Ea și El

Vali

O chema Vali si era desenatoare tehnica la nu stiu care intreprindere.Nu stiu,pentru ca ma interesau mai mult ochii ei albastri, asezati de o parte si de alta ale unui nasuc fin si putin in vant, gen Nicole Kidman , cu care, de altfel, semana destul de bine. Subtire,inalta,cu picioare lungi,cu sani nici prea mari ,nici prea mici,in plus roscata si un pic pistruiata, asa, ca intreprinderea la care lucra ea, trecea ca interes, pe planul 184 urmat de foarte multe zerouri…Era combinata cu un derbedeu din cartier , care cand se imbata (adica mai tot timpul ) o rupea in bataie. Ce gasise la el ?!? n-as putea sa va spun,dar in fata acestei situatii,cavalerul din mine nu putea sa ramana nepasator si m-am hotarat sa intervin. Ce-i drept, nu total dezinteresat. Ce vreti ? Era superba !
Deci,am acceptat bucuros sa o insotesc acasa la nemernicul acela, ca sa-si ia lucrurile de acolo. Ba mai mult, am luat si un prieten cu mine ca sa fie martor la ceea ce se intampla. Nu cred ca „nemernicul” lui Vali era intreg la cap,pentru ca încaperea in care locuia era plina plina de aripi de ingeri furate de la statuile de prin cimitire, ba chiar si medalioane funerare. Bineinteles ca l-am gasit beat deja. Bea direct dintr-o sticla de vodca ieftina, pe trei sferturi goala. Ne privea cu ochii deja sticlosi si pentru ca nu putea sa o bata in prezenta noastra,s-a dus la baie, a scos lama din aparatul de ras si si-a taiat venele de ciuda. A iesit cu sangele tasnind pana la tavan si urland : “-Asta vrei ?Na ! Ai vrut sangele meu vampiro Uite sangele meu !”
L-am imobilizat,cat de repede am putut si i-am facut o hemostaza ca sa nu se goleasca de tot si sa moara – ca numai asta nu-mi lipsea! – dupa care am sunat la Salvare.Toata povestea asta ar fi avut alura de tragedie greaca, daca n-ar fi fost reactia prietenului meu, care la vederea sangelui care sarea peste tot si-a deschis tacticos umbrela si ne-a spus ca filmul asta nu e pentru el, asa ca va pleca acasa. În zilele urmatoare,Vali a fost de parere ca mai bine am pleca din Bucuresti, pentru o vreme,nu de alta ,dar nu se stie de ce-ar mai fi fost in stare „nebunul „. Oricum pe vremea aia, as fi fost in stare sa ma duc cu ea si pana la capatul Pamantului, daca mi-ar fi cerut-o.Nu a fost cazul pentru ca ea, voia doar sa mergem la Portita, o limba de nisip intre lacul Razelm si Marea Neagra.Nu mai auzisem de locul asta, dar nu avea nici o importana, atata vreme cat eram cu ea. În plus, imi spusese ca acolo toata lumea umbla goala pusca, ceea ce nu era de natura sa-mi displaca, mai ales ca veneau doar tineri..Pe drum mi-a propus sa ne oprim la Ceamurlia de jos (alt loc de care nu auzise neam de neamul meu.Ea oare de unde le stia ?) pentru ca ar fi fost anul in care se intrunea Soborul Vrajitoarelor. Cu inclinatiile mele spre paranormal, am facut imediat urechile mari si asa am aflat ca, odata  la patru ani, veneau din toate colturile lumii vrajitoare, ghicitoare, magi, ma rog, cam tot ce tine de acest domeniu, ca sa faca schimb de experienta.
Vali nu se inselase. Erau acolo ! Pe un teren de cateva hectare,pe care( am aflat ulterior )nu se putea cultiva nimic, nici nu se putea construi ceva, se adunasera ,probabil, cateva sute, care in carute cu coviltir , care in Mercedes-uri, ba chiar am vazut si un Lamborghini. O mare de corturi si printre ele,un furnicar de lume pestrita. De ce tocmai la Ceamurlia,un sat oarecare din Dobrogea ?Nu a putut sa ma lamureasca nimeni. Raspunsul era invariabil „Pentru ca aici trebuie !”Ce trebuie si de ce, va ramane o enigma. Cum de autoritatile locale nu intervin in nici un fel ? „Nu se baga nimeni,ca le e frica” a venit raspunsul.Ne-am plimbat cat ne-am plimbat si cum nu ne baga nimeni in seama, i-am spus lui Vali ca e timpul sa o luam din loc,daca vrea sa ajungem la Portita inainte sa se intunece.Cand sa ajungem la drum,dintr-un cort a iesit o tiganca tanara si frumoasa (Vali mi-a soptit sa nu ma iau dupa aparente ) care ne-a privit lung, dupa care ne-a facut semn sa ne apropiem :”- Hai sa-ti ghicesc Printule.!” Nu prea credeam in asa ceva, asa ca am refuzat-o, spunand ca n-am bani. A zis ca-mi ghiceste pe gratis, ca sunt nascut cu stea in frunte si a mai zis ceva de nu stiu ce energii pozitive pe care le-as emana si care pe ea ar ajuta-o nu stiu la ce, ca nu prea dadeam importanta la balivernele ei. Nu aveam nimic de pierdut,asa ca am urmat-o in cort.Pe Vali n-a lasat-o sa intre. Am intrebat-o in ce imi ghiceste: in carti ,in palma ,in bobi sau are vreo bula de cristal? M-a privit cu ochii ei mari si negri si mi-a zambit trist. „Alea e circ pentru clienti ,cand vreau sa fac si io un ban ,ca sa manance si gura mea ceva”.Mi-a luat mainile in mainile ei,a inchis ochii si mi-a povestit toata viata mea viitoare,pana la sfarsitul meu, pe la vreo 96 de ani,cand voi muri in pat,de lene.  “-Cum adica de lene ?!?” am intrebat intrigat.”Uite-asa bine ! O sa-ti fie lene sa te mai dai jos din pat.” ,Bineinteles ca n-am crezut o iota,dar m-a amuzat povestea, asa ca la sfarsit i-am dat un leu. A zis ca asa trebuie, pentru ca sa se indeplineasca previziunile. A mai adaugat ca voi uita tot ce mi-a spus, dar ca pe parcursul vietii imi voi aminti pe masura ce evenimentele se vor produce. A avut dreptate,pentru ca pana la Jurilovca , de unde trebuia sa luam bacul spre Portita, am uitat si de tiganca si de prezicerile ei. Doar ca avansand in viata ,mi-am amintit. Mi-a spus ca voi deveni celebru si voi avea partea mea de glorie.Asa a fost ! Mi-a spus ca voi iubi femeile si ca ele ma vor iubi la randul lor.Fara comentarii ! Mi-a spus ca la 40 de ani imi voi schimba radical viata si ca voi pleca departe,sa locuiesc intr-un oras sub o cruce mare. În momentul cand mi-a prezis chestia asta, m-am gandit la crucea de pe Caraiman si imi spuneam in gand ,razand ,ca doar n-oi fi nebun sa renunt la buletinul de Bucuresti,ca sa ma mut la poalele Bucegilor. Dar nu era vorba despre crucea aia .Am vazut-o cand am ajuns in Montreal,pe varful muntelui din centrul orasului.O cruce imensa si plina de lumina. Ca sa scurtez povestea,tot ce mi-a prezis pana acum,s-a intamplat.Sa vezi si sa nu crezi ! Revenind la Vali si la Jurilovca,din cauza opririi noastre pe taramul farmecelor,am ratat, in mod prozaic, bacul care trebuia sa ne traverseze peste lac ,pana la Portita,asa ca am fost nevoiti sa improvizam. Noroc ca aveam cu noi un cort,pentru ca la Portita,pe vremea aia,nu erau decat unsprezece casute, asezate pe piloni deasupra apei, unite intre ele prin niste poduri de lemn si nu puteam sa stim daca gasim vreuna libera sau nu. Ne-am pus asadar,cortul pe o limba de pamant ,intre ape,cat mai departe de locurile circulate,pentru că Vali scotea niste sunete teribile cand faceam dragoste si nu voiam sa creada cineva ca atentez la viata ei. De altfel cu asta ne si ocupam,cand cortul nostru a inceput sa se zgaltaie ca apucat de streche si de afara se auzeau niste sunete ,pe langa care,ce emitea Vali ,parea un cantec de leagan. Evident ca am sarit ca ars si am iesit sa vad ce cataclism s-a abatut asupra noastra. Era un magar pe care il apucase dragostea si care isi sprijinise partenera  taman  de cortul nostru.Am inteles atunci, de unde venea expresia „Rage ca magarul „Amuzat,i-am lasat sa-si termine treburile,dupa care i-am indemnat sa viziteze si alte locuri din imprejurimi.Reintrat in cort,am reluat activitatea de la care fusesem intrerupti,pana cand ,intr-un tarziu epuizati, am cazut intr-un somn adanc.Din pacata,de scurta durata,pentru ca afara venise sfarsitul lumii.Urla o sirena cu un sunet ingrozitor de puternic si neplacut,iar prin panza cortului patrundea o lumina orbitoare, ca de atac nuclear. De data asta nu mai puteau fi magarii,caci cine a mai vazut magar ,sa lumineze asa.. Atacul venea de pe apa, materializat intr-o vedeta granicereasca cu farurile de urmarire aprinse si cu sirena care incepuse sa-mi topeasca creierul..Au coborat pe mal vreo sase graniceri si ne-au somat ,cu armele in mana, sa le aratam actele de identitate si sa le spunem unde am ascuns barca. Care barca ?!?Barca cu care vreti sa fugiti peste granita.Va dati seama ca, asa proaspat trezit din somn, nu prea intelegeam despre ce era vorba..Ne-au rascolit cortul,au cautat pe apa, ne-au mai amenintat putin, dar intr-un tarziu,negasind nimic compromitator ,ne-au lasat in pace. La orizont deja mijeau zorii..Cred totusi ,ca granicerii se plictisisera in patrula lor de noapte si ne-au gasit pe noi ca obiect de amuzament. Nu va mai povestesc si restul, pentru ca tot periplul asta a fost presarat, de la un capat la altul ,cu intamplari neplacute?
Când s-a terminat, mi-am adus aminte de prezicerea tigancii, care imi spusese ca eu si Vali nu eram destinati sa fim impreuna, ca tot Universul se opune si de aia nu a lasat-o sa intre in cort. …Mai bine ramaneam cu tiganca!

Dan V. Dumitriu, Laval, Canada, iulie 2020

Publicitate