Ieri scriam despre bagajul de calatorii.
Este cel mai banal bagaj si cel la care ne gandim instantaneu, atunci când auzim rostit cuvântul “bagaj”. Si totusi mai exista un “bagaj”. Unul care nu se vede, dar este naucitor de important! BAGAJUL nostru in viată.
Bagajul cu care pornim , pe drumul nostru, apoi bagajul pe care îl cumulăm pe parcurs.
Primul bagaj numit de mine îl gasim în ADN si in cei 7 ani de acasa. Pentru primul dintre cele mentionate, e răspunzatoare natura. Si Destinul, nah! Nu prea are de spus nimic nici macar pântecele mamei, în care celula ce va purta numele nostru, se transforma in păpusa vie, ce va iesi la lumina după termenul legal de “cazare”. Dupa “check-out”, ca să vorbim in termeni de călătorii, căci ne asteapta, odata cu iesirea “la lumina”, o lunga calătorie, al carei capat nu se întrezareste.
Peste bagajul din ADN se suprapune cel acumulat in cei 7 ani de acasă. Aici ar mai fi posibilitati de influentare. Dar, din nou, noi personal nu prea avem niciun cuvânt de spus. Eventual, cei ce ne gestioneaz ă acesti primi 7 ani ai vietii, plus ADN-ul nostru, care ne face mai mult sau mai putin permisivi, fată de invataturile primite. De acest al doilea bagaj sunt raspunzatori, asadar, parintii. Da, cei care, teoretic, ar trebui sa fie interesati de binele nostru. Cei care ar trebui sa sadeasca in noi samanta adultului de mai tarziu. Asta daca au timp. Daca nu, îsi cheama in ajutor bunici, bone filipineze sau Statul, prin ale sale institutii. Dupa teoreticii 7 ani de acasa, din noi va rezulta un destept sau un idiot, un cumpatat sau un bezmetic, un respectuos sau un golan, etc. Nu, nu e o loterie. In acest bagaj – caci vorbim de “bagaje”, nu-i asa? – cei ce aseaza elementele sunt parinții, familia. Direct, sau prin interpusi. Ei sunt rezponsabili, in cea mai mare parte, de ceea ce va urma, in viata noastra.
Cu bagajul ADN-ului si al celor 7 ani de acasa pornim mai departe. În trollerul vietii urmeaza sa se adauge acumulările anilor ce incep sa curga. E un bagaj ce capăta consistenta neincetat : ne urmam asadar drumul, acumulând în primul rand un bagaj de cunoștinte. Ele sunt foarte importante, in tot ceea ce va urma in viata noastra. Din nou, teoretic. Suntem învatati de mici ca “ai carte, ai parte”. Cu toate acestea “bagajul de cunoștinte” poate fi fentat usor de alte elemente, înghesuite în “bagajul numit ADN”, dar care , in vremurile noastre, surclaseaza , ca importanta, bagajul de cunoștinte , cel “dobândit” : ma refer aici la tupeu, smecherie, obrăznicie, nesimtire. Acestea ne pot propulsa mult mai departe si mai sus, pe traiectoria noastra, decat ar face-o teorema lui Pitagora, regula acordului dintre subiect si predicat, Tabelul lui Mendeleev, Legea lui Arhimede sau alte astfel de “vesminte” randuite în bagajul de cunostinte. Dezolant, nu?…
Principalul bagaj, as zice, de la înaltimea vărstei pe care o flutur în buletin, este însa “experienta de viață”. Suma celor parcurse personal, de noi, in decursul vietii, reprezintă un bagaj care ne ofera , din launtrul sau, haine pentru orice fel de vreme. Incep furtunile? Deschizi bagajul cu pricina, iți alegi o experienta trecuta similara si, daca ai fost suficient de inteligent ca să înveti ceva din ea, reusesti sa treci peste orice provocare.
Da, atarna greu bagajul nostru, către finalul vietii. Avem in el si ADN, si cei 7 ani de acasa, si o bogata experienta de viata…Desigur, există și variatiuni pe tema “bagajului” : putem vorbi de bagajul de cuvinte, insa în lumea asta, in care AI-ul preia cam totul, e suficient sa stim sa apasam pe tasta corecta si vor vorbi alții in locul nostru, folosind uneori cuvinte care nici măcar nu stiam că exista.
Exista si bagaj de sentimente. Aici cuvântul “bagaj” poate fi lesne înlocuit cu “bogatie”. Căci devii bogat cu adevărat, de esti posesorul unei “bogatii de sentimente”.
Ca și în cazul oricarei călătorii – din care, știti și voi, te poti întoarce cu destule lucruri pe care ti le-ai băgat inutil în bagaj – si in bagajul vietii sunt destule elemente pe care le căram inutil după noi. Asa-numitul “balast” nu se referă numai la grijile pe care inutil ni le facem, ci si la persoane pe care le îngaduim în preajma noastra, desi merita să fie aruncate cât colo din bagaj. Din păcate, acest lucru îl realizam mereu mult prea târziu, după ce ne-am opintit ani/decenii in șir, sa carăm dupa noi balastul respectiv. Important este insa ca, atunci când am realizat acest lucru, să avem puterea de a ne debarasa de el. Bagajul ne va deveni deodata mult mai ușor, mersul ne va deveni mai sprintar si, in plus, se va crea loc pentru alte lucruri frumoase, ce sigur vor veni.
Una peste alta, bagajul mereu “îmbogățibil”, cu care se laudă fiecare din noi, dincolo de faptul ca ne face invidiati sau compatimiti de cei din jur, reprezinta garantul unei calatorii frumoase, cu succes, chiar daca nu întotdeauna viata este dreapta si călătoriile sfarsesc asa cum ne dorim!
“Oamenii nu “fac” călătorii – călătoriile îi fac pe oameni…” – John Steinbeck
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA : BRONHOSUPORT
Comentează