Varșovia, best of. Episodul 2: În buricul târgului

Hotelul Metropol, propus nouă de Agenția DAL TRAVEL, este mană cerească, din punct de vedere al locației: este plasat, cum se spune “în buricul târgului”. Distanța până la aeroport este de nici jumătate de oră (da, știu, distanțele nu se măsoară în unități de timp!😁), iar în jurul hotelului se desfăsoară ceea ce se numește “City Center” – adică centrul orașului. În jurul nostru, Varșovia se înalță spre cer, printr-o puzderie de clădiri semețe din oțel si sticlă. Adevărații zgârie-nori asează capitala Poloniei în rândul orașelor emancipate ale planetei, în care down-town-urile se prezintă la raport cu păduri întregi de astfel de zgârie nori. Așa e și aici: hoteluri, bănci, sedii de companii și – bucurie mare pentru femei! – o mulțime de mall-uri și centre comerciale. În mijlocul acestui perimetru uriaș se înalță Gara Centrală – cea mai mare gară a țarii. Ea numără patru peroane de tip insulă și este destinată călătorilor de mare distanță, trenurile personale plecând din celelalte ale orașului. Warszawa Centralna a primit categoria A, ce înseamnă că traficul său depăsește două milioane de călători pe an.

Dar nu zgârie- norii profilați pe cerul plumburiu al începutului de martie, nici bulevardele ce spintecă centrul în toate direcțiile, nici păienjenișul subteran împânzit cu magazine și nici macar uriașa gară centrală nu îți atrag atenția, cum reușește s-o facă clădirea solemnă ce țîșnește spre văzduh dintre toate celelalte, adunate de centrul Varsoviei. Nu este nicidecum nouă, ci este o copie fidela a acelor clădiri staliniste , construite în anii ‘50, în mai toate capitalele fostelor țări socialiste (vezi Casa Presei libere de la noi). Da, are și Varsovia o astfel de clădire, care astăzi adăpostește vestitul Palat al Culturii și Stiinței.

Ne aflăm în fața lui. Deși este sâmbătă și, în plus și foarte dimineață, în jurul clădirii este o forfotă considerabilă. Firesc, e și stație de metrou, și pasaj subteran sufocat de magazine, și Gara Centrală peste drum, dar și o salbă de mall-uri care îmbracă zona. Clădirea din fața noastră, spuneam, este construită parcă de același arhitect care a înălțat fosta Casă a Scânteii, din Bucuresti. Sau a Presei libere, cum a fost ea rebotezată, după Revoluție, când toată lumea a dorit să uite de “Scânteia”, organul Partidului Comunist. “Același arhitect” este, pe undeva, adevărat: căci în spatele ambelor clădiri – cea de la noi și cea de-aici – se află într-adevăr același om: mai precis Stalin, sumbrul personaj al istoriei, din vremea părinților și bunicilor nostri. De fapt, așa a și fost cunoscută inițial cladirea: Palatul Culturii și științei Iosif Stalin (Pałac Kultury i Nauki imienia Józefa Stalina) Istoria s-a răscucit și numele lui Stalin a fost înlăturat și din titlu, și din interiorul holului, și de pe una din sculpturile clădirii.

Privim în sus și ne ia cu amețeală. Bine, recunoaștem, și din cauza norilor vrăjmași ce ne dau târcoale, amenințându-ne micuțul city-break, dar mai ales datorită înălțimii ametitoare a construcției: Palatul Culturii și Științei din Varșovia este cea mai înaltă clădire din Polonia și este în topul celor mai înalte constructii din Uniunea Europeană. În cifre: 231 metri, la care se adaugă cei 43 de metri ai turnului.

Pensionarii orașului își amintesc de anii’50, cand 3500 de lucratori din Uniunea Sovietică au trudit aici, timp de 3 ani, pentru a ridica acest “cadoul al Uniunii Sovietice pentru oamenii din Polonia”. Arhitectul principal Lev Rudnev a păstrat linia generală a zgârie-norilor de acest tip, înălțați în acea perioadă în Uniunea Sovietică ( etalon fiind Universitatea din Moscova), însă a adsaugat destule elemente traditionale ale arhitecturii poloneze.

Ca să înconjori uriașul cu capul înfipt în cer, îti trebuie ceva timp. E o adevărată excursie, însă deloc plictisitoare. Pereții sunt de-a dreptul monumentali și sunt îmbrăcați în piese de zidărie, copiate de arhitectul șef de la casele Renascentiste și palatele din Cracovia și Zamosc.

Localnicii încă își amintesc de grandiosul eveniment găzduit de “noul locatar al zonei” imediat după deschidere – al 5lea Festival mondial al tinerilor și studenților, dar și de răsunătorul concert din 1967 al formației Rolling Stones, prima trupă rock din Occident, care a pătruns aici, din spatele Cortinei de fier.

Anul 1989 a însemnat mari emoții pentru cea mai semeață clădire poloneză. Căderea Zidului Berlinului era să declanșeze și dărâmarea acesteia, ceea ce ar fi întristat destui nostalgici dar și mai mulți locuitori ai Varșoviei, îndrăgostiți de orașul lor. Căci Palatul reprezintă, fără doar și poate una din atracțiile turistice de top ale locului.

Înainte de venirea anului 2000, În partea de sus a clădirii au fost adăugate patru fețe de ceas având înălțimea de 6,3 metri . Pentru o scurtă vreme, clădirea a ocupat poziția nr. 1 în Topul celor mai înalte turnuri de ceas din lume.

Astăzi, Palatul Culturii și Stiintei dezvăluie, pe fiecare din laturile sale, intrările monumentale în diferite instituții. În prezent, clădirea este gazda bună pentru un imens complex de birouri și un centru expozițional. Cele 42 de etaje adapostesc 3288 de camere, ocupând o suprafață de 123.000 metri pătrați. Am consemnat, cu ajutorul înscrisurilor de pe frontispicii, numele unor importante teatre, sali de cinematograf, muzee ( Muzeul de tehnică militară, Muzeul Păpușilor etc) , birouri, librarii, o mega-sală de conferințe. Etajele 11 și 12 sunt frecventate de studenții Universității Civitas.

Niciun turist care se respectă, nu va pleca din Varsovia fără să se cocoațe la etajul 30 al faimoasei clădiri ( 25 de secunde, cu liftul!😊) , unde a fost amenajată o terasă ce le permite să se delecteze cu o spectaculoasă “vedere de sus” a orașului. Cică, apusurile de soare din perioada verii sunt fabuloase! Noi am vizitat Varșovia în zilele când iarna se îngâna cu primavara, așa că ne-am multumit cu “oferta”, cu nimic mai prejos, a acestei perioade. Dar despre experiența cocoțatului și privitului de la înălțime, într-unul din episoadele următoare.