Bombănelile Marinei Editoriale

Când “marea iubire” se trasformă într-un mare BĂDĂRAN

O bate , și cu toate astea îl iubește. N-o bate tare, o plesnește doar peste gură, când îi tot repetă ceea ce el nu mai vrea să audă ( chestii mărunte, legate de copii, de ce s-a mai stricat pri casă, de singurătatea ei) și o îmbrâncește, la mânie. La mânie și la bautură, căci îi place să mai bea câte un păhărel-două, cu colegii de la firmă, după ce ies de la lucru. Nu des, în zilele de leafă.

Sunt si zilele în care vorbește tare urât cu ea. O jignește, de față cu copiii, din toantă n-o scoate, o face incapabilă de a produce ceva bun, ceva folositor. ” Copii știe să facă oricine!” – îi amendează el privirea ei, îndreptată, ca un răspuns tacit, spre camera celor mici. Uită că, de fapt, pentru ca el să poată face facultatea, ea a rămas ” pe tușă”, fiind nevoită să se angajeze, ca menajeră, la o familie înstărită. Dar lucrurile astea se uită… Acum el e important, lucrează la o multinațională, vorbește fluent engleza și poartă haine elegante, că asta e politica firmei. Iar ea…nu, nu mai lucrează ca menajeră, căci salariul lui e suficient de mare cât s-o țină acasă. Are grijă de copii, de casă, de el. Și înghite. Înghite, pentru că el a fost prima, singura și marea sa iubire. Au plecat amândoi, ținându-se de mână, prin viață , agățați de atâtea vise frumoase pe care și le făcuseră și de care s-a ales praful.. De fapt, de visele lui, nu. Doar de ale ei. Pentru că așa a fost ea învățată : să se sacrifice, atunci când iubește. N-a încetat nici acum să-l iubească ; se sprijină pe amintirile acelea frumoase ale adolescenței lor însorite și…tot așteaptă ca el să redevină Acela. Îi găsește circumstanțe atenuante pentru toate ieșirile din decor : e iute la mânie pentru că e stresat la serviciu; e violent doar când e puțin amețit și uită de el; țipă la ea, pentru că și la el țipă nemernicul acela de patron… Las’ că se vor liniști lucrurile, vor crește copiii, vor avea și ei doi mai mult timp să petreacă împreună… Se amăgește în zadar. Omul de lângă ea, bruta aceasta în costum Armani și cu BMW în garaj, nu mai este demult cel de care se îndrăgostise cândva. Și nu va mai fi niciodată. Felul în care se poartă cu ea este semnul cel mai clar că iubirea lui a apus. Că alta-i este rânduiala în minte, altele-i sunt valorile. Că – hotărât lucru – nu mai merită niciun centimetru din iubirea ei.
….Dar ea se încăpățânează să-l iubească și să-l aștepte, la cotitura Timpului, pe cel de odinioară. Și apoi…unde să se ducă? Cu doi copii de mână, fără un loc de muncă, cu visele demult amputate.. Vezi? – îi spun. De fapt tu nu-l mai iubești, sau doar te iluzionezi că-l iubești, ai rămas agățată de imaginea lui de acum 15 ani.. și ți-e frică de o viață din a cărei ecuație el ar putea lipsi. Dar va trebui să te rupi, pentru că ești un om tare bun, iar oamenii buni nu trebuie să se lase călcați în picioare.. Te voi ajuta să-ți găsești o casă și un servici. – i-am spus. Apoi îți voi da o avocata bună, care va lupta pentru drepturile copiilor tăi. Vei începe o viață nouă. Va fi greu, dar îți vei recăpăta, treptat, încrederea în tine. Și demnitatea.
Nu m-a crezut. ..A venit la mine după ultima bătaie primită. Am pornit împreună spre Viitorul ei. L-am construit, cărămidă cu cărămidă. Umărul meu era aproape zilnic îmbibat cu lacrimile ei. Încet-încet, lacrimile au prins a seca. Apoi am auzit și primul ei chiot de bucurie : când s-au afișat rezultatele la examenul de admitere, la ASE.
….Au trecut 8 ani de atunci. Lucrează la o bancă, și-a cumpărat un apartament de trei camere, un autoturism în leasing. Copiii sunt deja la liceu. Un chirurg de la Spitalul de urgență îi face o curte asiduă. ” E drăguț. Și eu un om foarte bun!” – mi l-a descris scurt, roșindu-se , ca o adolescentă. Mi-a povestit cum , de Revelion, acum un an, a sunat-o EL, fostul ei soț, marea iubire a vietii sale. A implorat-o să-l ierte, să se întoarcă la el. In viața ei tocmai își făcuse însă loc – slavă Domnului! ( remarca îmi aparține!) medicul de la Urgență. Mi-a dat cuvântul că i-a tăiat Fostului macaroana. Am crezut-o și m-am bucurat pentru ea.

Femei de 10 pe Facebook