr-o mie. În primul, ea arată ca o „mamaie”: este pieptănată aiurea, are privirea obosită și e plină de „șunculițe” plasate în diferite zone ale corpului. Este plicticoasă, nervoasă mai tot timpul și, de cele mai multe ori, frustrată. Lumea care o cunoaște, se întreabă : ce-o fi cu asta? Ce naiba o fi pățit? Vă spun eu: nimic special! Pur și simplu a ajuns la vârsta la care nu mai simte, nici cât negru sub unghie, nevoia de bărbat, copleșită fiind de povara problemelor sale și a mormanului de dezamăgiri personale..
De ce am folosit, la un moment dat, sintagma: „vârstă secretă”? Pentru că, exceptând unele feministe înverșunate și dezinhibate, toate celelalte femei se feresc să vorbească deschis despre acest lucru. Nu prea ați văzut, nu-i așa?prea multe  dudui care să-și adune prietenele la o cafea, piovestindu-le deschis despre dezamăgirile și aversiunea vis-a-vis de bărbați! Excepțiile sunt extrem de rare.
Cum se poate explica o astfel de situație? Simplu. E ca și cum femeia își ascunde sufletul îndărătul unei armuri de oțel. Suferința ei interioară este atât de mare, încât ea decide să nu se mai deschidă în fața nimănui. Ea încetează să mai aibă încredere în bărbați, renunță să-și mai caute un partener de viață și refuză cu tărie orice gând legat de faptul că, vreodată, vreun bărbat s-ar mai putea îndrăgosti de ea. Iar consecințele unei astfel de „inimi congelate” nu sunt nici puține și nici simple..
Ce legătură are aici inima? – vor spune unele dintre dvs. Doar atunci când vorbim despre bărbați, intră de regulă în discuție un cu totul alt organ! Cu alte cuvinte, îi putem folosi liniștite pe bărbații din viața noastră, fără să ne implicăm deloc emoțional! …Mda..Pe de o parte, aveți dreptate. Numai că noi, femeile, din păcate, punem suflet cam în tot ceea ce facem…

Cu ceva ani în urmă, în mai multe țări a apărut moda „băilor Cleopatrei”. Scopul lor era, chipurile, păstrarea tinereții și frumuseții veșnice. Pentru renumitele sale „băi”, Cleopatra folosea …sperma tinerilor robi!
Dar iată că femeile care au apucat să experimenteze  această metodă ( și s-au găsit destule curioase! ) au ajuns la concluzia că e o prostie : baia de spermă nici nu îndepărtează ridurile, nici nu readuce strălucirea în priviri! Nu s-a obținut niciun efect nici măcar folosind spermă de cașalot! De ce oare? Păi tocmai pentru că toate aceste metode excludeau latura afectivă, implicarea emoțională! Pentru a întineri și pentru a deveni mai frumoasă, femeia are nevoie, se pare,  de… „tratament pentru inimă” ! Nu se rezumă nicidecum totul la simpla mecanică sexuală, deși și aceasta este foarte importantă, susțin medicii.
Acu’ s-o spunem pe-aia dreaptă : nu ați observat și voi, că o femeie îndrăgostită parcă înflorește, chiar și atunci când bărbatul iubit se află la distanță? Chiar și atunci când cei doi nu se văd, ci comunică doar prin telefon sau sms? În astfel de situații, sexul e doar în mintea ei, dar totuși transformările sale în bine sunt cât se poate de vizibile! Cum se explică acest lucru?
Totul se explică prin faptul că, în ceea ce ne privește pe noi, femeile, iubirea și pasiunea sunt capabile să facă adevărate minuni! Ne întineresc, ne fac mai sexy, mai frumoase. Însă acest lucru se întâmplă numai cu acelea dintre noi, care credem cu adevărat în iubire. Celelalte vor ramâne „mamăi” pentru tot restul vieții lor! Și nu ne referim atât la ridurile de pe față, cât mai ales la privirea aceea prăfuită, plină de dezamăgire, în care nu mai găsești nicio loicărire de speranță.
Așa că, dacă, prin prisma celor de mai sus, ar fi să răspundem întrebării : „până la ce vârstă au femeile nevoie de bărbați?”, vom spune : “până la ultima lor suflare!”
Știm că uneori acest lucru poate fi foarte greu sau foarte dureros, că multe dintre voi vă simțiți deseori poate pustiite și profund dezamăgite, și că  sufletul vostru e pe cale să se transform într-un bloc de gheață, însă…STOP! Opriți-vă până nu e prea târziu ! Doar nu aveți de gând să deveniți… o astfel de „mamaie”!?!
*
Ne-ar interesa și părerea voastră, dragele noastre femei de 10! Credeți că există o vârstă când se poate spune că nu mai avem nevoie de bărbați, decât, eventual, ca de un obiect sexual?