Bombănelile Marinei Editoriale

Pierdut speranță. O declar nulă.

Faptul că speranța moare ultima, e o mare aberație, menită să …dea speranțe celor fără de speranță. Speranța nu moare deloc ultima! Uneori, ea dispare încă din viața intrauterină. Sunt destui oameni – din ce în ce mai mulți – născuți fără nicio speranță. Dar ei sunt excepții. În realitate, fiecare dintre noi trăiește o bucată din viața, cu speranțele alături. Ele ne ajută să înaintăm, ele ne întind mâna, atunci când ne poticnim și cădem lați, ele ne fac să intrezărim – așa, miopi cu suntem – luminițele de la capetele de tunel.
…Din păcate însă, speranțele noastre nu sunt veșnice. Ele mor toate, la un moment dat ; în jur, continuă însă să trăiască bine-mersi Ticăloșia, Impostura, Pizma, Fărădelegea, Minciuna , Trădarea, Parvenitismul și celelalte rubedenii ale lor, cocoțate în arborele genealogic al Răului. Acestea toate n-au nici în clin nici în mânecă cu speranțele noastre muribunde. Își văd înainte de drum, călcându-ne cu bocanci prin suflete, batjocorind oameni cu carte și cu caracter, umilindu-ne continuu și bătând , în fiecare zi, câte un cui în coșciugul speranțelor noastre…
….Nu, nu mai spuneți că speranțele noastre mor ultimele. Nu e deloc așa. Ele mor, din păcate, mult înainte de a ne-o dori noi. Cuvântul “resemnare” nu a apărut din întâmplare și are chipul unei buruieni, răsărită pe mormântul unor speranțe defuncte…

Ne agățăm de speranțe cu disperarea cu care naufragiații apucă fragmentele de corabie ce plutesc pe mările învolburate. Ne ținem cu dinții de speranțele noastre, pășind sprijiniți în ele, ca într-un toiag la care suntem cu toții condamnați. Cu ele alături, deschidem în fiecare zi câte o nouă ușă. Și tot ele ne îndeamnă să visăm că, îndărătul ei, vom găsi Binele. Unii poate că îl găsesc, în micimea lor ( fericiți cei săraci cu duhul!), mulțumindu-se cu atât de puțin și nevăzând că, până și binele acesta este în realitate o mască , îmbrăcată pe chipul Răului parșiv…
Și uite-așa, într-o lume a speranțelor diagnosticate inițial cu viață aproape veșnică, ne ciocnim la fiecare pas de inși înfundați în sărăcie, de inși batjocoriți de cei pe care i-au ales să-i conducă, de inși fraieriți cu promisiuni fără acoperire, de trădători și profitori, care le transformă viețile în calamități, pe termen mai scurt sau mai lung… Dar omenirea continua să spere, îmbătându-se cu fiecare silabă a proverbului în care se încăpățânează să creadă, căutându-și în el puterea de a merge mai departe.
“Speranța” nu moare nici pe departe ultima. Îi supraviețuiesc, din păcate, mai toate motivele nefericirii noastre…

 

Rubrică oferita de FARMACIILE CATENA : RILASTIL, protecție solara

Femei de 10 pe Facebook