Întâlnirea cu “sifonul” Elisabetei Lipă de la ultima noastră ediție a “Rivalilor” mi-a provocat o invazie de amintiri și nostalgii după vremuri nu neapărat mai bune, dar parcă ușor mai luminoase. “Proba obiectelor” din emisiunea noastră – cea care-i îndeamnă , ediție de ediție, pe “rivali” să se facă reciproc K.O., arătându-și unul altuia obiecte greu de ghicit , fiecare din generația sa, i-a făcut deseori pe bunicii din gradena “adulților” să ofteze adânc. Iar sifonul adus de Elisabeta le-a pus capac, agitând atât gradena, cât și depozitul de amintiri al fiecăruia. Vremurile în care mergeam cu toții “la colț”, să umple sifonul, s-au pierdut aparent “în negura Timpului”, însă e suficient un astfel de stimul vizual, pentru ca șuvoiul de amintiri să se activeze. Ca în cazul celebrului câine al și mai celebrului Pavlov.
După emisiune, pe drumul spre casă, mi-am amintit de propriile sifoane, de deliciosul “sifon cu sirop” pe care ni-l servea mama, atunci când copiii din bloc ne invadau micuțul apartament din Floreasca. Mi-am amintit de Alimentara din colț, la început plină cu de toate, apoi plină doar cu borcane cu ghiveci, conserve de pește și creveți vietnamezi. Mi-am amintit de ciocolata “Pitic” și napolitanele “Danuț”, de Piața Floreasca, afișând pe atunci prețuri atât de prietenoase, față de cele nesimțite care au invadat tarabele sale, întovărășind legume venite din cele mai îndepărtate colțuri de lume… Mi-am amintit de chinezăriile care ne umpleau penarele, ghiozdanele și șifonierele cu articole vesele și viu colorate. Mi-am amintit de tramvaiul 5 spintecându-mi cartierul și de “dați, vă rog, din mână-n mână până-n fund la taxatoare”, de cele 2-3 Dacii care îi marcau pe cei mai “descurcăreți” locatari ai blocului nostru de 11 etaje. Mi-am amintit de “uliul și porumbeii” , de “hoții și vardiștii” și de “Țară,țară, vrem ostași”, de copacii în care mă cățăram, julindu-mi genunchii, de chiotele ce însoțeau țopăielile noastre pe trotuarul de sub balcoanele părintești, apoi de semnalul “Încep deseneleeeee!”, care ne rupea rândurile și ne aducea în fața cutiilor cu nume de “televizor”, din care se rostogoleau alb-negru către noi rudimentarele desene animate de atunci. Mi-am amintit de “schimburile” pe care le făcea mama cu celelalte vecine de traficul de prăjituri și cozonac, care se întețea de sărbători, marcând ceea ce pe atunci se numea “bună vecinătate”, iar acum s-a dizolvat într-un ocean de “homo homini lupus est”. Mi-au venit în minte și zilele în care tata mă lua de mână și mă ducea la Cinema, unde înfruntam amândoi câte o coadă uriașă, la “Patria”, la premiera unui nou film “B.D….”, dar și mersul, cu mama, la Romarta copiilor, unde mai adăugam câte o rochiță nouă, celor 2-3 din șifonier, rătăcite în marea de pantaloni scurți și “șpilhozen”. Dar si opririle pe la câte-o cofetărie, unde sărbătoream amândouă, “ca fetele”, noua cumpărătură, cu o mascotă și un pahar de CiCo. Mi-au apărut sub ochii minții și colecțiile de șervețele, ilustrate de vacanță, timbre, capace de bere și suc, în care investeam atâta răbdare și pasiune. Și ce schimburi multilaterale făceam cu colegii de clasă și copiii din vecini!…și mi-am amintit și de jurnalul meu cel albastru cu coperți lucioase, în care notam, minuțios și pe furiș, toate întâmplările mele de adolescentă, având grijă să-l pitesc bine, pentru ca nimeni să nu afle niciodată numele colegului din a XI-a care-mi activa fluturii din stomac…
….și enumerarea cred că ar contiua la nesfârșit, căci păcătosul acela de sifon al Elisabetei Lipă a reușit nu numai sa anime o rubrică dintr-o emisiune de sâmbătă, ci să și răscolească o mare de amintiri latente, care cu siguranță odihnesc în fiecare din noi.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SEPTOCALMIN FORTE
Comentează